ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2669/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința arbitrală nr. 18 din 5 aprilie 2007 a fost admisă cererea formulată de reclamanta U.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. București în contradictoriu cu pârâtele SC P.T. SRL BUCUREȘTI și SC T.C. SRL BUCUREȘTI și în consecință a fost obligată pârâta SC P.T. SRL BUCUREȘTI la plata sumei de 220.936,13 lei contravaloare chirie neachitată pe perioada 1 iunie 2006 – 31 octombrie 2006, penalități de întârziere și contravaloarea lipsei de folosință a spațiului în suprafață de 535,76 mp. Prin aceeași sentință s-a constatat rezilierea contractului de închiriere încheiat între U.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. București și SC P.T.

SRL BUCUREȘTI care are ca obiect folosința spațiului comercial situat în București și pe cale de consecință încetarea contractului de subînchiriere încheiat între SC P.T. SRL BUCUREȘTI și SC T.C. SRL BUCUREȘTI. Arbitrajul a mai dispus evacuarea pârâtelor SC P.T. SRL BUCUREȘTI și SC T.C. SRL BUCUREȘTI din spațiul proprietatea reclamantei, a constatat culpa primei pârâte de a-și fi dat acceptul ca pârâta SC T.C. SRL BUCUREȘTI să-și declare sediul social în spațiul subînchiriat precum și opozabilitatea hotărârii în ceea ce privește efectele acesteia cu privire la încetarea relațiilor contractuale dispunând totodată și evacuarea pârâtei SC T.C. SRL BUCUREȘTI din spațiul comercial subînchiriat. În esență, în considerentele sentinței arbitrale s-a reținut că pârâta SC P.T.

SRL BUCUREȘTI nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei asumată prin art. 10 din contractul de locațiune și că reclamanta i-a comunicat rezilierea de drept a locațiunii atât chiriașei cât și subchiriașei, care au continuat să ocupe fără drept spațiul din Bd. Unirii. În temeiul acestor considerente s-a reținut atât obligația de plată a chiriei, cât și a lipsei de folosință. S-a dispus totodată evacuarea pârâtelor din spațiu, astfel cum s-a arătat mai sus, constatându-se reziliat contractul de locațiune și s-a reținut opozabilitatea efectelor sentinței și asupra subchiriașei. Împotriva sentinței arbitrale nr. 18 din 15 aprilie 2007 a formulat acțiune în anulare pârâta SC P.T.

SRL BUCUREȘTI pe care Curtea de Apel București, secția comercială, a respins-o prin sentința nr. 35 din 12 martie 2008. Acțiunea în anulare a fost întemeiată pe prevederile art. 364 lit. c), d) și i), în argumentarea cărora s-a susținut că nu i-a fost comunicată invitația prevăzută de art. 347 alin. (2) C. proc. civ., pentru numirea unui arbitru din partea societății și că nu s-au respectat obligațiile ce-i reveneau instanței arbitrale de a-i comunica actele conform art. 358 1 C. proc. civ. Art. 364 lit. (i) invocat drept motiv de ordine publică a fost argumentat în sensul că nu au fost respectate principiile echității și egalității de tratament în desfășurarea procesului arbitral.

Curtea, analizând motivele acțiunii în anulare, a reținut că încheierea de ședință de la 5 aprilie 2007 demonstrează faptul că au fost numiți cei doi arbitri în conformitate cu art. 20 alin. (5) din Regulile de procedură, că hotărârea a fost dată cu respectarea procedurii, a principiului echității și contradictorialității, reținând și faptul că petenta SC P.T. SRL BUCUREȘTI a avut posibilitatea să-și formuleze apărarea conform dispozițiilor legale. Împotriva sentinței nr. 35/2008 pronunțată de Curtea de Apel București au declarat recurs, SC P.T. SRL BUCUREȘTI și SC T.C. SRL BUCUREȘTI. 1. În motivarea recursului său SC P.T. SRL BUCUREȘTI, a reluat susținerile în legătură cu încălcarea dispozițiilor procedurale privind numirea arbitrilor.

A considerat recurenta că numirea arbitrului din partea SC P.T. SRL BUCUREȘTI a fost arbitrară și că în aceste condiții nu a beneficiat de o judecată echitabilă și corectă. În continuare a prezentat situația de fapt referitoare la desfășurarea relațiilor de locațiune susținând că a achitat chiria, că a efectuat o serie de lucrări de amenajare a spațiului și că a intrat în relații de parteneriat cu U.C.E.C.O.M. pentru a-și acoperi costul amenajărilor, că la momentul acoperirii sumei reprezentând costul amenajărilor ar fi trebuit să fie invitată la sediul U.C.E.C.O.M. pentru a se încheia un document care să confirme compensarea. Autoarea a mai susținut că datoria nu este reală, că nu i-au fost comunicate actele care atestau datoria și că s-au încălcat prevederile art. 358 1 C. proc.

civ. În concluzie, recurenta SC P.T. SRL a susținut că hotărârea nu este legală, că a fost dată de o curte de arbitraj părtinitoare iar premisa pe care se întemeiază soluția este falsă, motivul rezilierii neexistând din moment ce nu se poate stabili dacă a operat integral compensarea pentru pretinsa datorie. În final a mai susținut că arbitrul numit în cauză este președintele Curții de Arbitraj și director al oficiului Juridic din cadrul U.N., că prin această numire a fost încălcat art. 358 C. proc. civ., dreptul la apărare și dreptul la o justiție echitabilă. Intimata U.C.E.C.O.M. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului apreciind că litigiul a fost generat de neplata chiriei de către recurentă și că în mod just s-a reziliat prin sentința arbitrală contractul de închiriere iar pârâta recurentă a fost obligată la plata chiriei dispunându-se totodată și evacuarea acesteia din spațiul pe care l-a deținut.

Recursul declarat de SC P.T. SRL BUCUREȘTI este nefondat. Din rezumatul motivelor de recurs, redate mai sus, se poate observa că recurenta a readus spre analiză chestiuni de fond, care vizează aprecierea probelor de către tribunalul arbitral. Or, prin acest procedeu recurenta nu a avut în vedere că recursul a fost declanșat împotriva sentinței dată de curtea de apel care a fost sesizată cu o acțiune în anulare. Această acțiune așa cum apare reglementată de art. 364 C. proc. civ., este mijlocul procedural specific de desființare a unei hotărâri arbitrale prin care se încalcă, în principal, convenția arbitrală. Pe această cale recurenta trebuia să observe că se realizează un control judecătoresc în condițiile art. 364 lit. a) - i) C. proc.

civ. Sentința pronunțată în soluționarea acțiunii în anulare, procedural, este susceptibilă numai de recurs, iar criticile sunt limitate la dezlegarea dată motivelor prevăzute de art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ. În contextul arătat mai sus, nu vor fi examinate susținerile de fond care se referă la raporturile juridice dintre părți, ci se vor lua în examinare numai criticile prin care s-a evocat greșita soluționare a motivelor prevăzute de art. 364 lit. c), d) și i), invocate prin acțiunea în anulare. Astfel, art. 364 lit. c) prevede că „Hotărârea arbitrală poate fi desființată dacă tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală”. Observând art. 18 alin. (2) din contractul nr. 90/2001 încheiat în cauză prin care s-a stipulat că litigiile în legătură cu acest contract vor fi soluționate de Curtea de Arbitraj de pe lângă U.N.C.M.

– U.C.E.C.O.M. București în complet de doi arbitri, câte unul de fiecare parte, critica privind neconstituirea tribunalului arbitral în conformitate cu Convenția arbitrală este nefondată. Aceste dispoziții care se pretinde că au fost încălcate se completează cu Regulile de Procedură aplicabile Curții de Arbitraj de pe lângă U.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. în care se prevede că instanța de arbitraj poate să numească arbitrii în momentul deducerii litigiului spre judecată iar regulile de numire se consideră acceptate în momentul în care litigiul a fost dedus judecății arbitrale. Prin urmare, numirea arbitrilor de către arbitraj nu afectează convenția arbitrală și legalitatea soluției pe care a pronunțat-o.

Alegațiile în legătură cu faptul că arbitrul desemnat din partea societății SC P.T. SRL BUCUREȘTI nu ar fi putut să realizeze o judecată dreaptă și corectă nu vor fi primite întrucât nu rezultă din niciun act aflat în dosarul arbitrajului că s-a solicitat înlocuirea arbitrului, recuzarea acestuia pentru motive care ar fi pus la îndoială imparțialitatea sa. În acest sens trebuie observate și dispozițiile art. 353 1 C. proc. civ., prin care se dispune că în cazul arbitrajului organizat toate atribuțiile care revin instanței judecătorești în temeiul dispozițiilor din Capitolul III se exercită de acea instituție, conform regulamentului său. Al doilea motiv, art. 364 lit. d), vizează situația de desființare a hotărârii arbitrale atunci când partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile iar procedura de citare nu a fost îndeplinită.

Criticile din recurs nu vizează concret acest motiv și modul de soluționare al acțiunii în anulare ci se referă la art. 358 1 C. proc. civ., prin care se reglementează modalitatea de comunicare dintre părți sau către părți a înscrisurilor, a citațiilor etc. Din dosarul arbitral se remarcă faptul că procedura a fost completă, iar termenul a fost acordat la cererea recurentei care deși afirmă că nu a semnat și nu a primit înscrisurile a solicitat amânarea cauzei. În consecință, critica este nefondată și va fi respinsă. Prin ultimul motiv a fost invocat art. 364 lit. i) C. proc. civ., fără să se arate în concret care sunt motivele de ordine publică ce o îndreptățesc să invoce această critică în condițiile în care litigiul s-a soluționat de arbitraj, iar domeniul ordinii publice procedurale în această materie este mult restrâns.

Drepturile procedurale se exercită cu bună-credință și potrivit cu scopul urmărit prin normele puse în discuție. Or, în cauză s-au invocat prevederile art. 358 C. proc. civ., în condițiile în care recurenta a fost citată la termenul de judecată și nu a înțeles să-și exercite dreptul de a se apăra sau de a participa la dezbaterea contradictorie a litigiului. În ce privește nerealizarea de către arbitraj a justiției echitabile cum afirmă recurenta, trebuie reținut că procesul echitabil vizează realizarea unui just echilibru între părțile în litigiu, oferirea posibilității părților de a-și susține apărările fără a fi puse în dezavantaj unele față de altele și nicidecum raporturile dintre părți și tribunalul arbitral.

În consecință, față de cele ce preced potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins. II. Împotriva sentinței comerciale nr. 35 din 12 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială, a declarat recurs și SC T.C. SRL București prin care a invocat motivul prevăzut de art. 304 alin. (5) C. proc. civ., pentru a susține că nu a fost citată la judecata acțiunii în anulare pe care a promovat-o SC P.T. SRL București. Recursul este nefondat. Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere potrivit art. 304 alin. (5) C. proc. civ., atunci când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Potrivit acestui articol la care trimite motivul de nelegalitate invocat, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor. Raportând aceste dispoziții la cauza de față se constată că sentința arbitrală a fost atacată cu acțiune în anulare numai de SC P.T. SRL București, și că acțiunea sa a fost respinsă păstrându-se hotărârea arbitrală. În acest context în care nu s-a schimbat soluția și nici nu a fost dispusă rejudecarea în fond a litigiului nu se poate invoca o vătămare. Cu alte cuvinte în condițiile în care nu s-a trecut peste motivele de anulare prevăzute de art. 364 lit. c), d) și i) C. proc.

civ., recurentei nu i-a fost cauzată nicio vătămare. Dintr-un alt punct de vedere, mai trebuie observat că, recurenta SC T.C. SRL București nu a formulat acțiune în anulare și, ca urmare, în contextul arătat nu numai că nu există vătămare, dar nu s-au respectat dispoziții procedurale care țin de legalitatea acțiunilor și căilor de atac în sensul că nu pot fi promovate decât acțiunile și căile de atac în ordinea prevăzută de lege. Cum nu există nici instituția aderării la recursul altei părți susținerile evocate de această recurentă nu vor fi reținute spre analiză. În consecință, potrivit art. 312 C. proc. civ. și recursul SC T.C. SRL București va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC P.T. SRL BUCUREȘTI și pârâta SC T.C. SRL BUCUREȘTI, împotriva sentinței comerciale nr. 35 din 12 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2009.