ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1200/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1200/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiune în contencios
administrativ, reclamantul S.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 14.185 din
13 aprilie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea
statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute
de Legea nr. 189/2000.
Prin sentința civilă nr. 713 din 1
noiembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ
și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.A. și a dispus anularea hotărârii
nr. 14.185 din 13 aprilie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj. A
obligat pârâta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în
perioada 12 iulie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești
prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut în perioada refugiului
părinților săi și a suferit aceleași consecințe nefavorabile, ca și aceștia.
Împotriva sentinței civile sus menționate
a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, care a motivat, în esență, că
reclamantul nu și-a schimbat domiciliul și nu a suferit persecuții din motive
etnice.
Recursul este nefondat.
Exercitarea drepturilor și
îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă,
a unui domiciliu comun, și asigurarea nemijlocită de către părinți, a unor alte
cerințe, cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare și
de educație.
Concluzia la care se ajunge prin
asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai ales
de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă
părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.
Soluția, ca și motivarea adusă de prima
instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică și exprimă un
mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.
Potrivit prevederilor art. 1 din
O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile
acestui act normativ persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie
1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din
situațiile enumerate în dispozițiile normative menționate.
Din interpretarea teleologică a
prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării
îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile
suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice,
în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a
urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,
cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate
din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele
care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au
suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au
răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au
născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați și
au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această
situație.
În cauză, este necontestat că
reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost
strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care
le-a suferit și familia sa, urmare a strămutării respective.
Față de considerentele mai sus
expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare,
menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de Casa Județeană
de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 713 din 1 noiembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 6 aprilie 2006.