ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6099/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 63/ P din 16 noiembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția penală, a fost respinsă, ca tardiv introdusă, plângerea formulată de petiționarul G.E. împotriva rezoluției nr. 277/P/2003 din 12 noiembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și 264 C. pen., față de intimații S.M. și C.D., subcomisar și, respectiv, inspector principal în cadrul Poliției municipiului Constanța. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia nr. 694 din 2 februarie 2006, a respins recursul declarat de petiționar.

Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de revizuire, susținând că plângerea împotriva rezoluției procurorului a fost greșit respinsă ca tardivă. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a efectuat cercetări în cauză conform art. 399 C. proc. pen., sesizând instanța cu concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire. Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin decizia nr. 28 din 8 mai 2006, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, cu motivarea că prin hotărârea atacată nu a fost rezolvat fondul cauzei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul care a susținut că soluția de respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire este greșită, solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.

Recursul declarat este neîntemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă. Pe de altă parte, potrivit art. 278 1 alin. (1 1 ) din același cod, persoana în privința căreia judecătorul prin hotărâre definitivă a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru această faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul din cazurile prevăzute în art. 10. Din examinarea dispozițiilor legale menționate se constată că această cale extraordinară de atac este posibilă în cazul hotărârilor de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal pentru motivele reglementare de art. 394 C. proc.

pen., iar în cazul soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, numai atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi necunoscute de organul de urmărire penală, legiuitorul neavând în vedere soluțiile instanțelor judecătorești prin care nu se evocă fondul, ori cum susține petiționarul recurent în speță, nu ar fi fost respectate termenele de exercitare a unor drepturi procesuale. Față de considerentele arătate, constatând că soluția primei instanțe de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă este conformă cu dispozițiile legale arătate, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.E., cu obligarea acestuia la cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul petiționar G.E. împotriva sentinței penale nr. 28/ P din 8 mai 2006 a Curții de Apel Constanța. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2006.