ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2462/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe calea contenciosului administrativ, reclamanta S.D. a chemat în judecată

Casa Județeană de Pensii Sălaj, solicitând anularea hotărârii nr. 1635 din 23

decembrie 2003.

Motivându-și acțiunea,

reclamanta a arătat că în mod nelegal i-a fost respinsă cererea, întrucât prin

actele depuse la dosar, a făcut dovada că părinții săi au fost refugiați și că

s-a născut în timpul refugiului acestora și astfel, că este îndreptățită să

beneficieze de drepturile prevăzute de această lege.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 473 din 30 martie

2004, a admis acțiunea reclamantei S.D. A anulat hotărârea nr. 1635 din 23

decembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Sălaj, pe care a obligat-o să

recunoască reclamantei, statutul de refugiată pe perioada 7 iunie 1943 - 6

martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând

cu 1 septembrie 2003.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că s-a făcut dovada că părinții reclamantei s-au

refugiat din Ardealul de Nord, în localitatea Timeria.

În perioada în care familia

s-a aflat în refugiu, respectiv la data de 7 iunie 1943, s-a născut reclamanta

care beneficiază, începând cu această dată și până la data limită prevăzută de art.

1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, de drepturile prevăzute de această lege,

având în vedere că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu

prevăd în mod expres și limitativ, înlăturarea persoanelor născute în refugiu,

de la acordarea drepturilor.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Sălaj, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc.

civ.

Recurenta a susținut, în

esență, că în mod greșit, prima instanță a admis cererea reclamantei, întrucât

nu beneficiază de dispozițiile Legii nr. 189/2000, copiii care s-au născut

ulterior sau în timpul refugiului, în acest sens fiind precizările Casei

Naționale de Pensii și Asigurări Sociale nr. 1821/2001, date în vederea

aplicării unitare a acestei legi.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Nu se contestă faptul că

reclamanta S.D. s-a născut la data de 7 iunie 1943, în localitatea de refugiu a

părinților săi.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații

enumerate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Faptul că se invocă de către

recurentă, Precizările Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale nr. 1821/2001,

date pentru aplicarea unitară a Legii nr. 189/2000, nu este de natură a

modifica soluția instanței și implicit, să dea o altă interpretare a

dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

Casa Națională de Pensii și

Asigurări Sociale poate emite norme pentru aplicarea unitară a Legii nr. 189/2000,

norme care, însă, nu pot fi contrare legii și nu pot adăuga la lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței civile nr. 473 din 30

martie 2004 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 aprilie 2005.