ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6099/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6099/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 63/
P din 16 noiembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția penală, a fost
respinsă, ca tardiv introdusă, plângerea formulată de petiționarul G.E. împotriva
rezoluției nr. 277/P/2003 din 12 noiembrie 2003 a Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Constanța de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunile
prevăzute de art. 246 și 264 C. pen., față de intimații S.M. și C.D.,
subcomisar și, respectiv, inspector principal în cadrul Poliției municipiului
Constanța.
Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția penală, prin decizia nr. 694 din 2 februarie 2006, a respins
recursul declarat de petiționar.
Împotriva acestei sentințe a
formulat cerere de revizuire, susținând că plângerea împotriva rezoluției
procurorului a fost greșit respinsă ca tardivă.
Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Constanța a efectuat cercetări în cauză conform art. 399 C. proc. pen.,
sesizând instanța cu concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de
revizuire.
Curtea de Apel Constanța, secția
penală, prin decizia nr. 28 din 8 mai 2006, a respins, ca inadmisibilă, cererea
de revizuire, cu motivarea că prin hotărârea atacată nu a fost rezolvat fondul
cauzei.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs petiționarul care a susținut că soluția de respingerea ca
inadmisibilă a cererii de revizuire este greșită, solicitând casarea hotărârii
atacate și rejudecarea cauzei.
Recursul declarat este
neîntemeiat.
În conformitate cu
dispozițiile art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești pot fi supuse
revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă.
Pe de altă parte, potrivit art.
278
1
alin. (1
1
) din același cod, persoana în privința
căreia judecătorul prin hotărâre definitivă a decis că nu este cazul să se
înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru
această faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce
nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul din
cazurile prevăzute în art. 10.
Din examinarea dispozițiilor
legale menționate se constată că această cale extraordinară de atac este
posibilă în cazul hotărârilor de condamnare, achitare sau încetare a procesului
penal pentru motivele reglementare de art. 394 C. proc. pen., iar în cazul
soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, numai atunci când s-au
descoperit fapte sau împrejurări noi necunoscute de organul de urmărire penală,
legiuitorul neavând în vedere soluțiile instanțelor judecătorești prin care nu
se evocă fondul, ori cum susține petiționarul recurent în speță, nu ar fi fost
respectate termenele de exercitare a unor drepturi procesuale.
Față de considerentele
arătate, constatând că soluția primei instanțe de respingere a cererii de
revizuire ca inadmisibilă este conformă cu dispozițiile legale arătate, Curtea,
în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.E.,
cu obligarea acestuia la cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de revizuientul petiționar G.E. împotriva sentinței penale nr.
28/ P din 8 mai 2006 a Curții de Apel Constanța.
Obligă recurentul petiționar
la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 23 octombrie 2006.