ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.04.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1193/2006

HOTĂRÂRE
06.04.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1193/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj la 22 septembrie 2005, reclamanta I.F. a solicitat anularea hotărârii nr.

17.782 din 15 iunie 2006, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și

obligarea acesteia, la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 693 din 26

octombrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta I.F. și a dispus anularea

hotărârii nr. 17.782 din 15 iunie 2005, emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să-i recunoască

reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 6 aprilie 1944 - 6 martie 1945

și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu

data de 1 iunie 2005.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut în perioada refugiului

părinților săi și a suferit aceleași consecințe nefavorabile decurgând din

această situație.

Împotriva sentinței civile sus

menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, care a motivat, în

esență, că reclamanta fiind născută în perioada refugiului, nu și-a schimbat

domiciliul și nu a suferit persecuții din motive etnice.

Recursul este nefondat.

Exercitarea drepturilor și îndatoririlor

părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă, a unui

domiciliu comun, și asigurarea nemijlocită de către părinți, a unor alte

cerințe, cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare și

de educație.

Concluzia la care se ajunge prin

asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai ales

de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă

părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.

Soluția, ca și motivarea adusă de

prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică și exprimă

un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din

situațiile enumerate în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice,

în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele

care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați și

au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această

situație.

În cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care

le-a suferit și familia sa, urmare a strămutării respective.

Față de considerentele mai sus

expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare,

menținându-se sentința criticată.

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană

de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 693 din 26 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 aprilie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-04-06
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1199/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la 29 septembrie 2005, reclamantul M.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 17628 din 10 august 2005, em
ÎCCJ 2006-10-11
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3353/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ, reclamanta Ș.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 18583 din 29 august 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de
ÎCCJ 2006-04-06
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1200/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune în contencios administrativ, reclamantul S.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 14.185 din 13 aprilie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană d
ÎCCJ 2006-04-06
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1192/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la 4 octombrie 2005, reclamanta A.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 18584 din 29 august 2005, emisă
ÎCCJ 2006-01-18
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 160/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune în contencios administrativ, reclamantul B.G. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr. 16915 din 18 martie 2005, emisă de pârâta Casa Ju
Sursă