ÎCCJ, decizie (scj.ro #83132)

Hotărâre arbitrală. Autoritate de lucru judecat. Existența

autorității de lucru judecat între o hotărâre pronunțată de o instanță de drept

comun și o hotărâre pronunțată de un tribunal arbitral.

Dispozițiile art.1201 Cod civil nu permit ca un

litigiu soluționat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă să mai facă

obiectul unui nou proces având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția

comercială decizia nr.1031 din 26 martie 2009)

Prin sentința arbitrală

nr.36 din 22 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial

Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României s-a admis

excepția autorității de lucru judecat și în consecință s-a respins acțiunea

arbitrală formulată de reclamanta S.C. A.C. SA împotriva pârâtei A.D.S.

Pentru a pronunța această soluție s-a

reținut, în temeiul art.137 al.1 Cod procedură civilă că raportat la excepțiile

inadmisibilității acțiunii și autorității de lucru judecat, ordinea de

soluționare a acestora, impune analizarea cu prioritate a celei prevăzute de

art.1201 Cod civil.

Din această perspectivă, Tribunalul

arbitral, comparând cererea de arbitrare cu acțiunea înregistrată în dosar

nr.7429/2004 a Tribunalului București -Secția a-VI-a comercială, soluționat

prin sentința comercială nr.11481/2004, rămasă irevocabilă, a constatat că

obiectul, deși parțial diferit este identic în privința scopului urmărit pentru

că în ambele cauze, reclamanta solicită modificarea clasei de calitate a

terenului și în mod corespunzător a redevenței, față de prevederile

contractului de concesiune, cauza fiind deci aceeași și sub acest aspect. De

asemenea, litigiul se desfășoară între aceleași părți, în aceeași calitate.

Prin urmare, fiind întemeiată

excepția autorității de lucru judecat, aceasta a fost admisă, ca atare,

condiții în care, Tribunalul arbitral nu a mai examinat excepția

inadmisibilității acțiunii și nici fondul acțiunii arbitrale.

Acțiunea în anularea hotărârii

arbitrale, formulată de reclamanta S.C. A.C. SA a fost respinsă prin sentința

comercială nr.132 din 2 septembrie

2008 a

Curții de Apel București Secția a-VI-a

comercială, ca inadmisibilă, ca urmare a admiterii acestei excepții de către

pârâta A.D.S.

Pentru a proceda în acest mod,

instanța a reținut că deși reclamanta și-a întemeiat acțiunea în anulare pe

dispozițiile art.364 lit.i Cod procedură civilă, a invocat că sentința

arbitrală încalcă în mod vădit dispozițiile imperative ale art.343

3

al.1 și 2 Cod procedură civilă, dar fără a argumenta pretinsa încălcare a

acestor dispoziții legale, a concluzionat că în mod greșit, Tribunalul arbitral

a admis excepția autorității de lucru judecat.

În raport de aceste motive, curtea de

apel a arătat că instanța arbitrală și-a verificat competența conform art.343

3

al.1 și 2 Cod procedură civilă și dată fiind existența clauzei compromisorii

cuprinsă în contractul de concesiune încheiat între părți, cauza a fost

soluționată cu respectarea acestor dispoziții.

De asemenea, în privința hotărârii

pronunțate, s-a constatat că în mod corect a fost admisă excepția autorității

de lucru judecat, cu motivarea că dispozițiile art.1201 Cod civil nu permit ca

un litigiu soluționat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă să mai facă

obiectul unui nou proces având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți,

astfel încât nefiind incidente dispozițiile art.364 lit.i Cod procedură civilă,

acțiunea reclamantei a fost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat

recurs reclamanta S.C. A.C. SA criticând-o pentru motivele de nelegalitate

prevăzute de art.304 pct.9 coroborat cu art.304

1

Cod procedură

civilă.

În dezvoltarea criticilor, recurenta

invocă faptul că în mod greșit tribunalul arbitral a admis excepția autorității

de lucru judecat, în acest sens fiind evident îndeplinite condițiile prevăzute

de art.364 lit.i Cod procedură civilă, ca motiv de anulare a hotărârii

arbitrale.

Astfel, arată recurenta, pentru a

opera autoritatea de lucru judecat, este necesar, pe lângă existența tuturor

condițiilor impuse de art.1201 Cod civil, ca prin ambele cereri formulate de

părți să fie investită o instanță de același fel, adică fie o instanță de drept

comun, fie una arbitrală, pentru că și legiuitorul a vizat evitarea pronunțării

unor hotărâri judecătorești contradictorii cu privire la aceleași chestiuni de

fapt și de drept, fiind astfel, evident că această excepție nu este întemeiată

în ipoteza în care o hotărâre este pronunțată de către o instanță de judecată

și cealaltă de instanță arbitrală.

Analizând recursul formulat prin

prisma motivelor invocate raportat la dispozițiile art.304 pct.9 și 304

1

Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat.

Astfel, deși, în speță, sunt

incidente dispozițiile art.304

1

Cod procedură civilă, în sensul că

hotărârea recurată nefiind supusă apelului, este permisă examinarea cauzei sub

toate aspectele, aplicabilitatea prevederilor art.364 Cod procedură civilă,

impune însă examinarea cauzei din această perspectivă.

În consecință, rezultă că hotărârea

arbitrală poate fi desființată prin acțiune în anulare doar pentru motivele

expres și limitativ prevăzute de art.364 lit.a-i Cod procedură civilă.

În acest context, motivul de anulare

întemeiat pe dispozițiile art.364 lit.i Cod procedură civilă, derivat din

greșita soluționare a excepției autorității de lucru judecat a fost justificat

înlăturat de curtea de apel, ca nefondat, față de interpretarea corectă de

către tribunalul arbitral a dispozițiilor art.1201 Cod civil, motiv pentru care

și critica formulată de recurentă, în acest sens va fi respinsă ca nefondată.

De asemenea, este neîntemeiată și

susținerea recurentei conform căreia nu există autoritate de lucru judecat

între o hotărâre pronunțată de o instanță de drept comun și o instanță

arbitrală, deoarece legea permite, în condițiile stabilite de ea, ca un litigiu

să fie soluționat pe calea arbitrajului, astfel că sub aspectul condițiilor

cerute de art.1201 Cod civil, nu se poate face o atare distincție, consecința

fiind că și în fața instanței arbitrale se poate invoca autoritatea de lucru

judecat rezultând dintr-o hotărâre judecătorească.

Aceeași concluzie rezultă și din

dispozițiile art.367

1

Cod procedură civilă potrivit cărora hotărârea

arbitrală se investește, la cererea părții câștigătoare, întocmai ca și o

hotărâre judecătorească, de instanță, cu particularitatea că în cazul unei

atari hotărâri competența aparține instanței prevăzută de art.342 Cod procedură

civilă. Apoi, în conformitate cu prevederile art.368 Cod procedură civilă

„hotărârea arbitrală învestită cu formulă executorie constituie titlu

executoriu și se execută silit întocmai ca și o hotărâre judecătorească”.