ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2520/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul D.V. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Sălaj, solicitând instanței, ca în

contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 1730 din data de

19 februarie 2004, emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia la acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că hotărârea a cărei anulare o solicită, este nelegală,

întrucât ignoră calitatea sa de refugiat, deși s-a născut în perioada de

refugiu a părinților săi, iar calitatea de refugiat a acestora a fost

recunoscută.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 802 din 10

iunie 2004, a admis acțiunea reclamantului, dispunând anularea hotărârii nr. 1730

din 19 februarie 2004, emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască

reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 4 ianuarie 1943 - 6 martie

1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând

cu data de 1 noiembrie 2003.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000,

beneficiază și copiii născuți în refugiu și că legiuitorul nu a dorit înlăturarea

acestei categorii de persoane, de la aplicarea legii, întrucât nu le-a inclus

în categoria excepțiilor menționate expres.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Sălaj, criticând sentința pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în

esență, că Precizările nr. 1821 din 6 septembrie 2001, emise de C.N.P.A.S. și

date în aplicarea Legii nr. 189/2000, menționează că „nu beneficiază de

prevederile legii menționate, copiii care s-au născut în timpul sau ulterior

strămutării prinților”.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

dintre situațiile enumerate de lege.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că, atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuia înțeleasă

persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Față de cele de mai sus, în

mod corect instanța de fond a dispus anularea hotărârii nr. 1730 din 19 februarie

2004, emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de

refugiat în perioada 4 ianuarie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat în

cauză urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței civile nr. 802 din 10 iunie 2004

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2005.