ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1692/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1692/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației în anulare de
față:
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Secției Comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 mai 2009
E.S.C.M. CONSTANȚA a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr.
1537 din 21 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.
În drept, s-a invocat de către
contestatoarea E.S.C.M încălcarea dispozițiilor art. 317 pct. 2 C. proc. civ.
si art. 318 C. proc. civ.
Cu privire la încălcarea art. 317
pct. 2 C. proc. civ. s-a arătat de către contestatoare ca Decizia nr. 1537 din 21
mai 2009 a fost data cu încălcarea dispozițiilor de ordine publica, iar conform
art. 317 pct. 2 C. proc. civ. hotărârile date cu încălcarea ordinii publice pot
fi atacate cu contestație in anulare, motivându-se ca doi dintre judecătorii ce
au pronunțat decizia menționata au luat parte totodată si la pronunțarea
deciziei nr. 932 din 19 martie 2009 (dos. nr. 7809/1/2009), contravenind
dispozițiilor art. 24 si art. 25 C. proc. civ.
Cu privire la încălcarea art. 318 C.
proc. civ. s-a arătat de către contestatoare ca Decizia nr. 1537 din 21 mai 2009
este rezultatul unei grave erori materiale întrucât nu s-au examinat toate
actele depuse in apărare care ar conferi calitatea procesuala activa a
contestatoarei, încălcându-se astfel dreptul sau de proprietate pentru imobilul
din Constanța.
Contestația în anulare este
nefondată și se va respinge pentru următoarele considerente:
Motivul de contestație in anulare
prevăzut de art. 317 pct. 2 C. proc. civ. vizează situația "când hotărârea
a fost data de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publica
privitoare la competenta", temeiul acestei cai extraordinare de atac
reprezentandu-1 nesocotirea regulilor de competenta absoluta, a regulilor de
competenta generala, materiala sau teritoriala excepționala.
Acest motiv de contestație in
anulare nu poate fi invocat in cazul nesocotirii normelor privitoare la
incompatibilitate, întrucât aceste norme nu fac parte din categoria
dispozițiilor legale privitoare la competenta, iar invocarea art. 24 și art. 25
C. proc. civ. este inadmisibila in acest caz, întrucât deși in calea de atac a
recursului contestatoarea avea posibilitatea invocării incompatibilității celor
doi judecători, aceasta nu a uzitat de aceasta posibilitate verbal sau in
scris, înainte sau după începerea dezbaterilor.
Mai mult decât atât cele doua
decizii despre care face vorbire contestatoarea au in vedere doua acțiuni
distincte si care se refera la obiecte separate, respectiv:
- Decizia nr. 932 din 19 martie 2009
(dosar nr. 7809/1/2009 al Înaltei Curți de Casație si Justiție) a avut drept
obiect contestația in anulare împotriva Deciziei nr. 2540 din 23 septembrie 2008
a Înaltei Curți de Casație si Justiție (dosar nr. 10947/1/2007) formulata de E.
S.C.M. prin care se respinsese ca nefondat recursul declarat de E. S.C.M
împotriva sentinței nr. 215 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel București
(ce privea anularea sentinței arbitrale nr. 223 din 17 ianuarie 2005 a Curții
de Arbitraj U.C.E.C.O.M.);
- Decizia nr. 1537 din 21 mai 2009 a
Înaltei Curți de Casație si Justiție in dosarul nr. 7032/2/2007 a avut ca
obiect recursurile declarate de A.N.C.O.M.U.C.E.C.O.M. București și U.J.C.M. Constanța
împotriva sentinței comerciale nr. 62 din 21 aprilie 2008 a Curții de Apel
București ce privea anularea sentinței arbitrale nr. 579 din 26 noiembrie 1998
a Curții de arbitraj U.C.E.C.O.M.
Așadar, cei doi judecători nu au
luat parte la judecata aceleiași pricini in apel sau recurs și nici in caz de
rejudecare după casare, pentru a fi incidentă dispoziția din art. 24 C. proc.
civ. Judecătorii nu au procedat la soluționarea in fond a pricinii pentru a le
fi interzisa judecarea in apel sau recurs, dispozițiile art. 24 C. proc. civ.
nefiind incidente cu privire si la contestația in anulare.
Pentru motivele menționate mai sus decizia
nr. 1537 din 21 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație si Justiție nu poate fi
anulată.
Cu privire la încălcarea art. 318 C.
proc. civ. se va reține că, prin Decizia nr. 1537 din 21 mai 2009 instanța de
recurs a soluționat recursul promovat de U.J.C.M. Constanța si A.N.C.O.M.U.C.E.C.O.M.
admițându-l in baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (3) C. proc.
civ., modificând sentința recurată si respingând acțiunea in anulare promovata
de E.S.C.M. ca fiind promovata de o persoana fără calitate procesuala activa.
Instanța de recurs a soluționat recursul fără a intra in cercetarea fondului
cauzei, întrucât potrivit art. 137 C. proc. civ. „Instanța se va pronunța mai
întâi asupra excepțiilor de procedura, precum si a celor de fond care fac de
prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.”. In aceasta
situație, instanța de recurs nu a intrat in cercetarea fondului cauzei pentru a
analiza toate documentele despre care face vorbire contestatoarea ce tindeau la
soluționarea in fond a pricinii, ci a respins acțiunea in anulare promovata de
contestatoare reținând excepția lipsei calității procesual active a acesteia
fata de obiectul acțiunii in anulare.
Greșelile materiale in înțelesul
art. 318 C. proc. civ. vizează greșelile săvârșite in legătura cu dezlegarea
data recursului, ele trebuie sa fie evidente si săvârșite de instanța ca urmare
a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din
dosarul cauzei. Contestația in anulare speciala nu poate fi exercitata pentru
remedierea unor greșeli de judecata, de apreciere a probelor, de interpretare a
unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural. Contestația în
anulare reprezintă o cale de atac extraordinara de retractare pentru remedierea
unor greșeli materiale si nu pentru reformarea unor greșeli fond.
Așa cum se poate observa din
motivările contestatoarei, acestea au in vedere reformarea unor greșeli de fond
ale instanței recurs, critici cu privire la neexaminarea tuturor documentelor
care ar fi conferit calitate procesual activă contestatoarei, aspecte ce nu
reprezintă erori materiale in înțelesul art. 318 C. proc. civ.
Rezultă, așadar, că dezlegarea dată
recursului prin decizia atacată nu este rezultatul unei greșeli materiale, iar
prezenta contestație in anulare specială este nefondată și din perspectiva art.
318 C. proc. civ.
Pentru considerentele reținute,
conform art. 320 și art. 274 C. proc. civ. se va respinge contestația in
anulare formulată de contestatoarea E.S.C.M. CONSTANȚA împotriva deciziei nr.
1537 din 21 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,
și se va dispune obligarea contestatoarei la 350 lei cheltuieli de judecată
către intimata SC U.J.C.M. CONSTANȚA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația in anulare
formulată de contestatoarea E.S.C.M. CONSTANȚA împotriva deciziei nr. 1537 din
21 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Obligă
contestatoarea la 350 lei cheltuieli de judecată către intimata SC U.J.C.M.
CONSTANȚA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 12 mai 2010.