ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1385/2010

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 4 iunie 2009 la Înalta Curte de Casație și Justiție, revizuienta E. SCM Constanța a solicitat revizuirea deciziei nr. 1537 din 21 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosar nr. 7032/2/2007, în baza art. 322 pct. 1, 2, 5 și 7 C. proc. civ., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea revizuirii, anularea deciziei sus menționate precum și menținerea deciziei comerciale nr. 62 din 21 aprilie 2008, ca legală și temeinică. În temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 1 C. proc.

civ., revizuienta a menționat că dispozitivul deciziei atacată cuprinde dispoziții potrivnice astfel, întrucât pe de o parte s-a menționat că intimatele nu au titlu de proprietate legal pe spațiul comercial din Constanța și prin urmare nu puteau avea nici calitate procesuală activă în procesul arbitral, iar pe de altă parte revizuienta deține spațiul comercial în discuție cu titlu de proprietar obținut în baza Legii nr. 1/2005 aspect care nu a fost luat în considerare. În continuare revizuienta a arătat că potrivit art. 77 pct. 1 din Legea nr. 1/2005 SC E. SCM Constanța s-a desprins din societatea mamă, devenind o firmă independentă, așa cum se menționează în bilanțul de desprindere și protocol din 19 august 1991. Prin urmare, SC E. SCM Constanța s-a despărțit de firma mamă în mod legal, primind în același timp și spațiul de prestări de servicii în proprietate, din Constanța.

În temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuienta a arătat că au fost pronunțate trei sentințe contradictorii de către Curtea de Arbitraj a U.C.E.C.O.M. București și anume sentința nr. 597 din 26 noiembrie 1998, nr. 223 din 17 noiembrie 2005, nr. 27 din 18 aprilie 2007. Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 23 aprilie 2010, revizuienta a arătat că în ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate, respectiv nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a pârâtelor. În raport de motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. a arătat că spațiul de prestări servicii meșteșugărești aparține de drept firmei E. SCM Constanța în calitate de proprietar conform Legii nr. 1/2001. Prin întâmpinarea formulată în raport de cererea de revizuire, intimata U. Constanța a invocat excepția inadmisibilității cererii, având în vedere că decizia atacată nu este o hotărâre care evocă fondul cauzei, în raport de toate textele de lege invocate. Pe fondul cererii arată că aceasta este nefondată. Înalta Curte, prealabil examinării criticilor invocate, precizează că excepția inadmisibilității invocată de către intimata U. Constanța urmează a anlizată ca o apărare de fond, având în vedere că prin decizia recurată, instanța de recurs a admis recursul, cauza fiind soluționată prin prisma excepției lipsei calității procesuale active, respingând din acest punct de vedere acțiunea în anulare, ceea ce nu reprezintă soluționarea recursului prin prisma unei excepții de procedură, absolute.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate, constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele care urmează: Prin decizia nr. 1537 din 21 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursurile declarate de pârâtele A.U.C. București și U. Constanța împotriva sentinței comerciale nr. 62 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a modificat sentința recurată în sensul că a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantă A. Constanța ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă. Pentru a fi în prezenta acestui motiv de revizuire, este necesar să existe dispoziții potrivnice cuprinse în chiar dispozitivul hotărârii, iar acestea să nu se poată concilia.

În opinia revizuientei dispozițiile potrivnice care nu se pot concilia sunt reprezentate de împrejurarea că deși intimatele A.U.C. și U. Constanța nu dețin titlu de proprietate asupra spațiului pentru prestări servicii, acestea nu puteau deține calitate procesuală activă în procesul arbitral. Prin sentința comercială nr. 62 din data de 21 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a soluționat cererea formulată de către E. SCM București prin care s-a solicitat să se constate nulitatea sentinței arbitrale nr. 579/1998 pronunțată de Curtea de Arbitraj a A.U.C. în dosarul nr. 615/1998, în motivarea căreia reclamanta a susținut că litigiul care a format obiectul dosarului nr. 615/1998 nu putea fi soluționat decât în contradictoriu și cu reclamanta E. SCM București.

În consecință, Prin sentința comercială nr. 62 din 21 aprilie 2008 a fost admisă acțiunea în anulare formulată de reclamantă, a fost anulată sentința arbitrală nr. 579 din 26 noiembrie 1998, pronunțată de Curtea de Arbitraj A.U.C., în dosarul nr. 615/1998 și pe fondul cauzei a fost respinsă cererea în constatare formulată de reclamantă A. Constanța ca neîntemeiată, fiind respinse în prealabil excepțiile privind tardivitatea acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale pasive a U. Constanța și excepția inadmisibilității acțiunii în anulare. Prin decizia nr. 1537 din 21 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de recurs a soluționat cererea de recurs prin prisma excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei A. Constanța, respingând prin prisma admiterii acestei excepții acțiunea în anulare.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită cerința ca dispozițiile potrivnice să fie cuprinse în chiar dipozitivul hotărârii, în sensul că este vorba de două hotărâri pronunțate în cicluri procesuale diferite, iar prin soluționarea recursului a fost modificată în tot sentința recurată. Invocarea acestui motiv de revizuire în raport de împrejurarea că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a pârâtelor este nefondată, întrucât instanța de recurs a apreciat ca fiind fondat recursul declarat de pârâte prin prisma excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție peremptorie, dirimantă care face de prisos analizarea celorlalte apărări invocate de către revizuientă.

În temeiul acestui motiv de revizuire, s-a susținut că spațiul de prestări servicii este deținut, în calitate de proprietar conform Legii nr. 1/2005 de către E. SCM Constanța, întrucât în baza bilanțului de desprindere și a protocolului din 19 august 1991 societatea revizuientă s-a desprins din societatea mamă R. Deși revizuienta nu precizează care dintre cele două ipoteze ale textului de lege este incident, Înalta Curte constată că înscrisurile invocate în susținerea acestui motiv nu reprezintă înscrisuri noi, în accepțiunea art. 322 pct. 5 C. proc. civ., ele fiind prezentate de părți și analizate cu prilejul judecății în fond și recurs. Pentru invocarea acestui motiv de revizuire este esențială condiția triplei identități de părți, obiect și cauză.

Analizând hotărârile invocate ca fiind pretins potrivnice, Înalta Curte constată că hotărârea nr. 597/1998 s-a pronunțat între U. București și A. Constanța, sentința nr. 223/2005, a avut ca obiect acțiune în constatarea dreptului de proprietate, fiind purtată între R. și A. Constanța iar sentința nr. 27/2007 a avut ca obiect acțiune în revendicare fiind purtată între R. și A. Constanța. Din acest punct de vedere, se constată neîndeplinirea cerinței indentității de părți și obiect, situație în care în ipoteza neîndeplinirii cumulative a celor trei condiții, motivul invocat nu poate conduce la incidența contrarietății între cele trei hotărâri. În considerarea culpei procesuale a revizuientei în declanșarea litigiului de față, coroborat cu dispozițiile art. 274 C. proc.

civ., instanța va obliga revizuienta la plata către intimata U. Constanța a cheltuielilor de judecată efectuate în acest proces, astfel cum au fost solicitate și probate conform notei de cheltuieli existentă la dosarul de recurs, în cuantum de 200 lei, reprezentând cheltuieli de transport. Pentru considerentele reținute, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 5 și 7 C. proc. civ., urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta SC E. SCM Constanța împotriva deciziei nr. 1537 din 21 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Obligă revizuienta SC E. SCM Constanța la plata sumei de 200 lei în favoarea intimatei U. Constanța, reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.