ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2520/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul D.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Sălaj, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 1730 din data de 19 februarie 2004, emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea a cărei anulare o solicită, este nelegală, întrucât ignoră calitatea sa de refugiat, deși s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, iar calitatea de refugiat a acestora a fost recunoscută.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 802 din 10 iunie 2004, a admis acțiunea reclamantului, dispunând anularea hotărârii nr. 1730 din 19 februarie 2004, emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 4 ianuarie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1 noiembrie 2003. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază și copiii născuți în refugiu și că legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestei categorii de persoane, de la aplicarea legii, întrucât nu le-a inclus în categoria excepțiilor menționate expres.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Sălaj, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență, că Precizările nr. 1821 din 6 septembrie 2001, emise de C.N.P.A.S. și date în aplicarea Legii nr. 189/2000, menționează că „nu beneficiază de prevederile legii menționate, copiii care s-au născut în timpul sau ulterior strămutării prinților”. Recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate de lege.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuia înțeleasă persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Față de cele de mai sus, în mod corect instanța de fond a dispus anularea hotărârii nr. 1730 din 19 februarie 2004, emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 4 ianuarie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței civile nr. 802 din 10 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2005.