ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 160/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiune în contencios

administrativ, reclamantul B.G. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr.

16915 din 18 martie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și

acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, suferind aceleași

consecințe nefavorabile ale refugiului, ca și aceștia.

Prin sentința civilă nr. 518 din 12

septembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.G. și a

dispus anularea hotărârii nr. 16915 din 18 martie 2005, emisă de pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj.

A obligat pârâta să-i recunoască

reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 26 ianuarie 1944 - 6 martie

1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu

data de 1 martie 2005.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond reținut că reclamantul s-a născut în refugiu, iar privațiunile

impuse părinților aflați în refugiu au afectat implicit și pe copiii lor

minori.

Împotriva sentinței civile

sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj care a motivat

că reclamantul nu și-a schimbat domiciliul și nu a suferit persecuții din

motive etnice.

Recursul este nefondat.

Exercitarea drepturilor și

îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă,

a unui domiciliu comun, și asigurarea nemijlocită de către părinți, a unor alte

cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare și

de educație.

Concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului

propus de recurentă, în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte

fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi, este

eronată și nu poate fi primită.

Soluția, ca și motivarea adusă de

prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică și exprimă

un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din

situațiile enumerate în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice,

în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele

care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză, este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Față de considerentele mai sus

expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare,

menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 518 din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2006.