ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2531/2009

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința arbitrală nr. 19 din 5 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă U.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. a fost admisă cererea formulată de reclamanta U.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. în contradictoriu cu SC P.T., ambele cu sediul social în București. A fost obligată pârâta la plata sumei de 42.788,54 lei, sumă ce cuprinde contravaloarea chirie neachitată pe perioada 1 iunie 2006 – 31 octombrie 2006, datorată de aceasta conform art. 4 din contractul de închiriere nr. 142 din 15 iunie 2004, modificat prin actele adiționale nr. 1/2004 și nr. 2/2006 în sumă de 39.201,67 lei și suma de 3.586,17 lei ce reprezintă penalități de întârziere la sumele datorate, calculate până la data de 31 octombrie 2006, conform art. 7 alin. (1) și (2) din contract.

A fost constatată rezilierea contractului de închiriere nr. 142 din 15 iunie 2004 încheiat între U.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. și SC P.T. SRL, ce are ca obiect folosința spațiului comercial situat în București, sector 3, în suprafață totală de 86 mp. În final, a fost obligată pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 2.022 lei. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 226 din 19 noiembrie 2007 a respins excepția tardivității formulării acțiunii în anulare, invocată de intimată și a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare a sentinței arbitrale nr. 19 din 5 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă U.N.C.M. – U.C.E.C.O.M., formulată de petenta SC P.T.

SRL București în contradictoriu cu intimata U.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. Împotriva sentinței comerciale nr. 226 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs pârâtă SC P.T. SRL București, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii în anulare și pe cale de consecință desființarea în totalitate a sentinței arbitrale, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Prin decizia nr. 3149 din 30 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, pronunțată în dosarul nr. 4495/2/2007 s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P.T.

SRL București împotriva sentinței comerciale nr. 226 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Împotriva deciziei nr. 3149 din 30 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, pronunțată în dosarul nr. 4495/2/2007 a formulat contestație în anulare pârâta SC P.T. SRL care a susținut, în esență, că decizia atacată este rodul unei erori materiale și a invocat dispozițiile art. 317 și urm. C. proc. civ. În dezvoltarea motivului invocat, contestatoarea a copiat integral conținutul recursului.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că deși părțile de comun acord au încheiat o convenție arbitrală, sub forma unei clauze compromisorii inserată în contractul de închiriere, totuși această clauză compromisorie, este inoperantă și nu nulă, așa cum greșit a reținut instanța de fond, prin aceea că nu îndeplinește condițiile de eficiență și operabilitate, prevăzute de art. 343 alin. (1) C. proc. civ. și anume că nu s-a convenit asupra arbitrilor sau a modalității de numire a acestora. Analizând decizia atacată și în raport de critica formulată, Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată pentru următoarele considerente: Contestația în anulare nu poate fi primită, întrucât aceasta putea fi formulată și întemeiată pe art. 317 C. proc.

civ., "numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului". Practic, discutarea procedurii de citare putea fi dezbătută în cadrul ședințelor de judecată a recursului, părțile nefiind împiedicate să formuleze apărări în acest sens. Motivele invocate în susținerea contestației în anulare întemeiate pe art. 318 C. proc. civ. teza a doua C. proc. civ., promovate de SC P.T. SRL sunt motive ce țin de fondul cauzei și care nu se pot invoca pe calea extraordinară solicitată. Instanța supremă, în recurs, nu era ținută să dezlege fondul cauzei ci doar să examineze motivele de nelegalitate, respectiv să verifice temeiul legal al hotărârii atacate sau să verifice dacă hotărârea este temeinică în drept, cu atât mai mult cu cât soluția a fost pronunțată în calea acțiunii în anulare împotriva unei sentințe arbitrale.

În mod greșit contestatoarea încearcă acreditarea ideii ca Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi omis să examineze vreun motiv de recurs, când în cuprinsul motivării deciziei contestate se regăsesc toate aspectele deduse judecății. Motivul promovării unei atare contestații în anulare nu subzistă atunci când se urmărește recursul la recurs. Motivul prevăzut de art. 318 teza 1 C. proc. civ., are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului cum ar fi: respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Fiind vorba de un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv și, deci, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată sau orice alte erori care să determine o reanalizare și reapreciere a probelor administrate în cauză. Prin criticile aduse și circumscrise de către contestatoare acestui motiv al căii de atac promovate, nu se face altceva decât să se provoace o nouă judecată asupra fondului pricinii soluționat prin decizia instanței de recurs, ceea ce este inadmisibil. Motivul prevăzut de art. 318 teza 2 C. proc. civ., are în vedere situația în care instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare.

Pentru considerentele reținute se va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC P.T. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 3149 din 30 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC P.T. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 3149 din 30 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 octombrie 2009.