ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1065/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1065/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios
administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 16453 din 10 august
2005, reclamanta C.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană
de Pensii Sălaj, anularea hotărârii nr. 2285 din 20 iulie 2005, emisă de pârâtă
și obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,
fiind născută în perioada de refugiu a părinților săi.
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 645
din 12 octombrie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată
de reclamanta C.E. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Sălaj și în
consecință, a anulat hotărârea nr. 2285 din 20 iulie 2005, emisă de pârâtă. A
obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată
pentru perioada 1 ianuarie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile
bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu
modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2002.
În motivarea soluției s-a reținut că
reclamanta, născută în timpul refugiului părinților săi, nu avea posibilitatea
stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în
refugiu au afectat implicit și pe copiii minori.
Împotriva acestei hotărârii a
declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, criticând-o pentru
nelegalitate, susținând, în esență, că nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000,
copiii care s-au născut în timpul sau ulterior strămutării părinților.
Examinând sentința atacată, în
raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304
1
C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că
reclamanta s-a născut la data de 8 februarie 1942, în localitatea Slobozia,
județul Neamț, unde părinții săi se refugiaseră din localitatea Dej, județul
Cluj, în anul 1940, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul
de la Viena.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe,
persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere
de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a
prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării
îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile
suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada
arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a
urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români,
care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive
etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a
suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit
persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt
asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au
născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,
ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate
consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că
reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți
să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe
nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a
persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde
drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de
suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din
împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999,
și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să
acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit
persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice,
a fortiori
trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind
născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct, toate consecințele
nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor
etnice.
În consecință, soluția instanței de
fond este legală și temeinică, recursul urmând să fie respins ca nefondat, în
temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței civile nr. 645 din 12 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 29 martie 2006.