ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1404/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția I-a penală, prin sentința nr. 59 din 18 septembrie 2003, a respins ca tardivă plângerea formulată de petenta I.G. împotriva rezoluției din 21 martie 2001 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial. S-a reținut că, prin menționata rezoluție, procurorul militar a dispus neînceperea urmăririi penale față de ofițerul de poliție (cu grad profesional de subcomisar) G.S. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. pe motiv că polițistul și-a îndeplinit corect atribuțiile de serviciu. Totodată, a constatat instanța că petiționara a luat cunoștință de rezoluția atacată în prima jumătate a lunii mai 2001 și a formulat plângere împotriva acesteia.

La data de 1 august 2001, procurorul militar adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar teritorial a comunicat petentei soluția de respingere a plângerii împotriva rezoluției din 21 martie 2001, aceasta adresându-se instanței de abia la 21 mai 2003, cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de lege pentru exercitarea căilor de atac. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționara solicitând să-i fie admisă plângerea, întrucât a fost formulată în termen. Recursul este întemeiat.

Din actele dosarului rezultă că împotriva rezoluției din 21 martie 2001, petiționara a formulat plângere, aceasta fiind soluționată prin rezoluția din 30 iulie 2001 de către prim procurorul militar adjunct din cadrul Parchetului militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, comunicarea de respingere a plângerii fiind expediată petiționarei la 1 august 2001. Plângându-se, în continuare, împotriva acestei soluții, Secția parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție i-a comunicat petiționarei la 29 mai 2002 că soluția adoptată este legală și temeinică. Împotriva acestei soluții, petiționara s-a adresat cu plângere – înregistrată la 21 mai 2002 – Tribunalului Militar Teritorial, instanță care a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București.

Potrivit art. IX pct. 5 din Legea nr.281/2003 (intrată în vigoare la 9 iulie 2003), de modificare a Codului de procedură penală, în cazul rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, date de procuror până la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevăzute îna art. 278 1 C. proc. pen. este de un an și curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi (1 ianuarie 2004), dacă nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale. Cum aceste dispoziții procesuale sunt de imediată aplicare, rezultă că petiționara este încă în termen de a se plânge împotriva rezoluției dată de procuror, așa încât, admițându-se recursul său, va fi casată hotărârea pronunțată și se va trimite cauza instanței de fond pentru a fi soluționată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de petiționara I.G. împotriva sentinței penale nr. 59 din 18 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimatul G.S. Casează hotărârea sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 11 martie 2004.