ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2669/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 18

din 5 aprilie 2007 a fost admisă cererea formulată de reclamanta U.N.C.M. – U.C.E.C.O.M.

București în contradictoriu cu pârâtele SC P.T. SRL BUCUREȘTI și SC T.C. SRL

BUCUREȘTI și în consecință a fost obligată pârâta SC P.T. SRL BUCUREȘTI la

plata sumei de 220.936,13 lei contravaloare chirie neachitată pe perioada 1

iunie 2006 – 31 octombrie 2006, penalități de întârziere și contravaloarea lipsei

de folosință a spațiului în suprafață de 535,76 mp. Prin aceeași sentință s-a

constatat rezilierea contractului de închiriere încheiat între U.N.C.M. – U.C.E.C.O.M.

București și SC P.T. SRL BUCUREȘTI care are ca obiect folosința spațiului comercial

situat în București și pe cale de consecință încetarea contractului de

subînchiriere încheiat între SC P.T. SRL BUCUREȘTI și SC T.C. SRL BUCUREȘTI.

Arbitrajul a mai dispus evacuarea pârâtelor SC P.T. SRL BUCUREȘTI și SC T.C. SRL

BUCUREȘTI din spațiul proprietatea reclamantei, a constatat culpa primei pârâte

de a-și fi dat acceptul ca pârâta SC T.C. SRL BUCUREȘTI să-și declare sediul

social în spațiul subînchiriat precum și opozabilitatea hotărârii în ceea ce

privește efectele acesteia cu privire la încetarea relațiilor contractuale dispunând

totodată și evacuarea pârâtei SC T.C. SRL BUCUREȘTI din spațiul comercial

subînchiriat.

În esență, în considerentele

sentinței arbitrale s-a reținut că pârâta SC P.T. SRL BUCUREȘTI nu și-a

îndeplinit obligația de plată a chiriei asumată prin art. 10 din contractul de

locațiune și că reclamanta i-a comunicat rezilierea de drept a locațiunii atât

chiriașei cât și subchiriașei, care au continuat să ocupe fără drept spațiul

din Bd. Unirii.

În temeiul acestor

considerente s-a reținut atât obligația de plată a chiriei, cât și a lipsei de

folosință. S-a dispus totodată evacuarea pârâtelor din spațiu, astfel cum s-a

arătat mai sus, constatându-se reziliat contractul de locațiune și s-a reținut opozabilitatea

efectelor sentinței și asupra subchiriașei.

Împotriva sentinței

arbitrale nr. 18 din 15 aprilie 2007 a formulat acțiune în anulare pârâta SC P.T.

SRL BUCUREȘTI pe care Curtea de Apel București, secția comercială, a respins-o

prin sentința nr. 35 din 12 martie 2008.

Acțiunea în anulare a fost

întemeiată pe prevederile art. 364 lit. c), d) și i), în argumentarea cărora

s-a susținut că nu i-a fost comunicată invitația prevăzută de art. 347 alin. (2)

C. proc. civ., pentru numirea unui arbitru din partea societății și că nu s-au

respectat obligațiile ce-i reveneau instanței arbitrale de a-i comunica actele

conform art. 358

1

C. proc. civ. Art. 364 lit. (i) invocat drept

motiv de ordine publică a fost argumentat în sensul că nu au fost respectate

principiile echității și egalității de tratament în desfășurarea procesului

arbitral.

Curtea, analizând motivele

acțiunii în anulare, a reținut că încheierea de ședință de la 5 aprilie 2007

demonstrează faptul că au fost numiți cei doi arbitri în conformitate cu art. 20

alin. (5) din Regulile de procedură, că hotărârea a fost dată cu respectarea

procedurii, a principiului echității și contradictorialității, reținând și

faptul că petenta SC P.T. SRL BUCUREȘTI a avut posibilitatea să-și formuleze

apărarea conform dispozițiilor legale.

Împotriva sentinței nr. 35/2008

pronunțată de Curtea de Apel București au declarat recurs, SC P.T. SRL BUCUREȘTI

și SC T.C. SRL BUCUREȘTI.

său SC P.T. SRL BUCUREȘTI, a reluat susținerile în legătură cu încălcarea

dispozițiilor procedurale privind numirea arbitrilor. A considerat recurenta că

numirea arbitrului din partea SC P.T. SRL BUCUREȘTI a fost arbitrară și că în

aceste condiții nu a beneficiat de o judecată echitabilă și corectă. În

continuare a prezentat situația de fapt referitoare la desfășurarea relațiilor

de locațiune susținând că a achitat chiria, că a efectuat o serie de lucrări de

amenajare a spațiului și că a intrat în relații de parteneriat cu U.C.E.C.O.M.

pentru a-și acoperi costul amenajărilor, că la momentul acoperirii sumei reprezentând

costul amenajărilor ar fi trebuit să fie invitată la sediul U.C.E.C.O.M. pentru

a se încheia un document care să confirme compensarea. Autoarea a mai susținut

că datoria nu este reală, că nu i-au fost comunicate actele care atestau

datoria și că s-au încălcat prevederile art. 358

1

C. proc. civ.

În concluzie, recurenta SC P.T.

SRL a susținut că hotărârea nu este legală, că a fost dată de o curte de

arbitraj părtinitoare iar premisa pe care se întemeiază soluția este falsă,

motivul rezilierii neexistând din moment ce nu se poate stabili dacă a operat

integral compensarea pentru pretinsa datorie. În final a mai susținut că

arbitrul numit în cauză este președintele Curții de Arbitraj și director al

oficiului Juridic din cadrul U.N., că prin această numire a fost încălcat art. 358

C. proc. civ., dreptul la apărare și dreptul la o justiție echitabilă.

Intimata U.C.E.C.O.M. prin

întâmpinare a solicitat respingerea recursului apreciind că litigiul a fost

generat de neplata chiriei de către recurentă și că în mod just s-a reziliat

prin sentința arbitrală contractul de închiriere iar pârâta recurentă a fost obligată

la plata chiriei dispunându-se totodată și evacuarea acesteia din spațiul pe

care l-a deținut.

Recursul declarat de SC P.T.

SRL BUCUREȘTI este nefondat.

Din rezumatul motivelor de

recurs, redate mai sus, se poate observa că recurenta a readus spre analiză

chestiuni de fond, care vizează aprecierea probelor de către tribunalul

arbitral. Or, prin acest procedeu recurenta nu a avut în vedere că recursul a

fost declanșat împotriva sentinței dată de curtea de apel care a fost sesizată

cu o acțiune în anulare. Această acțiune așa cum apare reglementată de art. 364

C. proc. civ., este mijlocul procedural specific de desființare a unei hotărâri

arbitrale prin care se încalcă, în principal, convenția arbitrală. Pe această

cale recurenta trebuia să observe că se realizează un control judecătoresc în

condițiile art. 364 lit. a) - i) C. proc. civ. Sentința pronunțată în

soluționarea acțiunii în anulare, procedural, este susceptibilă numai de

recurs, iar criticile sunt limitate la dezlegarea dată motivelor prevăzute de art.

364 lit. a) – i) C. proc. civ.

În contextul arătat mai sus,

nu vor fi examinate susținerile de fond care se referă la raporturile juridice

dintre părți, ci se vor lua în examinare numai criticile prin care s-a evocat

greșita soluționare a motivelor prevăzute de art. 364 lit. c), d) și i),

invocate prin acțiunea în anulare.

Astfel, art. 364 lit. c)

prevede că „Hotărârea arbitrală poate fi desființată dacă tribunalul arbitral

nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală”. Observând art. 18

alin. (2) din contractul nr. 90/2001 încheiat în cauză prin care s-a stipulat

că litigiile în legătură cu acest contract vor fi soluționate de Curtea de

Arbitraj de pe lângă U.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. București în complet de doi

arbitri, câte unul de fiecare parte, critica privind neconstituirea

tribunalului arbitral în conformitate cu Convenția arbitrală este nefondată.

Aceste dispoziții care se

pretinde că au fost încălcate se completează cu Regulile de Procedură

aplicabile Curții de Arbitraj de pe lângă U.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. în care se

prevede că instanța de arbitraj poate să numească arbitrii în momentul

deducerii litigiului spre judecată iar regulile de numire se consideră

acceptate în momentul în care litigiul a fost dedus judecății arbitrale. Prin

urmare, numirea arbitrilor de către arbitraj nu afectează convenția arbitrală

și legalitatea soluției pe care a pronunțat-o. Alegațiile în legătură cu faptul

că arbitrul desemnat din partea societății SC P.T. SRL BUCUREȘTI nu ar fi putut

să realizeze o judecată dreaptă și corectă nu vor fi primite întrucât nu

rezultă din niciun act aflat în dosarul arbitrajului că s-a solicitat

înlocuirea arbitrului, recuzarea acestuia pentru motive care ar fi pus la

îndoială imparțialitatea sa.

În acest sens trebuie

observate și dispozițiile art. 353

1

C. proc. civ., prin care se

dispune că în cazul arbitrajului organizat toate atribuțiile care revin

instanței judecătorești în temeiul dispozițiilor din Capitolul III se exercită

de acea instituție, conform regulamentului său.

Al doilea motiv, art. 364 lit.

d), vizează situația de desființare a hotărârii arbitrale atunci când partea a

lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile iar procedura de citare nu a

fost îndeplinită.

Criticile din recurs nu

vizează concret acest motiv și modul de soluționare al acțiunii în anulare ci

se referă la art. 358

1

C. proc. civ., prin care se reglementează

modalitatea de comunicare dintre părți sau către părți a înscrisurilor, a

citațiilor etc. Din dosarul arbitral se remarcă faptul că procedura a fost

completă, iar termenul a fost acordat la cererea recurentei care deși afirmă că

nu a semnat și nu a primit înscrisurile a solicitat amânarea cauzei. În

consecință, critica este nefondată și va fi respinsă.

Prin ultimul motiv a fost

invocat art. 364 lit. i) C. proc. civ., fără să se arate în concret care sunt

motivele de ordine publică ce o îndreptățesc să invoce această critică în condițiile

în care litigiul s-a soluționat de arbitraj, iar domeniul ordinii publice

procedurale în această materie este mult restrâns. Drepturile procedurale se

exercită cu bună-credință și potrivit cu scopul urmărit prin normele puse în

discuție. Or, în cauză s-au invocat prevederile art. 358 C. proc. civ., în condițiile

în care recurenta a fost citată la termenul de judecată și nu a înțeles să-și

exercite dreptul de a se apăra sau de a participa la dezbaterea contradictorie

a litigiului. În ce privește nerealizarea de către arbitraj a justiției

echitabile cum afirmă recurenta, trebuie reținut că procesul echitabil vizează

realizarea unui just echilibru între părțile în litigiu, oferirea posibilității

părților de a-și susține apărările fără a fi puse în dezavantaj unele față de

altele și nicidecum raporturile dintre părți și tribunalul arbitral.

În consecință, față de cele

ce preced potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

II. Împotriva sentinței

comerciale nr. 35 din 12 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

comercială, a declarat recurs și SC T.C. SRL București prin care a invocat

motivul prevăzut de art. 304 alin. (5) C. proc. civ., pentru a susține că nu a

fost citată la judecata acțiunii în anulare pe care a promovat-o SC P.T. SRL București.

Recursul este nefondat.

Modificarea sau casarea unei

hotărâri se poate cere potrivit art. 304 alin. (5) C. proc. civ., atunci când

prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Potrivit acestui

articol la care trimite motivul de nelegalitate invocat, actele îndeplinite cu

neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a

pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor.

Raportând aceste dispoziții

la cauza de față se constată că sentința arbitrală a fost atacată cu acțiune în

anulare numai de SC P.T. SRL București, și că acțiunea sa a fost respinsă

păstrându-se hotărârea arbitrală. În acest context în care nu s-a schimbat

soluția și nici nu a fost dispusă rejudecarea în fond a litigiului nu se poate

invoca o vătămare.

Cu alte cuvinte în

condițiile în care nu s-a trecut peste motivele de anulare prevăzute de art. 364

lit. c), d) și i) C. proc. civ., recurentei nu i-a fost cauzată nicio vătămare.

Dintr-un alt punct de vedere, mai trebuie observat că, recurenta SC T.C. SRL București

nu a formulat acțiune în anulare și, ca urmare, în contextul arătat nu numai că

nu există vătămare, dar nu s-au respectat dispoziții procedurale care țin de

legalitatea acțiunilor și căilor de atac în sensul că nu pot fi promovate decât

acțiunile și căile de atac în ordinea prevăzută de lege. Cum nu există nici

instituția aderării la recursul altei părți susținerile evocate de această

recurentă nu vor fi reținute spre analiză.

În consecință, potrivit art.

312 C. proc. civ. și recursul SC T.C. SRL București va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de reclamanta SC P.T. SRL BUCUREȘTI și pârâta SC T.C. SRL BUCUREȘTI,

împotriva sentinței comerciale nr. 35 din 12 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 octombrie 2009.