ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 163/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamantul C.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 1917 din 18 noiembrie 2005 emisă de

pârâtă, cu consecința obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000, cu motivarea că este născut în localitatea Brașov, în

perioada de refugiu a părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 298

din 28 iunie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de C.I. și a anulat Hotărârea

nr. 1917 din 18 noiembrie 2005 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj. A

obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada

10 martie 1944 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000 începând cu data de 1 decembrie 2005.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul este născut în perioada refugiului

părinților săi, iar privațiunile impuse acestora au afectat implicit și pe

copiii lor minori.

Împotriva sentinței sus

menționate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, care a motivat că

reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât acesta

nu era născut la momentul refugiului părinților săi și ca atare nu se poate

pune problema schimbării domiciliului sau a persecuțiilor din motive etnice.

Recursul este nefondat.

Exercitarea drepturilor și

îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă,

a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și

juridică a minorului și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte

cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare, și

de educație.

Concluzia la care se ajunge

prin asumarea raționamentului propus de recurentă în sensul că un minor, mai

ales de o vârstă foarte fragedă nu împărtășește condiția grav restrictivă

impusă părinților săi este eronată și nu poate fi primită.

Soluția ca motivarea adusă

de prima instanță hotărârii pronunțate sunt în afara de orice critică și

exprimă un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6

septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din

motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât

persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză este de necontestat

faptul că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au

fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

prejudicii pe care le-a suferit și familia sa ca urmare a refugiului.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca

atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 298/ CA din 28

iunie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 ianuarie 2007.