ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2921/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 10 noiembrie 2004, reclamanta S.V. a solicitat anularea hotărârii nr.

14068 A din 27 septembrie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și

obligarea pârâtei la recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000,

motivând că a avut statutul de persoană refugiată, fiind născută în refugiu.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 42

din 2 februarie 2005, prin care a admis acțiunea, a anulat actul administrativ

atacat și a obligat pârâta să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară

a prevederilor art. 1 lit. e) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 12 august

1941 - 6 martie 1945, începând cu 1 septembrie 2004.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 12 august 1941, în

localitatea Arad, unde părinții săi erau refugiați, din motive etnice, din

localitatea de domiciliu, Cluj și a dobândit prin naștere, statutul de refugiată

îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând casarea

hotărârii și respingerea acțiunii formulate de S.V.

Recurenta a susținut că

hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care

Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la

persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților săi, iar

intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și

limitativ prin dispozițiile legale sus-menționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din

localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de

persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au

fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data

nașterii lui, până la data retrocedării pământului românesc.

Situația de refugiat a

rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor G.B.

și P.L. și copia actului de naștere al reclamantei.

Interpretarea dată de

instanță este legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art.

312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 42 din 2

februarie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2005.