ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7166/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 5

ianuarie 2004, reclamanta O.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Sălaj,

solicitând anularea hotărârii nr. 1559 din 20 noiembrie 2003 și obligarea

pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea cererii, reclamanta a

învederat că părinții săi s-au refugiat în luna octombrie 1940, în Brașov,

astfel încât ea, fiind născută în refugiu, la data de 7 iulie 1942, este

îndreptățită să beneficieze de drepturile recunoscute prin Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 148 din 2

februarie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a

dispus obligarea pârâtei, să recunoască reclamantei, calitatea de persoană

refugiată în perioada 7 iulie 1942 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

bănești cuvenite, cu începere de la 1 noiembrie 2003.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că și copiii născuți în timpul refugiului părinților, în a

căror îngrijire s-au aflat, au avut aceleași condiții de viață și același

statut, fiind nevoiți să trăiască într-o altă localitate, decât cea de

domiciliu.

În aceste împrejurări, reclamanta,

născută în refugiu, se încadrează în categoria persoanelor strămutate, cărora

Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, le recunoaște o

serie de drepturi.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că,

întrucât reclamanta nu era născută la data strămutării părinților săi și deci,

nu avea un domiciliu de unde să se fi refugiat în altă localitate, din motive

etnice, nu sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Examinând cauza, în raport cu

motivul invocat și având în vedere prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Instanța de fond a reținut în mod

întemeiat, faptul că și reclamanta, născută în localitatea unde au fost

obligați să se refugieze, din motive etnice, părinții săi, a dobândit statutul

de refugiat al acestora.

Având în vedere că finalitatea Legii

nr. 189/2000, este tocmai acordarea de reparații, persoanelor care au suferit

persecuții din motive etnice, nu se poate susține că ar fi exceptate de la

beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu, care au

suportat alături de părinți, consecințele strămutării, fiind private de

folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu.

În raport cu cele expuse, Curtea va

respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței civile nr. 148 din 2 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 septembrie 2004.