ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3296/2008

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 55/ P din 17 aprilie

2008, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale pentru

minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul

P.O.I. împotriva Rezoluției nr. 69/II/2/2008 din 25 februarie 2008 adoptată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, rezoluție pe care a menținut-o.

În considerentele hotărârii, instanța a

arătat că intimații, în calitate de primi procurori nu au constatat săvârșirea,

cu știință, a unui abuz în serviciu de către primarul comunei M.V., prin

amendarea repetată a SC S.D.P. SRL și netrimiterea în instanță decât a unei

plângeri contravenționale, dispunând prin Ordonanța nr. l580/P/2005 din 21

februarie 2006, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.G. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., precum și scoaterea de

sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative de 300 lei

învinuitei R.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 249 C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin rezoluția nr. 307/P/2007 din 28

decembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimații S.I. și C.M. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a)

C. proc. pen. S-a reținut că procurorii intimați s-au pronunțat pe baza

probelor existente la dosar și a convingerii lor în legătură cu existența ori

cu inexistența faptelor cercetate.

Plângerea petentului a fost respinsă ca

neîntemeiată prin Rezoluția nr. 69/II/2/2008 din 25 februarie 2008.

Soluționând plângerea

petentului formulată în baza art. 278

1

C. proc. pen.

, Curtea de apel Constanța a constatat că

soluția de neîncepere

a urmăririi penale

pronunțată de Parchetul de pe lângă aceeași Curte de apel este legală, întrucât

intimații nu au săvârșit acte materiale care să poată fi considerate

ca

întrunind elemente constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută

de art. 246 C. pen.

A fost menținută rezoluția atacată, rezoluție

în care se reține că plângerea

formulată de

P.O.l., în calitate de administrator al SC S.D.

P. SRL Tulcea împotriva

rezoluțiilor date de intimații procurori, nu a fost încă soluționată, dosarul

aflându-se pe rolul Judecătoriei Tulcea.

Recursul declarat de petent este nefondat,

pentru considerentele ce urmează:

Conform art. 278 alin. (l) C. proc. pen.,

după

respingerea plângerii făcute conform

art. 275 – art. 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței ori, după caz, a rezoluției de

clasare, de scoatere de sub

urmărire penală sau de încetare a urmăririi

penale,

persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime

sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data

comunicării

de către procuror a modului de rezolvare potrivit art. 277 și 278, la

judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta să

judece cauza în primă instanță.

Prin urmare, îi revine

instanței de judecată competența de a cenzura

soluția adoptată de procurori, în cadrul textului

procedural menționat.

Or, în speță, petentul nu a depus la dosar o

hotărâre judecătorească din care să rezulte că soluția adoptată de intimați

este contrară legii și probelor administrate în cauză, dosarul fiind în curs de

soluționare.

Potrivit art. 129 din

Constituția României, împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul

Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Prin urmare, soluția de

respingere, ca neîntemeiată, a plângerii petentului,

soluție pronunțată prin sentința atacată, este

legală.

Exprimarea opiniei unui procuror prin

rezoluția sau ordonanța pe care o adoptă nu reprezintă o încălcare a

atribuțiilor de serviciu, ci, dimpotrivă, o

exercitare

a acestora, în condițiile în care nu s-a evidențiat, prin probe, comiterea

unor

fapte penale, cum este cazul în speță.

Totodată, Înalta Curte

reține că asupra temeiniciei și legalității unei soluții

de neîncepere a urmăriri penale, de scoatere de sub

urmărire penală, ori de încetare a urmăririi penale adoptate de procuror, se

pronunță instanța de judecată, în conformitate cu prevederile art. 278 C. proc.

pen., iar nu Parchetul, care deja și-a exprimat opinia.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petent.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se

va dispune

obligarea recurentului petent la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de

100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul P.O.l. împotriva Sentinței penale nr. 55/ P din 17 aprilie 2008 a

Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de

familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17

octombrie 2008.