ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5504/2007

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 85/

P din 25 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea penală formulată

de petenta M.C., împotriva rezoluției nr. 36/P/2007 din 11 iunie 2007 și a

rezoluției nr. 139/II/2/2007 din 16 iulie 2007, dispusă de procurorul general

al Parchetului de lângă Curtea de Apel Constanța.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut următoarele considerente:

La data de 14 martie 2007,

petenta M.C. a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Tulcea împotriva lui M.I., prim procuror la Parchetul Judecătoriei Babadag, M.G.,

judecător, P.P.A., procuror, Șt.I., judecător, C.N., fost procuror, M.C., avocat,

pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C.

pen. și sustragere de documente, prevăzute de art. 242 C. pen., față de M.I. și

C.D., fost procuror.

În raport de calitatea

persoanelor, la data de 26 martie 2007 plângerea a fost trimisă spre competentă

soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Instanța a reținut că din

actele premergătoare efectuate a rezultat că, petenta a avut pe rolul instanței

de judecată mai multe procese civile și plângeri penale și întrucât a fost

nemulțumită de hotărârile judecătorești pronunțate și soluțiile date în

dosarele penale de către procurori a formulat plângere, solicitând infirmarea

soluțiilor, reluarea cercetărilor penale și obligarea acestora la daune morale.

Analizând lucrările

dosarului instanța a concluzionat că rezoluțiile atacate sunt legale și

temeinice.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petenta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate susținând

că în cauză sunt suficiente dovezi care să confirme că cele reclamate sunt

reale.

Recurenta petiționară a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând, să fie admisă plângerea

formulată, desființarea rezoluției atacate și dispunea efectuării de cercetări

față de intimați.

Examinând cauza atât din

punct de vedere al motivelor de recurs formulate cât și sub toate aspectele,

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că

recursul nu este fondat.

Potrivit art. 278

1

alin. (8)

lit. b) C. proc. pen., în cazul în care instanța ar admite

plângerea, și ar desființa rezoluția sau ordonanța atacată, cauza este trimisă procurorului,

în vederea începerii sau resdeschiderii urmăririi penale, după caz.

În atare situație,

judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza

procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi

constatate și prin care anumite mijloace de probă.

Recurenta petentă nu a indicat

faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate, în concret, susținând că

în cauză „sunt suficiente dovezi”.

Examinând și din oficiu

cauza, în condițiile textului legal menționat, Înalta Curte reține că hotărârea

primei instanțe este legală și temeinică.

Prin plângerea sa, recurenta

a pus în discuție soluțiile pronunțate de judecători prin hotărâri

judecătorești. Aceste hotărâri sunt supuse căilor de atac. Din actele

premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că intimații au săvârșit vreo faptă

penală, rezoluțiile atacate fiind corecte.

În consecință, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca

nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va obligată recurenta petiționară la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurenta petiționară M.C. împotriva sentinței penale nr. 85/

P din 25 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția penală.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 noiembrie 2007.