ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1300/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 23/ P din 12 februarie 2008, Curtea de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în

baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul O.I. avocat în Baroul Constanța,

împotriva rezoluțiilor nr. 289/ll/2/2007 și nr. 206/P/2007 ale Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că

petentul a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale dată de procuror în dosar nr. 206/P/2007, pe care o consideră nelegală

și netemeinică, pentru că, la data de 5 martie 2007, în dosarul civil nr. 3021/212/2006

al Judecătoriei Constanța, petentului, în calitate de avocat, i-a fost aplicată

o amendă de 200 lei de către judecătorul A.P.I., în baza art. 108 alin. (2) lit.

b) combinat cu art. 108

2

C. proc. civ.

Petentul a susținut că temeiul juridic în baza căruia a fost aplicată

sancțiunea este unul greșit, și pentru că nu există concordanță între motivarea

în fapt și cea în drept a sancțiunii, intimatul a săvârșit infracțiunea de abuz

în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C.

pen., infracțiune a cărei latură obiectivă o constituie și faptul că același

judecător i-a respins cererea de reexaminare și a dispus consemnarea în

încheierea de ședință din data de 5 martie 2007, că petentul a avut o atitudine

ireverențioasă, împrejurare neconformă cu realitatea.

Instanța de fond a constatat că, la data de 13 iulie 2007, petentul a

formulat plângere penală împotriva intimatului pentru săvârșirea infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.

pen., constând în aceea că a săvârșit fapte abuzive în exercitarea atribuțiilor

de serviciu, prin aplicarea unei amenzi petentului la data de 05 martie 2007 și

prin respingerea cererii de reexaminare.

La data de 19 noiembrie 2007, procurorul de caz a dat rezoluție de

neîncepere a urmăririi penale față de făptuitor, întrucât nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii reclamate.

Petentul a formulat plângere împotriva rezoluției la procurorul general

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care, prin rezoluția nr. 289/ll/2/2007

a respins-o ca neîntemeiată.

Ulterior, petentul a formulat plângere la instanță împotriva celor două

rezoluții, solicitând desființarea acestora și trimiterea cauzei la procuror în

vederea efectuării de cercetări penale față de intimat sub aspectul

infracțiunii reclamate.

Instanța de fond reține că indicarea unui temei legal greșit pentru

aplicarea amenzii poate constitui eventual o eroare materială și nu un act

abuziv.

Pe de altă parte, respingerea cererii de reexaminare nu se circumscrie

unui act material care să intre în componența laturii obiective a infracțiunii prevăzută

de art. 246 C. pen., întrucât aprecierea judecătorului cu privire la

atitudinea avocatului petent nu poate fi calificată ca un act arbitrar, ci ca o

măsură care se impunea pentru desfășurarea în bune condiții a ședinței de

judecată și pentru soluționarea cu celeritate a cauzelor.

Împotriva sentinței a declarat recurs petentul, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând faptul că motivarea instanței de fond,

în sensul că indicarea greșită a temeiului de drept în baza căruia i s-a

aplicat amenda este o eroare materială, nu poate fi reținut atâta vreme cât la

dosar nu există o încheiere de îndreptare eroare materială.

De asemenea, reținerea instanței de fond în sensul că petentul ar fi

perturbat buna desfășurare a ședinței de judecată, reprezintă o anomalie, atâta

vreme cât la dosar nu există nici o probă în acest sens.

Examinând hotărârea în raport de criticile recurentului, ca si sub

toate

aspectele de fapt și de drept conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că

recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Petentul invocă săvârșirea de către intimat a infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât prin încheierea de ședință

din 05 martie 2007, pronunțată în dosar civil nr. 3021/212/2006 aflat pe rolul

Judecătoriei Constanța, i-a aplicat amendă judiciară în cuantum de 200 lei,

fără a fi vinovat de săvârșirea vreunei abateri judiciare și cu indicarea

greșită a temeiului de drept al sancțiunii, iar prin încheierea din 04 iunie 2007,

pronunțată în aceeași cauză, a respins în mod nejustificat cererea de

reexaminare a hotărârii prin care s-a aplicat sancțiunea.

Potrivit art. 246 C. pen., constituie infracțiunea de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor fapta funcționarului public care, în exercițiul

atribuțiilor de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl

îndeplinește

în mod defectuos și prin

aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale

ale unei persoane.

Verificând actele procedurale emise de intimat în exercițiul

atribuțiilor de serviciu se constată că petentul, în calitate de avocat al

pârâtei în cauza civilă nr. 3021/212/2006, a fost întrebat de președintele

completului unde locuiește pârâta, iar petentul a răspuns că nu a fost

interesat de adresa pârâtei și a precizat că această problemă este o chestiune

de confidențialitate, chiar și față de instanța de judecată, din moment ce

pârâta a dat o adresă și i-a comunicat petentului

să nu o declare instanței.

Această atitudine a fost apreciată de intimat ca ireverențioasă și,

constatând îndeplinite cerințele dispozițiile art. 1082

C. proc. civ., a aplicat petentului o amendă judiciară în limitele prevăzute de

lege.

Intimatul a reținut ca temei juridic și incidența dispozițiile art. 1081 alin. (2) lit. b) C. proc. civ.,

apreciind, așa cum se deduce din practicaua încheierii, că petentul, în

calitate de apărător al pârâtei, nu a respectat îndatorirea stabilită de

instanță de a indica adresa la care trebuie citată pârâta, dar nu a aplicat o

nouă amendă judiciară, rezumându-se la a aplica o singură amendă folosind cele

două temeiuri juridice amintite.

Sub aspectul fondului încheierilor pronunțate de intimat, prin care s-a

aplicat sancțiunea și s-a respins cererea de reexaminare, petentul nu a produs

dovezi ale eventualei rele credințe manifestate de intimat.

Faptul că intimatul a invocat două temeiuri juridice corespunzătoare a

două abateri judiciare și a aplicat o singură amendă judiciară, chiar dacă este

incorect, favorizează pe petent, care nu este obligat să plătească două amenzi

judiciare.

lată de ce, în mod justificat, rezoluția procurorului și hotărârea

primei instanțe rețin că intimatul nu a dat dovadă de rea credință în

îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, astfel că, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petent.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul O.I.,

împotriva sentinței penale nr. 23

din 12 februarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2008.