ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 766/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 21 februarie 2005, petentul S.I. a depus plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, împotriva intimaților S.M., expert contabil, B.M., agent șef adjunct și C.M.C., subinspector, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 264 C. pen., motivând că l-au favorizat, prima privind efectuarea necorespunzătoare a expertizei contabile, iar polițiștii, prin îngrădirea accesului la desfășurarea cercetării penale și la concluziile expertizei, respectiv prin propunerea de scoatere de sub urmărire penală și confuziile la adresa sa, pe făptuitorul B.G., în dosarul penal privind cercetarea acestuia, pentru comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 214 C. pen.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, prin rezoluția nr. 52/P/2005 din 6 aprilie 2005, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de subinspectorul C.M.C., agentul șef adjunct B.M., din cadrul Poliției secția 3 Constanța, precum și expertul contabil S.M., C.E.C.C.A., filiala Constanța. S-au stabilit cheltuieli judiciare în sumă de 300.000 lei, în sarcina statului. În motivarea rezoluției se arată, în esență, că atât lucrătorii de poliție care au instrumentat cauza cît și expertul contabil, care a efectuat expertiza contabilă și suplimentul la aceasta, și-au îndeplinit atribuțiile în spiritul dispozițiilor legale, în materie, cu principialitate.

Prin rezoluția din 14 iulie 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, plângerea petentului împotriva rezoluției dată de procuror a fost respinsă ca nefondată. Petentul a atacat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale la Curtea de Apel Constanța. Prin sentința penală nr. 62/ P din 10 noiembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, a fost respinsă plângerea formulată de petiționarul S.I. împotriva actelor de urmărire penală. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul S.I. În esență, recurentul critică sentința sub aspectul greșitei aplicări a legii, în sensul că instanța nu a analizat actele și lucrările dosarului. Recursul este nefondat. Potrivit art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., instanța, judecând plângerea, verifică rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Prima instanță s-a conformat acestei dispoziții legale și a solicitat dosarul nr. 52/P/2005, petentul nedepunând înscrisuri noi privind reaua credință ori neglijență a intimatei experte în efectuarea expertizei contabile și nici a polițiștilor în instrumentarea cauzei penale privind pe B.G. Petentul nu s-a prezentat la judecarea plângerii de către Curtea de Apel Constanța, și nici la judecarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție. În sentința atacată se face o amplă și atentă analiză a rezoluțiilor procurorului prin prisma criticilor formulate de petent, în raport de actele și lucrările dosarului nr. 52/P/2005 și a actelor depuse de acesta, concluzionându-se că în mod legal procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei intimați.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că legal și temeinic a reținut procurorul, soluția fiind confirmată de prima instanță, că actele de cercetare efectuate nu au relevat existența unor fapte de natură penală. În concluzie, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și soluția adoptată de prima instanță sunt în acord cu dispozițiile legale în materia plângerii reglementată de art. 275 – art. 278 și art. 278 1 C. proc. pen., și justificate de actele de cercetare efectuate în cauză. Conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul petiționarului. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.I. împotriva sentinței penale nr. 62/ P din 10 noiembrie 2005 a Curții de Apel Constanța. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2006.