ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3231/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Pe data de 13 februarie 2006,

I.T.C. Constanța a formulat o plângere penală, solicitând efectuarea de

cercetări față de numita C.N., director general al SC M.C. SA, sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 24, alin. (1) lit. a), raportat la art. 3 alin.

(1), lit. b) din Legea nr. 50/1991 și art. 360 C. pen.

În susținerea plângerii a

învederat faptul că societatea sus-arătată a executat lucrări neautorizate de

desființare a construcției situate în Constanța, construcție care figurează pe

lista monumentelor istorice.

Prin rezoluția nr. 263/P/2006,

din 29 mai 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a dispus, în

temeiul art. 228, alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea C.N., constatându-se că

în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute

de art. 24, alin. (1), lit. a) raportat la art. 3 alin. (1), lit. b) din Legea nr.

50/1991 și art. 360 C. pen.

Nemulțumit de soluția dată

de procuror, petiționarul s-a adresat cu o plângere conducerii Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Constanța, care prin rezoluția nr. 272/II/2/2006, din

14 iulie 2006 a respins-o ca neîntemeiată.

Prin sentința penală nr. 71/

P din 15 septembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie, a respins, ca tardivă, plângerea

formulată de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

Recursul declarat în cauză

de către I.T.C. Constanța, a fost admis prin decizia penală nr. 6440 din 3

noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, trimițându-se cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Constanța.

Prin sentința penală nr. 27/

P din 6 martie 2007, pronunțată în dosarul nr. 6080/36/2006 al Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278

1

,

pct. 8, lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea

petiționarului formulată împotriva rezoluției nr. 236/P/2006, a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Constanța, menținându-se soluția procurorului.

Împotriva acestei sentințe,

petiționarul a declarat recurs, solicitând desființarea rezoluției procurorului

și trimiterea dosarului la parchet în vederea începerii urmăririi penale față

de făptuitoarea C.N., pentru infracțiunea prevăzută de art. 24, alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 50/1991 și infracțiunea de nerespectare a regimului de

ocrotire a unor bunuri, prevăzută de art. 280

1

C. pen., și

completarea probatoriului administrat.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate cât și din oficiu cauza potrivit art. 385

9

,

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 200 C. proc.

pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la

existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea

răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună

trimiterea în judecată.

În vederea realizării

obiectului urmăririi penale, astfel cum a fost definit de textul menționat,

legea procesual penală a determinat precis și coerent regulile de desfășurare a

acestei faze a procesului penal.

Sesizat în unul din modurile

reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte

premergătoare și de urmărire penală în succesiunea determinată de lege.

În anumite situații, actele

premergătoare, având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă

săvârșirea infracțiunii cu privire la care organele de urmărire penală au fost

sesizate, pot duce la constatarea existenței unora dintre cazurile reglementate

în art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare a acțiunii penale sau

exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În raport de această

împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și respectiv

declanșarea procesului penal, se dispune neînceperea urmăririi penale.

În cazul contestării acestei

soluții, prin formularea plângerii prevăzută de art. 278

1

C. proc.

pen., controlul judiciar privește temeinicia rezoluției în raport cu

cercetările efectuate.

În speța de față, Înalta

Curte constată că pentru a dispune neînceperea urmăririi penale, organele

judiciare au reținut, în mod corect că faptele făptuitoarei nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate de petiționar, soluția

procurorului fiind susținută de materialul probator administrat, reprezentând o

concluzie logică incontestabilă a acestuia.

Astfel, nu rezultă din probe

că administratorul imobilului situat în B-dul Tomis din Constanța a efectuat

lucrări cu scopul demolării acestuia. Mai mult chiar, SC M.C.

sa

a luat măsuri de protecție a

imobilului prin amplasarea panourilor metalice pentru împrejmuirea clădirii,

montarea de plăcuțe de avertizare și angajarea unor paznici specializați.

De asemenea, cu prilejul

verificărilor efectuate de D.J.C.C. Constanța s-a stabilit că prăbușirea unui

perete al imobilului s-a datorat degradării progresive, intemperiilor vremii și

altor cauze independente de voința omului.

Așa fiind, în lipsa acelui

minim de indicii care să poate forma convingerea organului de urmărire penală

că se impune începerea urmăririi penale, Înalta Curte constată că soluția

procurorului este temeinică și legală, așa cum în mod just a reținut și

instanța de fond.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 385

15

, alin. (1), pct. 1, lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de I.T.C. Constanța.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul I.S.C. prin I.T.C. Constanța împotriva

sentinței penale nr. 27/ P din 6 martie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 iunie 2007.