ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 601/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 12485/3/2007

reclamantul I.C.D.I.M.P.H. – H. București a chemat în judecată pe pârâta S.C.C.S.G.

A. SRL București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta

la plata către reclamantă a sumei de 121.732,67 lei reprezentând contravaloare

chirie pentru perioada 31 martie 2004 - 30 august 2004 conform contractului de

închiriere nr. 192/1994 precum și penalități de întârziere cu cheltuieli de

judecată.

Prin sentința comercială nr. 14220 din 29

noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în

dosarul nr. 12485/3/2007 s-a admis acțiunea formulată de I.C.D.I.M.P.H. H.

București în contradictoriu cu S.C.C.S.G. A. SRL București, a fost obligată

pârâta la plata sumei de 121.732,67 lei reprezentând contravaloare chirie

neachitată conform facturilor nr. 6230468/2004, 6230486/2004, 6230498/2004,

0606207/2004, 0606216/2004, 0606226/2004 către reclamantă și a fost obligată

pârâta la plata sumei de 3.680 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în esență că:

Prin contractul de închiriere nr. 192/1994

pârâta a folosit imobilul „Secția de Producție I.C.D.V.P.H.” din București în

suprafață de 6584,85 mp pentru care urma să plătească chiria convenită la art. 4

din contract.

Pârâta a înregistrat debite în urma

relațiilor comerciale derulate între părți fapt recunoscut de aceasta prin

procesul-verbal de compensare din 16 noiembrie 2004 ce poartă semnătura

societății pârâte.

Prin acest act pârâta a acceptat că

datorează suma de 1.448.897,748 lei facturi neachitate însă a propus ca acestea

să fie compensate parțial cu suma de 1.217.326.647 lei contravaloare lucrări de

investiții efectuate de pârâtă la imobilul „Secția de Producție I.C.D.V.P.H.”

București și pentru care aceasta urma să emită factura.

Pârâta nu a dovedit că ar fi plătit

debitul acceptat reprezentând contravaloarea facturilor pretinse prin acțiune

întrucât propunerea de compensare nu a fost acceptată de reclamantă.

Pârâta nu a depus întâmpinare, nu a

administrat probe în apărare sau în combaterea pretențiilor reclamantului, nu a

justificat motivul de neplată astfel că cererea formulată de reclamantul I.C.D.I.M.P.H.

– H. București este întemeiată conform art. 1429 C. civ.

Împotriva sentinței comerciale nr. 14220

din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

în dosarul nr. 12485/3/2007 a declarat apel pârâta S.C.C.S.G. A. SRL București,

apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,

sub nr. 12485/3/2007 din 27 iunie 2008.

Prin aceiași cerere pârâta a solicitat și

repunerea în termenul de apel motivat de faptul că sentința apelată a fost

comunicată prin afișare la ușa instanței, cu încălcarea dispozițiilor art. 90

și art. 92

1

C. proc. civ. și în mod greșit nu s-a dispus citarea și

comunicarea sentinței la sediul secundar din București sector 3.

În ședința publică din 10 septembrie 2008

s-a pus în discuția părților cererea de repunere în termenul de apel și

excepția tardivității apelului.

Prin decizia comercială nr. 376 din 10

septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins

cererea de repunere în termenul de apel și a respins și apelul declarat de

pârâta S.C.C.S.G. A. SRL București împotriva sentinței comerciale nr. 14220 din

29 noiembrie 2007 a Tribunalului București în contradictoriu cu reclamantul I.C.D.I.M.P.H.

– H. București.

Pentru a pronunța această decizie

instanța a reținut în esență că:

Motivarea pârâtei în sensul că instanța

trebuia să dispună citarea respectiv comunicarea sentinței și la sediul său

secundar este neîntemeiată întrucât din actele aflate la dosar (fila 40 dosar

fond) rezultă că sediul societății pârâte este în București, Sector 4.

Înregistrările de la Registrul Comerțului

sunt opozabile părții și terților și nu se poate imputa instanței că nu a

dispus comunicarea sentinței și la sediul secundar.

Citarea și respectiv comunicarea

sentinței s-a dispus de către instanța de fond în raport de dispozițiile art. 95

C. proc. civ. având în vedere că procedura de citare de la sediul indicat la

Registrul Comerțului a fost returnată cu mențiunea „persoana citată

schimbându-și adresa, nu s-a putut afla nicio adresă” (filele 20-21, 44, dosar

fond).

Instanța de fond prin încheierea din 13

septembrie 2007 (fila 48) a pus în vedere reclamantului să depună la dosar

relații actualizate de la Registrul Comerțului din care să rezulte sediul

actual al pârâtei.

La fila 63 dosar fond se află adresa nr. 417849

din 2 octombrie 2007 din care rezultă că pârâta are sediul în București, Sector

1.

Instanța de apel a constatat că cererea

de repunere în termen a pârâtei este neîntemeiată, în cauză nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța de apel cu privire la excepția

tardivității apelului a constatat că aceasta este neîntemeiată deoarece:

Potrivit art. 284 alin. (1) „termenul de

apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii”.

În speță comunicarea hotărârii s-a

efectuat inițial la sediul social indicat la Registrul Comerțului și având în

vedere că procedura de comunicare a fost returnată instanței (fila 69) s-a

dispus comunicarea hotărârii prin afișare la ușa instanței (fila 76).

De la data de 21 mai 2006 a început să

curgă termenul de apel prevăzut de dispozițiile art. 284 alin. (1) C. proc.

civ. iar pârâta a formulat apel la data de 23 iunie 2008 cu depășirea

termenului de 15 zile, prevăzut de același act normativ.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs în termen legal motivat și timbrat pârâta S.C.C.S.G. A. SRL

București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență

că în mod greșit instanța de apel a respins cererea de repunere în termen

pentru formularea apelului considerând că în cauză sunt îndeplinite condițiile

art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

În analiza cererii de repunere în termen,

instanța de apel a avut în vedere numai relațiile furnizate de Oficiul

Registrului Comerțului aflate la fila 46 dosar fond cu toate că a reținut în

considerentele deciziei că prin încheierea din data de 13 septembrie 2007 (fila

48) instanța de fond a pus în vedere reclamantului să depună relații

actualizate de la Registrul Comerțului din care să rezulte sediul pârâtei.

Instanța de apel a analizat greșit adresa

nr. 419849 din 2 octombrie 2007 aflată la fila 63 dosar fond cu toate că prin

această adresă s-a arătat că SC A. SRL avea declarat pe lângă sediul principal

din București, sector 4 și un sediu secundar în București, sector 1 și în mod

nelegal instanța de apel a reținut ca fiind legală comunicarea sentinței de

fond la sediul principal și că cererea de repunere în termen este neîntemeiată.

Comunicarea sentinței nu s-a realizat la

sediul din sector 4, ci prin afișare la ușa instanței așa cum rezultă din

rezoluția instanței din data de 12 mai 2008 și din dovada comunicării, conform

procesului-verbal întocmit de agent V.I.

Comunicarea sentinței comerciale nr. 14220

din 29 noiembrie 2007 prin afișare la ușa instanței s-a făcut cu încălcarea

dispozițiilor art. 90 și art. 92

1

C. proc. civ. și în mod nelegal

prin afișare la ușa instanței în condițiile în care așa cum rezultă din

relațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului aflate la fila 63 din

dosar, pârâta SC A. SRL avea declarat pe lângă sediul principal din sector 4 și

un sediu secundar în București, sector 3.

Instanța, în condițiile în care considera

că nu poate comunica sentința la sediul principal trebuia să dispună

comunicarea sentinței la sediul secundar din București, sector 3 și numai după

aceea dacă nu s-ar fi putut realiza comunicarea sentinței la acest sediu

secundar, putea să dispună comunicarea prin afișare la ușa instanței.

Reclamantul a comunicat pârâtei

convocarea pentru conciliere directă la acest sediu secundar iar pârâta a

răspuns la convocarea pentru conciliere directă, dar reclamantul a ascuns

instanței acest aspect solicitând comunicarea sentinței cu nerespectarea

dispozițiilor art. 90 și art. 92

1

C. proc. civ., prin afișare la ușa

instanței.

În mod nelegal instanța de apel a respins

cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulat de SC A. SRL,

termen care a început să curgă de la data de 16 iunie 2008, când aceasta a luat

cunoștință de hotărâre, odată cu primirea somației nr. 72 din 12 iunie 2008 a B.E.J.

T.G. privind executarea silită mobiliară a sumei de 121.732,67 lei.

Pe fond pârâta S.C.C.S.G. A. SRL

București a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus

judecății conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ. respectiv procesul-verbal de

compensare din 16 noiembrie 2004 încheiat între părți deoarece în mod nelegal

instanța de fond a reținut că prin acest proces-verbal s-au născut obligații

numai în sarcina SC A. SRL

Prin cele trei sentințe

judecătorești (sentința civilă nr. 6595 din 17 noiembrie 2005 a Judecătoriei

sector 4, sentința civilă nr. 1459 din 6 martie 2006 a Judecătoriei sector 4;

sentința comercială nr. 2416 din 23 februarie 2007 a Tribunalului București, secția

a VI-a comercială) instanțele au reținut cu autoritate de lucru judecat că

între I.C.D.I.M.P. H. și SC A. SRL a intervenit la 16 noiembrie 2004 o

compensare a datoriilor conform procesului-verbal de compensare încheiat

respectiv a sumei de 1.488.897.748 lei Rol contravaloare chirie neachitată cu

suma de 1.217.326.647 lei ROL contravaloarea lucrării de reparații efectuate de

SC A. SRL la imobilul proprietatea I.C.D.I.M.P.H. H. rămânând un rest de plată

de 360.461.717 lei ROL la care pârâta SC A. SRL a fost obligată prin sentința

comercială nr. 6595 din 17 noiembrie 2005 a Judecătoriei sector 4.

Pârâta S.C.C.S.G. A. SRL București a

solicitat în baza art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. admiterea recursului așa cum

a fost formulat și motivat în scris, casarea deciziei recurate, admiterea

cererii de repunere în termenul de apel, respingerea excepției tardivității

apelului și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, iar în situația în care instanța de recurs

casând hotărârea va considera că este ea însăși competentă să judece cauza a

solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris,

casarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței

comerciale nr. 14220 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a

VI-a comercială, iar pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca

neîntemeiată.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la dosarul

cauzei prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente

cauzei rezultă că instanța de apel în mod greșit a interpretat actul juridic

dedus judecății și probatoriile administrate în cauză.

Instanța de apel în mod greșit a

reținut ca fiind legală comunicarea sentinței instanței de fond la sediul

principal deoarece din actele depuse la dosarul cauzei (adresa nr. 419849 din 2

octombrie 2007, aflată la fila 63 dosar de fond) rezultă că pârâta SC A. SRL

București avea declarat pe lângă sediul principal din București, sector 4 și un

sediu secundar în București, sector 1.

Comunicarea sentinței s-a făcut în

mod nelegal prin afișare la ușa instanței, în condițiile în care așa cum

rezultă din relațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului aflate la

fila 63 dosar fond, pârâta SC A. SRL București avea declarat pe lângă sediul

principal din București, sector 4 și un sediu secundar în București, sector 3.

Față de cele ce preced, Înalta Curte

în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul declarat de pârâta S.C.C.S.G.

A. SRL București, va casa decizia atacată și va trimite cauza Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta S.C.C.S.G.

A. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 376 din 10 septembrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Casează decizia atacată și trimite cauza

aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 25 februarie 2009.