ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5504/2007

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 85/ P din 25 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea penală formulată de petenta M.C., împotriva rezoluției nr. 36/P/2007 din 11 iunie 2007 și a rezoluției nr. 139/II/2/2007 din 16 iulie 2007, dispusă de procurorul general al Parchetului de lângă Curtea de Apel Constanța. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele considerente: La data de 14 martie 2007, petenta M.C. a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea împotriva lui M.I., prim procuror la Parchetul Judecătoriei Babadag, M.G., judecător, P.P.A., procuror, Șt.I., judecător, C.N., fost procuror, M.C., avocat, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen.

și sustragere de documente, prevăzute de art. 242 C. pen., față de M.I. și C.D., fost procuror. În raport de calitatea persoanelor, la data de 26 martie 2007 plângerea a fost trimisă spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Instanța a reținut că din actele premergătoare efectuate a rezultat că, petenta a avut pe rolul instanței de judecată mai multe procese civile și plângeri penale și întrucât a fost nemulțumită de hotărârile judecătorești pronunțate și soluțiile date în dosarele penale de către procurori a formulat plângere, solicitând infirmarea soluțiilor, reluarea cercetărilor penale și obligarea acestora la daune morale. Analizând lucrările dosarului instanța a concluzionat că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate susținând că în cauză sunt suficiente dovezi care să confirme că cele reclamate sunt reale. Recurenta petiționară a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând, să fie admisă plângerea formulată, desființarea rezoluției atacate și dispunea efectuării de cercetări față de intimați. Examinând cauza atât din punct de vedere al motivelor de recurs formulate cât și sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul nu este fondat. Potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., în cazul în care instanța ar admite plângerea, și ar desființa rezoluția sau ordonanța atacată, cauza este trimisă procurorului, în vederea începerii sau resdeschiderii urmăririi penale, după caz.

În atare situație, judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anumite mijloace de probă. Recurenta petentă nu a indicat faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate, în concret, susținând că în cauză „sunt suficiente dovezi”. Examinând și din oficiu cauza, în condițiile textului legal menționat, Înalta Curte reține că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. Prin plângerea sa, recurenta a pus în discuție soluțiile pronunțate de judecători prin hotărâri judecătorești. Aceste hotărâri sunt supuse căilor de atac. Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că intimații au săvârșit vreo faptă penală, rezoluțiile atacate fiind corecte.

În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obligată recurenta petiționară la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară M.C. împotriva sentinței penale nr. 85/ P din 25 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2007.