ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2689/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 2899 din 20

iunie 2005 a Tribunalului București, secția a V-a comercială, a fost admisă în

parte cererea formulată de reclamanta SC S.C. SRL împotriva pârâtei SC U.B. SRL

și s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 48 din 3 aprilie 2004,

încheiat între părți; a fost obligată pârâta să predea reclamantei spațiul

comercial situat în București, sector 3 în starea în care a fost primit precum

și obiectele de inventar menționate în anexa la contract, respectiv o chiuvetă,

faianță, un boiler electric, un contor electric seria 0000047, un tablou de 8

siguranțe, două servante pal nelaminat, un dulap pal nelaminat, un ventilator,

un raft metalic cu trei polițe; a fost obligată pârâta să plătească suma de

26.046.900 lei contravaloare chirie aferentă lunilor ianuarie – februarie –

martie 2005 și suma de 3.907.035 lei penalități de întârziere.

Prin decizia comercială nr. 104 din 28

februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis

apelul declarat de SC S.C. SRL, a schimbat în parte sentința în sensul că a

obligat pârâta-intimată la 625.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă;

păstrând celelalte dispoziții ale hotărârii de fond.

Prin cererea înregistrată la 18 martie

2009 SC S.C. SRL BUCUREȘTI a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate

în cuprinsul deciziei comerciale nr. 104/2006 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială, prin care s-a admis apelul formulat împotriva sentinței

comerciale nr. 2899/2005 a Tribunalului București.

În motivarea cererii se arată că deși s-a

admis apelul, constatând că nu au fost acordate cheltuielile de judecată de

către instanța de fond, din eroare, Curtea a acordat numai 625.000 ROL conform

chitanțelor aflate în dosarul judecătoriei înainte de declinarea competenței,

fără a observa existența chitanțelor ce atestau plățile taxei de timbru

achitate după declinare.

Se mai arată că deși s-a formulat recurs

arătând eroarea strecurată în stabilirea cuantumului cheltuielilor, această

decizie a rămas definitivă și irevocabilă, prin respingerea recursului.

Se solicită a se consemna că suma corectă

este de 1854 RON și nu doar 625 RON cum din eroare s-a consemnat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de

la 5 mai 2009 Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată cererea

formulată de petenta SC S.C. SRL BUCUREȘTI în contradictoriu cu SC U.B. SRL

privind îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul deciziei

comerciale nr. 104 din 23 februarie 2006 pronunțată de Secția a V-a comercială

a Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut

că în cauză nu-și găsesc aplicarea dispozițiile art. 281 C. proc. civ. întrucât

nu există o eroare materială, în sensul în care aceasta este definită de lege

și că Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit printr-o decizie

irevocabilă că instanțele au apreciat corect cuantumul cheltuielilor de

judecată.

Împotriva încheierii a declarat recurs

petenta SC S.C. SRL BUCUREȘTI solicitând în baza art. 312 alin. (1) și (2) C.

proc. civ., admiterea recursului, modificarea încheierii din camera de consiliu

din data de 5 mai 2009 pronunțată în dosarul nr. 52578/2/2005 în sensul

admiterii cererii de îndreptare de eroare materială strecurată în cuprinsul

deciziei comerciale nr. 104 din 23 februarie 2006 pronunțată în dosarul nr. 32578/2/2005

de către Curtea de Apel București.

În dezvoltarea în fapt a recursului s-a

susținut că sunt îndeplinite condițiile art. 281 C. proc. civ. în sensul că s-a

comis o eroare de calcul care a făcut să nu fie corect consemnată suma ce

reprezintă cheltuieli de judecată (constând în taxa de timbru) suma corectă

fiind de 1.854 RON (18.540.000 ROL) și nu doar 625.000 ROL (62,5 RON) cum în

mod greșit s-a consemnat.

Analizând recursul prin prisma motivelor

invocate se găsește nefondat.

Instanța de apel a aplicat corect

dispozițiile art. 281 C. proc. civ. considerând că în cauză nu sunt întrunite

cerințele acestei dispoziții legale, astfel că hotărârea nu este afectată de

motivul de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cererea petentei nu se încadrează în

dispozițiile art. 281 C. proc. civ. întrucât nu există o eroare materială în

sensul în care aceasta este definită de lege, așa cum corect a reținut și

curtea de apel.

Acordarea cheltuielilor de judecată a

constituit o chestiune de judecată asupra căreia instanța nu s-a aflat în

eroare, chestiune ce a făcut și obiectul controlului judiciar, Înalta Curte de

Casație și Justiție prin decizia nr. 2310 din 21 iunie 2006 considerând că

motivele nu sunt de natură să conducă la casarea sau modificarea hotărârii

atacate, având în vedere că instanțele corect au interpretat și aplicat

dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse în temeiul

art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă

SC S.C. SRL BUCUREȘTI împotriva încheierii din camera de consiliu din 5 mai

2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială în dosarul

nr. 32578/2/2005, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 noiembrie 2009.