ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3483/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 381 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea în anulare a Hotărârii din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arbitral al Camerei de Comerț și Industrie Oltenia, în Dosarul nr. 2/2008, acțiune formulată de reclamanta SC P. SA Craiova în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Grecești. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că între părți s-a încheiat un contract de servicii, în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, privind atribuirea contractului de achiziție publică prin care SC P. SA, în calitate de prestator, s-a obligat să presteze servicii de proiectare pentru „Modernizarea drumurilor comunale din Comuna Grecești, Județul Dolj”.

Între părți s-a încheiat și un protocol, prin care acestea au convenit ca, în termen de 30 de zile de la semnarea contractului, să fie predate studiul de fezabilitate, inclusiv ridicările topografice și studiul geotehnic, iar după aprobarea și achitarea acestei faze, în 30 de zile, să se predea documentațiile în fază PAC, PT + DE. S-a mai reținut că între părți s-au ivit neînțelegeri care nu s-au soluționat amiabil, astfel că SC P. SA, în temeiul contractului încheiat, a recurs la arbitraj solicitând obligarea pârâtului Consiliului Local Grecești la plata sumei de 35.700 lei, reprezentând contravaloare lucrări neachitate, precum și obligarea la plata penalităților de întârziere. Prin Hotărârea din 12 decembrie 2008 a Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Oltenia acțiunea formulată a fost respinsă.

În raport cu criticile formulate, instanța a reținut că în conformitate cu art. 358 12 alin. (1) C. proc. civ., orice excepție privind existența și validitatea convenției arbitrale, constituirea Tribunalului Arbitral, limitele însărcinării arbitrilor și desfășurarea procedurii trebuie ridicată, sub sancțiunea decăderii, până la primul termen de judecată. S-a constatat că reclamanta nu a invocat în cadrul procedurii arbitrale nici o excepție legată de constituirea tribunalului, apreciindu-se astfel că, în raport cu prevederea textului de lege reținut, aceasta este decăzută din dreptul de a mai invoca excepții relativ la acest aspect. S-a mai reținut că art. 364 lit. f) C. proc. civ. vizează situațiile de extra, minus și plus petita, reclamanta invocând 2 dintre cele 3 situații, respectiv extra petita și minus petiția.

S-a apreciat că prevederile invocate nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecății, întrucât tribunalul arbitrai, în raport cu probatoriul administrat, a reținut culpa reclamantei în executarea contractului și a respins acțiunea formulată. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs SC P. SA Craiova, criticând-o pentru nelegalitate sub două aspecte: 1) Tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu prevederile convenției arbitrale și a dispozițiilor legii, în sensul cerut de art. 364 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.; 2) tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, în schimb nu s-a pronunțat asupra celor solicitate, în sensul art. 364 al.

(1) lit. f) C. proc. civ. La termenul de judecată din 22 iunie 2010, Înalta Curte a pus în discuția părților admisibilitatea clauzei arbitrale în cuprinsul contractului încheiat între cele două părți. Prezentul litigiu s-a ivit între părți în urma neînțelegerilor intervenite în privința contractului de servicii, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, privind atribuirea contractului de achiziție publică, prin care SC P. SA, în calitate de prestator, s-a obligat să presteze servicii de proiectare pentru „Modernizarea drumurilor comunale din comuna Grecești, județul Dolj”. În conformitate cu prevederile inderogabile ale art. 286. din O.U.G. nr. 34/2006, litigiile născute din contractele de achiziții publice sunt de competența exclusivă a instanțelor de contencios administrativ.

În termenii textului legal precitat, regula referitoare la competența instanței de judecată în această materie a fost stabilită astfel: „(1) Procesele și cererile privind actele autorităților contractante emise înainte de încheierea contractului, precum și acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante. (11) Procesele și cererile privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția comercială a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică în mod corespunzător. (2) Litigiile privind desfășurarea procedurilor de atribuire care intră în sfera de aplicare a dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, precum și cele privind drepturile și obligațiile contractate în cadrul acestor proceduri se soluționează de urgență și cu precădere, potrivit dispozițiilor art. 720 2 , 720 7 și art. 720 9 C. proc. civ., care se aplică în mod corespunzător ”. Așadar, inserarea clauzei arbitrale în contractul dintre părți încalcă textul legal mai sus amintit. Neobservând acest lucru, instanța de judecată a pronunțat o hotărâre nelegală, respingând acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale. În cauză, se impunea ca prima instanță să facă aplicarea art. 364 alin. (1) lit. a) C. proc.

civ. și să anuleze hotărârea arbitrală, reținând că litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului, text legal operant în litigiul de față. De asemenea, prima instanță a făcut și o greșită aplicare a prevederilor art. 358 12 C. proc. civ. În baza acestui text de lege, instanța a reținut că reclamanta nu a invocat în cadrul procedurii arbitrale nicio excepție legată de constituirea tribunalului, astfel că a decăzut din dreptul de formula excepții. Același text de lege, se referă și la invocarea altor excepții, printre care și cea relativă la validitatea convenției arbitrale, dar neinvocarea în cadrul procedurii arbitrale a unei astfel de excepții nu împiedică în nici un fel instanța de judecată învestită cu acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale să pună în discuția părților chestiunea dacă o astfel de convenție este validă în cazul contractelor de achiziții publice.

Față de cele ce preced, văzând prevederile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 și ale art. 364 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de SC P. SA Craiova, va modifica sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea în anulare și, drept consecință, va anula Hotărârea din 12 decembrie 2008 a tribunalului arbitral. Cauza fiind de competența Tribunalului Dolj, ca instanță de contencios administrativ, dosarul va fi trimis la această instanță, în vederea soluționării cererii formulată de SC P. SA Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat SC P. SA Craiova împotriva sentinței nr. 381 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea în anulare formulată de SC P. SA Craiova și în consecință anulează Hotărârea din 12 decembrie 2008 a Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Oltenia. Trimite cauza spre competentă soluționare în fond Tribunalului Dolj. secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.