ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8566/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 iunie 2004, la Curtea de Apel Cluj, reclamanta O.D. a solicitat anularea hotărârii nr. 1793 din 3 mai 2004, emisă de pârâtă Casa Județeană de Pensii Sălaj și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în perioada refugiului părinților săi și a susținut că are calitatea de refugiată, în sensul actelor normative menționate. Instanța sesizată, prin sentința civilă nr. 935 din 9 septembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să-i acorde reclamantei, drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi, iar dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate, nu prevăd în mod imperativ, înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor bănești. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, pârâta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. În motivarea recursului a susținut că reclamanta nu are calitatea de refugiată întrucât, potrivit Precizărilor nr. 1821 din 6 septembrie 2001, emise de C.N.P.A.S., în vederea aplicării unitare a Legii nr. 189/2000, nu beneficiază de prevederile acesteia, copiii care s-au născut în timpul sau ulterior strămutării părinților.

Verificând cauza, în funcție de motivul de casare invocat, actele dosarului și dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, modificată și completată, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin H.G. nr. 127/2000, au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate. Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu.

Traiul în refugiu a avut aceleași consecințe atât asupra părinților, cât și asupra copiiilor, indiferent că s-au născut înainte sau în timpul refugiului. Cum reclamanta s-a născut la data de 10 martie 1943, în Timișoara, unde părinții săi s-au refugiat din localitatea Seini - Satu Mare, în mod corect a apreciat instanța de fond, că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000. Cât privește Precizările C.N.P.A.S. nr. 1821/2001, invocate în motivarea recursului, se apreciază că acestea reprezintă un punct de vedere al autorității ierarhic superioare recurentei, care adaugă la lege și restrâng nepermis sfera persoanelor îndreptățite la recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. De altfel, reexaminând situația reclamantei, pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, prin hotărârea nr. 1793 din 1 noiembrie 2004, i-a admis cererea și a stabilit acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, modificată și completată prin Legea nr. 323/2004, pentru perioada 10 martie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2003. În consecință, față de considerentele arătate, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței civile nr. 935 din 9 septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2004.