ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3469/2007

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 431/P/2001,

din 26 martie 2001, Parchetul Militar Teritorial Constanța a dispus, în temeiul

art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de cpt. P.V., pentru infracțiunile prevăzute

de art. 289 și art. 266 alin. (3) C. proc. pen.

Organele de urmărire penală

fuseseră sesizate de petiționarul F.G., care a învederat faptul că ofițerul de

poliție P.V., efectuând acte de cercetare penală în dosarul nr. 330/P/1998 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța a făcut mențiuni false în două

declarații luate martorului E.L., la datele de 22 și 25 martie 1999.

Plângerea formulată de

petiționar împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată a fost

respinsă, ca neîntemeiată, de conducerea Parchetului Militar de pe lângă

Tribunalul Militar Teritorial – București, prin rezoluția nr. 1870/P/2000, din

18 mai 2004.

Împotriva ambelor rezoluții,

petiționarul F.G. a formulat plângere la conducerea Secției Parchetelor

Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, care prin ordonanța nr. 495/2005 din 26 ianuarie 2005 a respins

plângerea, menționând în parte rezoluția nr. 1870/P/2000, din 18 mai 2004 a

prim procurorului militar adj. al Parchetului Militar Teritorial, respectiv

partea referitoare la soluția dispusă în dosarul nr. 431/P/2001.

Prin sentința penală nr. 96

din 22 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 56/F/2005 al Tribunalului Militar

Teritorial București, a fost admisă plângerea petiționarului F.G. și în temeiul

art. 278

1

alin. (8) lit. b) și desființată rezoluția nr. 1870/P/2000

din 18 mai 2004 privind dispozițiile referitoare la rezoluția nr. 431/P/2001 și

s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Recursurile declarate de Parchetul

Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și făptuitorul cpt.

P.V. au fost admise prin decizia penală nr. 15 din 21 martie 2006, pronunțată

în dosarul nr. 11/2006 al Curții Militare de Apel și s-a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât aceasta a omis să se

pronunțe asupra fondului cauzei, respectiv plângerea petiționarului împotriva

rezoluției nr. 431/P/2001 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar

Teritorial.

Prin sentința penală nr. 59

din 23 mai 2006, pronunțată în dosarul nr. 80/2006, Tribunalul Militar

Teritorial a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de

petiționarul F.G. în favoarea Tribunalului Constanța, care, prin sentința

penală nr. 391 din 25 septembrie 2006, a admis excepția de necompetență, după

calitatea persoanei și în temeiul art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 39 C.

proc. pen., precum și art. 64

2

și art. 73 din Legea nr. 360/2001

și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Constanța.

Prin sentința penală nr. 12/

P din 30 ianuarie 2007, pronunțată în dosarul nr. 5238/36/2006, Curtea de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în

baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea, a

desființat rezoluția nr. 431/P/2001 din 26 martie 2001 a Parchetului Militar

Teritorial București și a dispus trimiterea cauzei la procuror (fără a indica

unitatea de parchet) în vederea urmăririi penale față de făptuitorul P.V.,

stabilind probele ce urmează a fi administrate.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța

solicitând casarea sentinței și în rejudecare să se constate că instanța de

fond nu s-a pronunțat cu privire la excepțiile ridicate și că hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția atacată, urmând a se trimite

cauza spre rejudecare.

Totodată, parchetul a

susținut că plângerea a fost greșit admisă în condițiile în care din probe nu

rezultă săvârșirea celor două fapte reclamate și că de fapt în cauză a

intervenit și prescripția specială, astfel încât nu se mai poate dispune

începerea urmăririi penale.

Apărătorul făptuitorului -

recurent P.V. a solicitat, la rândul său casarea sentinței penale atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se pronunța cu

privire la cele două excepții invocate și să se constate totodată că faptele

imputate clientului său sunt prescrise.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, conform prevederilor art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt fondate

pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Criticile parchetului și ale

recurentului făptuitor cu privire la omisiunea instanței de a se pronunța

asupra unor cereri esențiale pentru părți sunt justificate.

Astfel, la termenul din 8

decembrie 2006, avocatul ales al făptuitorului recurent P.V. a invocat excepția

tardivității introducerii plângerii de către petiționarul F.G. cât și excepția

autorității de lucru judecat, depunând acte în susținerea acestora.

Cu toate acestea, instanța

de fond a omis să se pronunțe cu privire la cele două cereri esențiale pentru

făptuitor, de natură să-i garanteze drepturile și să influențeze soluția

procesului.

Procedând astfel, instanța

de fond a adus atingere dreptului la apărare al făptuitorului P.V., soluția

procesului putând fi alta dacă s-ar fi verificat cele două aspecte invocate.

Așa fiind, Înalta Curte, în

temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și

făptuitorul P.V., va casa sentința penală atacată și va trimite cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Constanța, pentru a se pronunța cu privire la cele

două excepții invocate.

Totodată, instanța de fond

va verifica celelalte aspecte invocate în cele două recursuri, inclusiv cel

privind intervenirea prescripției speciale.

Se vor menține actele

procedurale îndeplinite în fața instanței până la 12 ianuarie 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de făptuitorul P.V. împotriva

sentinței penale nr. 12/ P din 30 ianuarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Casează sentința penală

sus-menționată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

Menține actele procedurale

îndeplinite în fața instanței până la 12 ianuarie 2007.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 iunie 2007.