ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1385/2010

Asupra cererii de revizuire de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4 iunie 2009 la Înalta Curte

de Casație și Justiție, revizuienta E. SCM Constanța a

solicitat revizuirea deciziei nr. 1537 din 21 mai 2009 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosar nr. 7032/2/2007,

în baza art. 322 pct. 1, 2, 5 și 7 C. proc. civ., solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea

revizuirii, anularea deciziei sus menționate precum și

menținerea deciziei comerciale nr. 62 din 21 aprilie 2008, ca legală

și temeinică.

În temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 1

C. proc. civ., revizuienta a menționat că dispozitivul deciziei

atacată cuprinde dispoziții potrivnice astfel, întrucât pe de o parte

s-a menționat că intimatele nu au titlu de proprietate legal pe

spațiul comercial din Constanța și prin urmare nu puteau avea

nici calitate procesuală activă în procesul arbitral, iar pe de

altă parte revizuienta deține spațiul comercial în discuție

cu titlu de proprietar obținut în baza Legii nr. 1/2005 aspect care nu a

fost luat în considerare. În continuare revizuienta a arătat că

potrivit art. 77 pct. 1 din Legea nr. 1/2005 SC E. SCM Constanța s-a

desprins din societatea mamă, devenind o firmă independentă,

așa cum se menționează în bilanțul de desprindere și

protocol din 19 august 1991. Prin urmare, SC E. SCM Constanța s-a

despărțit de firma mamă în mod legal, primind în același

timp și spațiul de prestări de servicii în proprietate, din Constanța.

În temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7

C. proc. civ., revizuienta a arătat că au fost pronunțate trei

sentințe contradictorii de către Curtea de Arbitraj a U.C.E.C.O.M.

București și anume sentința nr. 597 din 26 noiembrie 1998, nr. 223

din 17 noiembrie 2005, nr. 27 din 18 aprilie 2007.

Prin concluziile scrise depuse la dosarul

cauzei la termenul de judecată din data de 23 aprilie 2010, revizuienta a

arătat că în ceea ce privește motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra apărărilor formulate, respectiv nu s-a

pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale

active a pârâtelor.

În raport de motivul prevăzut de art. 322

pct. 5 C. proc. civ. a arătat că spațiul de prestări

servicii meșteșugărești aparține de drept firmei E.

SCM Constanța în calitate de proprietar conform Legii nr. 1/2001.

Prin întâmpinarea formulată în raport de

cererea de revizuire, intimata U. Constanța a invocat excepția

inadmisibilității cererii, având în vedere că decizia

atacată nu este o hotărâre care evocă fondul cauzei, în raport

de toate textele de lege invocate. Pe fondul cererii arată că aceasta

este nefondată.

Înalta Curte, prealabil examinării

criticilor invocate, precizează că excepția

inadmisibilității invocată de către intimata U.

Constanța urmează a anlizată ca o apărare de fond, având în

vedere că prin decizia recurată, instanța de recurs a admis

recursul, cauza fiind soluționată prin prisma excepției lipsei

calității procesuale active, respingând din acest punct de vedere

acțiunea în anulare, ceea ce nu reprezintă soluționarea

recursului prin prisma unei excepții de procedură, absolute.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire

prin prisma motivelor invocate, constată că acestea sunt nefondate,

pentru considerentele care urmează:

Prin decizia nr. 1537 din 21 mai 2009, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

admis recursurile declarate de pârâtele A.U.C. București și U. Constanța

împotriva sentinței comerciale nr. 62 din 21 aprilie 2008, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a

modificat sentința recurată în sensul că a respins acțiunea

în anulare formulată de reclamantă A. Constanța ca fiind

promovată de o persoană fără calitate procesuală

activă.

Pentru a fi în prezenta acestui motiv de

revizuire, este necesar să existe dispoziții potrivnice cuprinse în

chiar dispozitivul hotărârii, iar acestea să nu se poată

concilia.

În opinia revizuientei dispozițiile

potrivnice care nu se pot concilia sunt reprezentate de împrejurarea că

deși intimatele A.U.C. și U. Constanța nu dețin titlu de

proprietate asupra spațiului pentru prestări servicii, acestea nu

puteau deține calitate procesuală activă în procesul arbitral.

Prin sentința comercială nr. 62 din

data de 21 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

a soluționat cererea formulată de către E. SCM București prin

care s-a solicitat să se constate nulitatea sentinței arbitrale nr. 579/1998

pronunțată de Curtea de Arbitraj a A.U.C. în dosarul nr. 615/1998, în

motivarea căreia reclamanta a susținut că litigiul care a format

obiectul dosarului nr. 615/1998 nu putea fi soluționat decât în

contradictoriu și cu reclamanta E. SCM București. În

consecință, Prin sentința comercială nr. 62 din 21 aprilie

2008 a fost admisă acțiunea în anulare formulată de

reclamantă, a fost anulată sentința arbitrală nr. 579 din

26 noiembrie 1998, pronunțată de Curtea de Arbitraj A.U.C., în

dosarul nr. 615/1998 și pe fondul cauzei a fost respinsă cererea în

constatare formulată de reclamantă A. Constanța ca

neîntemeiată, fiind respinse în prealabil excepțiile privind

tardivitatea acțiunii, excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale

pasive a U. Constanța și excepția inadmisibilității

acțiunii în anulare.

Prin decizia nr. 1537 din 21 mai 2009 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de recurs

a soluționat cererea de recurs prin prisma excepției lipsei

calității procesuale active a reclamantei A. Constanța,

respingând prin prisma admiterii acestei excepții acțiunea în

anulare.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte

constată că nu este îndeplinită cerința ca

dispozițiile potrivnice să fie cuprinse în chiar dipozitivul

hotărârii, în sensul că este vorba de două hotărâri

pronunțate în cicluri procesuale diferite, iar prin soluționarea

recursului a fost modificată în tot sentința recurată.

Invocarea acestui motiv de revizuire în

raport de împrejurarea că instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra excepției lipsei calității procesuale active a pârâtelor

este nefondată, întrucât instanța de recurs a apreciat ca fiind

fondat recursul declarat de pârâte prin prisma excepției lipsei

calității procesuale active a reclamantei, excepție peremptorie,

dirimantă care face de prisos analizarea celorlalte apărări

invocate de către revizuientă.

În temeiul acestui motiv de revizuire, s-a

susținut că spațiul de prestări servicii este deținut,

în calitate de proprietar conform Legii nr. 1/2005 de către E. SCM Constanța,

întrucât în baza bilanțului de desprindere și a protocolului din 19

august 1991 societatea revizuientă s-a desprins din societatea mamă R.

Deși revizuienta nu precizează care

dintre cele două ipoteze ale textului de lege este incident, Înalta Curte

constată că înscrisurile invocate în susținerea acestui motiv nu

reprezintă înscrisuri noi, în accepțiunea art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., ele fiind prezentate de părți și analizate cu prilejul

judecății în fond și recurs.

Pentru invocarea acestui motiv de revizuire

este esențială condiția triplei identități de

părți, obiect și cauză.

Analizând hotărârile invocate ca fiind

pretins potrivnice, Înalta Curte constată că hotărârea nr. 597/1998

s-a pronunțat între U. București și A. Constanța,

sentința nr. 223/2005, a avut ca obiect acțiune în constatarea

dreptului de proprietate, fiind purtată între R. și A. Constanța

iar sentința nr. 27/2007 a avut ca obiect acțiune în revendicare

fiind purtată între R. și A. Constanța.

Din acest punct de vedere, se constată

neîndeplinirea cerinței indentității de părți și

obiect, situație în care în ipoteza neîndeplinirii cumulative a celor trei

condiții, motivul invocat nu poate conduce la incidența contrarietății

între cele trei hotărâri.

În considerarea culpei procesuale a

revizuientei în declanșarea litigiului de față, coroborat cu

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., instanța va obliga revizuienta

la plata către intimata U. Constanța a cheltuielilor de judecată

efectuate în acest proces, astfel cum au fost solicitate și probate

conform notei de cheltuieli existentă la dosarul de recurs, în cuantum de

200 lei, reprezentând cheltuieli de transport.

Pentru considerentele reținute, cererea

de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 5 și

7 C. proc. civ., urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată

de revizuienta SC E. SCM Constanța împotriva deciziei nr. 1537 din 21 mai

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială, ca nefondată.

Obligă revizuienta SC E. SCM Constanța

la plata sumei de 200 lei în favoarea intimatei U. Constanța, reprezentând

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.