ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2690/2009

Asupra recursului de față, din actele și

lucrările cauzei, constată următoarele :

Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului

Harghita sub nr. 990/2004 reclamanta SC C. SA Toplița a solicitat instanței ca

prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul C.M. să oblige

pârâtul la plata sumei de 1.335.830.000 lei reprezentând pagube create societății

prin executarea defectuoasă a îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv

i le impunea, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Harghita, prin sentința nr. 958/2005 a

respins acțiunea ca neîntemeiată, instanța reținând, în esență, că din actele

cauzei nu reiese faptul că pârâtul, în calitate de administrator al SC C. SA,

ar fi prejudiciat societatea reclamantă.

Curtea de Apel Tg.Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia nr. 46/R/2006 a admis recursul

reclamantei, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare,

constatând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei

calității procesuale active a Adunării Generale a Acționarilor SC C. SA Toplița

și că această excepție nu poate fi analizată de către instanța de recurs

deoarece părțile ar fi private de un grad de jurisdicție.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului Harghita sub nr. 1496/2006 iar prin încheierea nr. 17 din 28 iunie

2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

judecata cauzei a fost strămutată la Tribunalul Alba care, prin sentința nr. 220/COM

din 27 ianuarie 2009, a constatat ca rămasă fără obiect excepția lipsei

calității procesuale active a Adunării Generale a Asociaților SC C. SA, a admis

excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată a pârâtului

pentru operațiunile precizate în Hotărârea A.G.E.A. a SC C. SA din 22 aprilie

2004 și a respins această cerere ca inadmisibilă, a respins ca neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamantă, a obligat reclamanta să plătească pârâtului

suma de 6.548 lei cu titlu cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei soluții instanța de fond a

reținut următoarele:

a) cu privire la excepția lipsei calității procesuale

active a Adunării Generale a Asociaților SC C. SA, invocată de pârât, că A.G.A.

SC C. SA a fost înlocuită cu societatea reclamantă;

b) cu privire la excepția lipsei calității de

reprezentant al SC C. SA a d-lui S.M.G., că acesta avea la data formulării

acțiunii funcția de președinte al Consiliului de Administrație al SC C. SA;

c) cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii

în răspundere invocată de pârât, în raport de art. 150 din Legea nr. 31/1990,

că prin decizia nr. 55 A din 30 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel

Târgu Mureș rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3458 din 8 noiembrie 2006

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în

dosarul nr. 106/1/2006 a fost anulată hotărârea A.G.A. din 22 aprilie 2002,

nefiind adoptată o altă hotărâre prin care să se decidă formularea acțiunii în

răspundere pentru motivele prevăzute de acțiunea anulată;

d) răspunderea pârâtului nu a fost dovedită.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta

SC C. SA Toplița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea

apelului reclamanta susține, în esență, că anularea hotărârii A.G.A. din 22

aprilie 2004 nu putea conduce la neexaminarea de către prima instanță a

faptelor ilicite reținute în această hotărâre ca fiind săvârșite de pârât și

pentru care s-a apreciat ca fiind necesară promovarea unei acțiuni în

răspundere, întrucât în respectiva hotărâre nu există nicio referire cu privire

la cele trei fapte pentru care s-a decis a se atrage răspunderea

administratorului pârât iar, pe de altă parte, prin această hotărâre nu s-a

făcut altceva decât să se reconfirme o hotărâre din 29 martie 2004 prin care

s-a decis atragerea răspunderii pârâtului pentru respectivele fapte.

A mai precizat apelanta că prezenta cerere de chemare

în judecată a fost promovată pentru faptele reținute de hotărârea A.G.A. din 29

martie 2004 astfel că anularea ulterioară a hotărârii A.G.A. din 22 aprilie

2004 nu poate duce la concluzia anulării însăși a voinței societare de

promovare a acțiunii în răspundere anterior promovată.

În apel reclamanta a formulat aprecieri și cu privire

la administrarea unei contraexpertize.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin

decizia nr. 33/A din 10 aprilie 2009, a respins apelul reclamantei ca nefondat,

instanța de control judiciar reținând, în esență, că în legătură cu toate

faptele imputate pârâtului pentru perioada în care a avut funcția de administrator

al societății, atât în legătură cu cele semnalate în hotărârea A.G.E.A. din 24

martie 2004, nu s-a făcut dovada unui prejudiciu suferit de reclamantă, fapt

constatat de altfel chiar de către comisia de cenzori a societății înainte de

promovarea acțiunii de natură a atrage răspunderea acestuia în temeiul art. 150

din Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta SC C. SA Toplița, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta își subsumează criticile motivelor de

modificare reglementate de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și vizează în

esență următoarele aspecte:

- hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii

și străine de natura pricinii, aspect materializat prin aceea că instanța de

apel, deși menține sentința apelată și sub aspectul soluționării excepției de

inadmisibilitate a acțiunii privind o eventuală antrenare a răspunderii

administratorului prin respingerea apelului ca nefondat, își motivează soluția

făcând referire la ambele hotărâri A.G.A., cea din 22 aprilie 2004 anulată prin

hotărâre judecătorească și cea din 29 martie 2004;

- hotărârea recurată a fost pronunțată cu greșita

aplicare a legii, respectiv a art. 155 alin. (4) din Legea nr. 31/1990

republicată;

- considerentele reținute de instanța de apel sunt străine

de natura cauzei în condițiile în care se rețin aspecte care nu corespund

realității, respectiv faptul că acțiunea se întemeiază pe hotărârea A.G.A. din

22 aprilie 2004, indicându-se în mod greșit ca în acea hotărâre s-au stabilit

fapte prejudiciante și s-a decis angajarea răspunderii;

- instanța de apel este dată cu aplicarea greșită a

legislației aplicabile în materia răspunderii administratorului.

Recurenta conchide în sensul că solicită, în

principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei

la instanța de apel iar, în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii

atacate și, în urma rejudecării, admiterea acțiunii în răspundere.

Înalta Curte analizând decizia recurată prin prisma

criticilor invocate constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor

arăta în cele ce urmează.

Instanța de fond a admis excepția inadmisibilității

în ceea ce privește acțiunea în răspundere pentru repararea prejudiciului

pretins a fi cauzat prin operațiunile comerciale menționate în hotărârea A.G.A.

din 22 aprilie 2004 față de faptul că prin decizia nr. 55/A din 30 septembrie

2005 pronunțată de către Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. 2626/2004,

rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3458 din 8 noiembrie 2006, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 106/1/2006,

evocata hotărâre A.G.A. a fost anulată.

Instanța de apel menține soluția instanței de fond,

inclusiv sub aspectul soluției date excepției de inadmisibilitate invocată de

pârât, dar își fundamentează hotărârea de respingere a apelului pârâtului

raportându-se atât la hotărârea A.G.A. anulată prin hotărâre irevocabilă cât și

la hotărârea A.G.A. din 29 martie 2004 la care face trimitere reclamanta,

făcând judecata asupra fondului cauzei, cu precizarea că a examinat totalitatea

faptelor imputate pârâtului.

În considerarea celor ce preced, pentru ca instanța

de control judiciar să procedeze la reexaminarea excepției inadmisibilității

pentru a confirma sau infirma sub acest aspect hotărârea instanței de fond, în

raport de motivele invocate de apelanta reclamantă, Înalta Curte va admite

recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă

SC C. SA TOPLIȚA împotriva deciziei nr. 33 A din 10 aprilie 2009 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza la

aceeași instanță pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 noiembrie 2009.