ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3231/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pe data de 13 februarie 2006, I.T.C. Constanța a formulat o plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări față de numita C.N., director general al SC M.C. SA, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 24, alin. (1) lit. a), raportat la art. 3 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 50/1991 și art. 360 C. pen. În susținerea plângerii a învederat faptul că societatea sus-arătată a executat lucrări neautorizate de desființare a construcției situate în Constanța, construcție care figurează pe lista monumentelor istorice. Prin rezoluția nr. 263/P/2006, din 29 mai 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a dispus, în temeiul art. 228, alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea C.N., constatându-se că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 24, alin. (1), lit. a) raportat la art. 3 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 50/1991 și art. 360 C. pen. Nemulțumit de soluția dată de procuror, petiționarul s-a adresat cu o plângere conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care prin rezoluția nr. 272/II/2/2006, din 14 iulie 2006 a respins-o ca neîntemeiată. Prin sentința penală nr. 71/ P din 15 septembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

Recursul declarat în cauză de către I.T.C. Constanța, a fost admis prin decizia penală nr. 6440 din 3 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, trimițându-se cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța. Prin sentința penală nr. 27/ P din 6 martie 2007, pronunțată în dosarul nr. 6080/36/2006 al Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278 1 , pct. 8, lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului formulată împotriva rezoluției nr. 236/P/2006, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, menținându-se soluția procurorului.

Împotriva acestei sentințe, petiționarul a declarat recurs, solicitând desființarea rezoluției procurorului și trimiterea dosarului la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitoarea C.N., pentru infracțiunea prevăzută de art. 24, alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 și infracțiunea de nerespectare a regimului de ocrotire a unor bunuri, prevăzută de art. 280 1 C. pen., și completarea probatoriului administrat. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu cauza potrivit art. 385 9 , alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

În vederea realizării obiectului urmăririi penale, astfel cum a fost definit de textul menționat, legea procesual penală a determinat precis și coerent regulile de desfășurare a acestei faze a procesului penal. Sesizat în unul din modurile reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte premergătoare și de urmărire penală în succesiunea determinată de lege. În anumite situații, actele premergătoare, având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă săvârșirea infracțiunii cu privire la care organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora dintre cazurile reglementate în art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare a acțiunii penale sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și respectiv declanșarea procesului penal, se dispune neînceperea urmăririi penale. În cazul contestării acestei soluții, prin formularea plângerii prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., controlul judiciar privește temeinicia rezoluției în raport cu cercetările efectuate. În speța de față, Înalta Curte constată că pentru a dispune neînceperea urmăririi penale, organele judiciare au reținut, în mod corect că faptele făptuitoarei nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate de petiționar, soluția procurorului fiind susținută de materialul probator administrat, reprezentând o concluzie logică incontestabilă a acestuia.

Astfel, nu rezultă din probe că administratorul imobilului situat în B-dul Tomis din Constanța a efectuat lucrări cu scopul demolării acestuia. Mai mult chiar, SC M.C. sa a luat măsuri de protecție a imobilului prin amplasarea panourilor metalice pentru împrejmuirea clădirii, montarea de plăcuțe de avertizare și angajarea unor paznici specializați. De asemenea, cu prilejul verificărilor efectuate de D.J.C.C. Constanța s-a stabilit că prăbușirea unui perete al imobilului s-a datorat degradării progresive, intemperiilor vremii și altor cauze independente de voința omului. Așa fiind, în lipsa acelui minim de indicii care să poate forma convingerea organului de urmărire penală că se impune începerea urmăririi penale, Înalta Curte constată că soluția procurorului este temeinică și legală, așa cum în mod just a reținut și instanța de fond.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 , alin. (1), pct. 1, lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de I.T.C. Constanța. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.S.C. prin I.T.C. Constanța împotriva sentinței penale nr. 27/ P din 6 martie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2007.