ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 447/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 6 iulie 2005, reclamantul F.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 17474 din

18 mai 2005, emisă de pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de

persoană refugiată din motive etnice, fiind născut în timpul refugiului

părinților săi.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă

nr. 549 din 21 septembrie 2005, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea

nr. 17474 din 18 mai 2005, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că reclamantul s-a născut

la

data de 2 septembrie 1941, dată la care părinții săi erau refugiați, din motive

etnice, din localitatea de domiciliu și a dobândit prin naștere, statutul de

refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând casarea

hotărârii și respingerea acțiunii formulate de F.A.

Recurenta a susținut că hotărârea

instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr.

189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele

care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimatul nu

se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin

dispozițiile legale sus-menționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în

altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din localitatea de

domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică,

ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal, instanța a apreciat că și

copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același

statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și până la data

retrocedării pământului românesc.

Situația de refugiat a rezultat din

probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor A.F. și S.L.,

copiile adeverințelor nr. 1355 din 13 octombrie 1941, precum și copiile actelor

de stare civilă ale reclamantului.

Interpretarea dată de instanță este

legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 549 din 21

septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2006.