ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1031/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 36 din 22 februarie 2008

pronunțată în dosar nr. 356/2007 al Curții de Arbitraj Comercial Internațional

de pe lângă C.C.I.R. s-a admis excepția autorității de lucru judecat și în

consecință s-a respins acțiunea arbitrală formulată de reclamanta SC A.C. SA

împotriva pârâtei A.D.S.

Pentru a pronunța această

soluție s-a reținut, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. că raportat la

excepțiile inadmisibilității acțiunii și autorității de lucru judecat, ordinea

de soluționare a acestora, impune analizarea cu prioritate a celei prevăzute de

art. 1201 C. civ.

Din această perspectivă,

Tribunalul arbitral, comparând cererea de arbitrare cu acțiunea înregistrată în

dosar nr. 7429/2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

soluționat prin sentința comercială nr. 11481/2004, rămasă irevocabilă, a

constatat că obiectul, deși parțial diferit este identic în privința scopului

urmărit pentru că în ambele cauze, reclamanta solicită modificarea clasei de

calitate a terenului și în mod corespunzător a redevenței, față de prevederile

contractului de concesiune din 2002, cauza fiind deci aceeași și sub acest

aspect. De asemenea, litigiul se desfășoară între aceleași părți, în aceeași

calitate.

Prin urmare, fiind

întemeiată excepția autorității de lucru judecat, aceasta a fost admisă, ca

atare, condiții în care, Tribunalul arbitral nu a mai examinat excepția

inadmisibilității acțiunii și nici fondul acțiunii arbitrale.

Acțiunea în anularea

hotărârii arbitrale, formulată de reclamanta SC A.C. SA a fost respinsă prin

sentința comercială nr. 132 din 2 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială, ca inadmisibilă, ca urmare a admiterii acestei excepții de

către pârâta A.D.S.

Pentru a proceda în acest

mod, instanța a reținut că deși reclamanta și-a întemeiat acțiunea în anulare

pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., a invocat că sentința arbitrală

încalcă în mod vădit dispozițiile imperative ale art. 3433 alin. (1) și (2) C.

proc. civ., dar fără a argumenta pretinsa încălcare a acestor dispoziții

legale, a concluzionat că în mod greșit, Tribunalul arbitral a admis excepția

autorității de lucru judecat.

În raport de aceste motive, Curtea

de Apel a arătat că instanța arbitrală și-a verificat competența conform art. 3433

alin. (1) și (2) C. proc. civ. și dată fiind existența clauzei compromisorii

cuprinsă în contractul de concesiune din 2002 încheiat între părți, cauza a

fost soluționată cu respectarea acestor dispoziții.

De asemenea, în privința

hotărârii pronunțate, s-a constatat că în mod corect a fost admisă excepția

autorității de lucru judecat, cu motivarea că dispozițiile art. 1201 C. civ. nu

permit ca un litigiu soluționat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă să

mai facă obiectul unui nou proces având același obiect, aceeași cauză și

aceleași părți, astfel încât nefiind incidente dispozițiile art. 364 lit. i) C.

proc. civ., acțiunea reclamantei a fost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs reclamanta SC A.C. SA criticând-o pentru motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor,

după prezentarea stării de fapt, recurenta invocă faptul că în mod greșit

Tribunalul arbitral a admis excepția autorității de lucru judecat, în acest

sens fiind evident îndeplinite condițiile prevăzute de art. 364 lit. i) C.

proc. civ., ca motiv de anulare a hotărârii arbitrale.

Astfel, arată recurenta,

pentru a opera autoritatea de lucru judecat, este necesar, pe lângă existența

tuturor condițiilor impuse de art. 1201 C. civ., ca prin ambele cereri

formulate de părți să fie investită o instanță de același fel, adică fie o

instanță de drept comun, fie una arbitrală, pentru că și legiuitorul a vizat

evitarea pronunțării unor hotărâri judecătorești contradictorii cu privire la

aceleași chestiuni de fapt și de drept, fiind astfel, evident că această

excepție nu este întemeiată în ipoteza în care o hotărâre este pronunțată de

către o instanță de judecată și cealaltă de instanță arbitrală.

Un alt motiv vizează

încălcarea prevederilor art. 3433 alin. (1) și art. 3434 C. proc. civ., în

sensul că față de existența clauzei compromisorii, acțiunea promovată pe calea

dreptului comun trebuia respinsă ca inadmisibilă, mai ales că instanța

judecătorească ce a pronunțat-o este necompetentă absolut.

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor invocate raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.

3041 C. proc. civ., Curtea constată că este nefondat.

Astfel, deși, în speță, sunt

incidente dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., în sensul că hotărârea recurată

nefiind supusă apelului, este permisă examinarea cauzei sub toate aspectele,

aplicabilitatea prevederilor art. 364 C. proc. civ., impune însă examinarea

cauzei din această perspectivă.

În consecință, rezultă că

hotărârea arbitrală poate fi desființată prin acțiune în anulare doar pentru

motivele expres și limitativ prevăzute de art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ.

În acest context, motivul de

anulare întemeiat pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., derivat din

greșita soluționare a excepției autorității de lucru judecat a fost justificat

înlăturat de Curtea de Apel, ca nefondat, față de interpretarea corectă de

către Tribunalul arbitral a dispozițiilor art. 1201 C. civ., motiv pentru care

și critica formulată de recurentă, în acest sens va fi respinsă ca nefondată.

De asemenea, este

neîntemeiată și susținerea recurentei conform căreia nu există autoritate de

lucru judecat între o hotărâre pronunțată de o instanță de drept comun și o

instanță arbitrală, deoarece legea permite, în condițiile stabilite de ea, ca

un litigiu să fie soluționat pe calea arbitrajului, astfel că sub aspectul

condițiilor cerute de art. 1201 C. civ., nu se poate face o atare distincție,

consecința fiind că și în fața instanței arbitrale se poate invoca autoritatea

de lucru judecat rezultând dintr-o hotărâre judecătorească.

Aceeași concluzie rezultă și

din dispozițiile art. 3671 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea arbitrală se

investește, la cererea părții câștigătoare, întocmai ca și o hotărâre

judecătorească, de instanță, cu particularitatea că în cazul unei atari

hotărâri competența aparține instanței prevăzută de art. 342 C. proc. civ.

Apoi, în conformitate cu prevederile art. 368 C. proc. civ. „hotărârea

arbitrală învestită cu formulă executorie constituie titlu executoriu și se

execută silit întocmai ca și o hotărâre judecătorească”.

În privința celui de al

doilea motiv referitor la imposibilitatea soluționării cauzei pe calea

dreptului comun, prin sentința comercială nr. 1148/2004 a Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, opusă ca având autoritate de lucru judecat

în litigiul arbitral, se impune precizarea, că fiind o hotărâre judecătorească

irevocabilă nu poate fi analizată în acest cadru, care prin limitele stabilite

de art. 364 și respectiv art. 3041 C. proc. civ. poate viza doar legalitatea

sentinței pronunțate în acțiunea în anularea hotărârii arbitrale.

În concluzie, recursul este

nefondat și va fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC A.C. SA Otopeni împotriva deciziei nr. 132

din 2 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 26 martie 2009.