ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 163/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamantul C.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 1917 din 18 noiembrie 2005 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că este născut în localitatea Brașov, în perioada de refugiu a părinților săi. Prin sentința civilă nr. 298 din 28 iunie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de C.I. și a anulat Hotărârea nr. 1917 din 18 noiembrie 2005 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

A obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 10 martie 1944 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1 decembrie 2005. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul este născut în perioada refugiului părinților săi, iar privațiunile impuse acestora au afectat implicit și pe copiii lor minori. Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, care a motivat că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât acesta nu era născut la momentul refugiului părinților săi și ca atare nu se poate pune problema schimbării domiciliului sau a persecuțiilor din motive etnice.

Recursul este nefondat. Exercitarea drepturilor și îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă, a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și juridică a minorului și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare, și de educație. Concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi este eronată și nu poate fi primită. Soluția ca motivarea adusă de prima instanță hotărârii pronunțate sunt în afara de orice critică și exprimă un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. În cauză este de necontestat faptul că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa ca urmare a refugiului.

Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 298/ CA din 28 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2007.