ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3483/2010

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 381

din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a fost respinsă acțiunea în anulare a Hotărârii din 12 decembrie

2008, pronunțată de Tribunalul Arbitral al Camerei de Comerț și Industrie

Oltenia, în Dosarul nr. 2/2008, acțiune formulată de reclamanta SC P. SA

Craiova în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Grecești.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că între părți s-a încheiat un

contract de servicii, în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, privind atribuirea

contractului de achiziție publică prin care SC P. SA, în calitate de prestator,

s-a obligat să presteze servicii de proiectare pentru „Modernizarea drumurilor

comunale din Comuna Grecești, Județul Dolj”.

Între

părți s-a încheiat și un protocol, prin care acestea au convenit ca, în termen

de 30 de zile de la semnarea contractului, să fie predate studiul de

fezabilitate, inclusiv ridicările topografice și studiul geotehnic, iar după

aprobarea și achitarea acestei faze, în 30 de zile, să se predea documentațiile

în fază PAC, PT + DE.

S-a

mai reținut că între părți s-au ivit neînțelegeri care nu s-au soluționat

amiabil, astfel că SC P. SA, în temeiul contractului încheiat, a recurs la

arbitraj solicitând obligarea pârâtului Consiliului Local Grecești la plata

sumei de 35.700 lei, reprezentând contravaloare lucrări neachitate, precum și

obligarea la plata penalităților de întârziere.

Prin

Hotărârea din 12 decembrie 2008 a Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerț

și Industrie Oltenia acțiunea formulată a fost respinsă.

În

raport cu criticile formulate, instanța a reținut că în conformitate cu art. 358

12

alin. (1) C. proc. civ., orice excepție privind existența și validitatea

convenției arbitrale, constituirea Tribunalului Arbitral, limitele însărcinării

arbitrilor și desfășurarea procedurii trebuie ridicată, sub sancțiunea

decăderii, până la primul termen de judecată.

S-a

constatat că reclamanta nu a invocat în cadrul procedurii arbitrale nici o

excepție legată de constituirea tribunalului, apreciindu-se astfel că, în

raport cu prevederea textului de lege reținut, aceasta este decăzută din

dreptul de a mai invoca excepții relativ la acest aspect.

S-a

mai reținut că art. 364 lit. f) C. proc. civ. vizează situațiile de extra,

minus și plus petita, reclamanta invocând 2 dintre cele 3 situații, respectiv

extra petita și minus petiția.

S-a

apreciat că prevederile invocate nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecății,

întrucât tribunalul arbitrai, în raport cu probatoriul administrat, a reținut

culpa reclamantei în executarea contractului și a respins acțiunea formulată.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a formulat recurs SC P. SA Craiova, criticând-o

pentru nelegalitate sub două aspecte: 1) Tribunalul arbitral nu a fost

constituit în conformitate cu prevederile convenției arbitrale și a

dispozițiilor legii, în sensul cerut de art. 364 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ.; 2) tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au

cerut, în schimb nu s-a pronunțat asupra celor solicitate, în sensul art. 364

al. (1) lit. f) C. proc. civ.

La termenul de

judecată din 22 iunie 2010, Înalta Curte a pus în discuția părților

admisibilitatea clauzei arbitrale în cuprinsul contractului încheiat între cele

două părți.

Prezentul litigiu s-a

ivit între părți în urma neînțelegerilor intervenite în privința contractului

de servicii, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, privind atribuirea

contractului de achiziție publică, prin care SC P. SA, în calitate de prestator,

s-a obligat să presteze servicii de proiectare pentru „Modernizarea drumurilor

comunale din comuna Grecești, județul Dolj”.

În conformitate cu

prevederile inderogabile ale art. 286. din O.U.G. nr. 34/2006, litigiile

născute din contractele de achiziții publice sunt de competența exclusivă a

instanțelor de contencios administrativ. În termenii textului legal precitat,

regula referitoare la competența instanței de judecată în această materie a

fost stabilită astfel: „(1)

Procesele

și cererile privind actele autorităților contractante emise înainte de

încheierea contractului, precum și acordarea despăgubirilor pentru repararea

prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire se soluționează în

primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a

tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

(11)

Procesele și cererile privind

executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea

unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă

instanță de către secția comercială a tribunalului în circumscripția căruia se

află sediul autorității contractante. Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică

în mod corespunzător.

(2)

Litigiile privind

desfășurarea procedurilor de atribuire care intră în sfera de aplicare a

dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, precum și cele privind drepturile

și obligațiile contractate în cadrul acestor proceduri se soluționează de

urgență și cu precădere, potrivit dispozițiilor

art. 720

2

,

720

7

și art. 720

9

C. proc. civ., care se aplică în mod corespunzător

”.

Așadar, inserarea

clauzei arbitrale în contractul dintre părți încalcă textul legal mai sus

amintit. Neobservând acest lucru, instanța de judecată a pronunțat o hotărâre

nelegală, respingând acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale. În cauză, se

impunea ca prima instanță să facă aplicarea art. 364 alin. (1) lit. a) C. proc.

civ. și să anuleze hotărârea arbitrală, reținând că litigiul nu era susceptibil

de soluționare pe calea arbitrajului, text legal operant în litigiul de față.

De asemenea, prima

instanță a făcut și o greșită aplicare a prevederilor art. 358

12

C.

proc. civ. În baza acestui text de lege, instanța a reținut că reclamanta nu a

invocat în cadrul procedurii arbitrale nicio excepție legată de constituirea

tribunalului, astfel că a decăzut din dreptul de formula excepții. Același text

de lege, se referă și la invocarea altor excepții, printre care și cea relativă

la validitatea convenției arbitrale, dar neinvocarea în cadrul procedurii

arbitrale a unei astfel de excepții nu împiedică în nici un fel instanța de

judecată învestită cu acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale să pună în

discuția părților chestiunea dacă o astfel de convenție este validă în cazul

contractelor de achiziții publice.

Față de cele ce

preced, văzând prevederile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 și ale art. 364 alin.

(1) lit. a) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de SC P. SA

Craiova, va modifica sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea în

anulare și, drept consecință, va anula Hotărârea din 12 decembrie 2008 a

tribunalului arbitral. Cauza fiind de competența Tribunalului Dolj, ca instanță

de contencios administrativ, dosarul va fi trimis la această instanță, în

vederea soluționării cererii formulată de SC P. SA Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat SC P. SA Craiova împotriva sentinței nr. 381 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că admite acțiunea în anulare formulată de SC P. SA Craiova

și în consecință anulează Hotărârea din 12 decembrie 2008 a Tribunalului

Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Oltenia.

Trimite cauza spre

competentă soluționare în fond Tribunalului Dolj. secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.