ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3469/2007

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 431/P/2001, din 26 martie 2001, Parchetul Militar Teritorial Constanța a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de cpt. P.V., pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 și art. 266 alin. (3) C. proc. pen.

Organele de urmărire penală fuseseră sesizate de petiționarul F.G., care a învederat faptul că ofițerul de poliție P.V., efectuând acte de cercetare penală în dosarul nr. 330/P/1998 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța a făcut mențiuni false în două declarații luate martorului E.L., la datele de 22 și 25 martie 1999. Plângerea formulată de petiționar împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată a fost respinsă, ca neîntemeiată, de conducerea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial – București, prin rezoluția nr. 1870/P/2000, din 18 mai 2004. Împotriva ambelor rezoluții, petiționarul F.G. a formulat plângere la conducerea Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin ordonanța nr. 495/2005 din 26 ianuarie 2005 a respins plângerea, menționând în parte rezoluția nr. 1870/P/2000, din 18 mai 2004 a prim procurorului militar adj.

al Parchetului Militar Teritorial, respectiv partea referitoare la soluția dispusă în dosarul nr. 431/P/2001. Prin sentința penală nr. 96 din 22 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 56/F/2005 al Tribunalului Militar Teritorial București, a fost admisă plângerea petiționarului F.G. și în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. b) și desființată rezoluția nr. 1870/P/2000 din 18 mai 2004 privind dispozițiile referitoare la rezoluția nr. 431/P/2001 și s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și făptuitorul cpt. P.V.

au fost admise prin decizia penală nr. 15 din 21 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 11/2006 al Curții Militare de Apel și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât aceasta a omis să se pronunțe asupra fondului cauzei, respectiv plângerea petiționarului împotriva rezoluției nr. 431/P/2001 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial. Prin sentința penală nr. 59 din 23 mai 2006, pronunțată în dosarul nr. 80/2006, Tribunalul Militar Teritorial a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petiționarul F.G. în favoarea Tribunalului Constanța, care, prin sentința penală nr. 391 din 25 septembrie 2006, a admis excepția de necompetență, după calitatea persoanei și în temeiul art. 42 C. proc.

pen., raportat la art. 39 C. proc. pen., precum și art. 64 2 și art. 73 din Legea nr. 360/2001 și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Constanța. Prin sentința penală nr. 12/ P din 30 ianuarie 2007, pronunțată în dosarul nr. 5238/36/2006, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea, a desființat rezoluția nr. 431/P/2001 din 26 martie 2001 a Parchetului Militar Teritorial București și a dispus trimiterea cauzei la procuror (fără a indica unitatea de parchet) în vederea urmăririi penale față de făptuitorul P.V., stabilind probele ce urmează a fi administrate.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța solicitând casarea sentinței și în rejudecare să se constate că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepțiile ridicate și că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția atacată, urmând a se trimite cauza spre rejudecare. Totodată, parchetul a susținut că plângerea a fost greșit admisă în condițiile în care din probe nu rezultă săvârșirea celor două fapte reclamate și că de fapt în cauză a intervenit și prescripția specială, astfel încât nu se mai poate dispune începerea urmăririi penale. Apărătorul făptuitorului - recurent P.V. a solicitat, la rândul său casarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se pronunța cu privire la cele două excepții invocate și să se constate totodată că faptele imputate clientului său sunt prescrise.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele care vor fi arătate în continuare. Criticile parchetului și ale recurentului făptuitor cu privire la omisiunea instanței de a se pronunța asupra unor cereri esențiale pentru părți sunt justificate. Astfel, la termenul din 8 decembrie 2006, avocatul ales al făptuitorului recurent P.V. a invocat excepția tardivității introducerii plângerii de către petiționarul F.G. cât și excepția autorității de lucru judecat, depunând acte în susținerea acestora. Cu toate acestea, instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la cele două cereri esențiale pentru făptuitor, de natură să-i garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului.

Procedând astfel, instanța de fond a adus atingere dreptului la apărare al făptuitorului P.V., soluția procesului putând fi alta dacă s-ar fi verificat cele două aspecte invocate. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și făptuitorul P.V., va casa sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța, pentru a se pronunța cu privire la cele două excepții invocate. Totodată, instanța de fond va verifica celelalte aspecte invocate în cele două recursuri, inclusiv cel privind intervenirea prescripției speciale. Se vor menține actele procedurale îndeplinite în fața instanței până la 12 ianuarie 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de făptuitorul P.V. împotriva sentinței penale nr. 12/ P din 30 ianuarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Casează sentința penală sus-menționată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Menține actele procedurale îndeplinite în fața instanței până la 12 ianuarie 2007. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2007.