ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2419/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 7 mai 2004, reclamanta M.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 1760

din 30 martie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Sălaj și recunoașterea

calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de

persoană refugiată din motive etnice, fiind născută în timpul refugiului

părinților săi.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 774 din 3 iunie

2004, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 1760 din 30 martie

2004, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantei, calitatea

de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Hotărând

astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 2

octombrie 1943, dată la care părinții săi erau refugiați, din motive etnice,

din localitatea de domiciliu și a dobândit prin naștere, statutul de refugiată,

îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, solicitând casarea

hotărârii și respingerea acțiunii formulate de M.F.

Recurenta a susținut că,

hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care

Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la

persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar

intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și

limitativ prin dispozițiile legale sus-menționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din

localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de

persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au

fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data

nașterii lui și până la data retrocedării pământului românesc.

Situația de refugiat a

rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor P.I.

și B.I., copia fișei refugiatului C.N. (tatăl reclamantei) și copia actului de

naștere al reclamantei.

Interpretarea dată de

instanță este legală și nu adaugă la lege.

De altfel, așa cum rezultă

din actul nou depus în recurs, de către intimata-reclamantă, prin hotărârea nr.

1889 din 15 octombrie 2004, recurenta a acordat intimatei, drepturile pretinse.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței civile nr. 774 din

3 iunie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 aprilie 2005.