ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1192/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la 4 octombrie 2005, reclamanta A.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 18584

din 29 august 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea

pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât are

calitatea de persoană refugiată, fiind născută în refugiu la data de 25 iulie

1944.

Prin sentința civilă nr. 720 din 2

noiembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.I. și a

dispus anularea hotărârii nr. 18584 din 29 august 2005, emisă de pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj. A obligat pârâta să recunoască reclamantei, statutul

de persoană refugiată pentru intervalul 25 iulie 1944 - 6 martie 1945 și să-i

acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 august

2005.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut în perioada în care

părinții s-au aflat în refugiu, și a suferit aceleași consecințe nefondate ca

și aceștia.

Împotriva sentinței sus-menționate a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, care a motivat, în esență, că

reclamanta fiind născută în timpul refugiului, nu și-a schimbat domiciliul și

nu a suferit persecuții din motive etnice.

Recursul este nefondat.

Exercitarea drepturilor și

îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă,

a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și

juridică a minorului, și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte

cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare, de

educație, inclusiv îndatorirea de a administra bunurile minorului.

Din această perspectivă, concluzia

la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul

că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav

restrictivă impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi acceptată.

Soluția, ca și motivarea adusă de

prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică și exprimă

un mod corect și uman de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.

De asemenea, potrivit prevederilor art.

1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din situațiile enumerate în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice,

în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele

care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză, este necontestat că reclamanta,

care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se

refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 720 din 2 noiembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 aprilie 2006.