ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2117/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1132 din 29 martie 2006, Tribunalul Harghita a respins excepția tardivității și a admis excepția autorității lucrului judecat invocate de pârâta SC C. SA TOPLIȚA și pe cale de consecință a respins acțiunea formulată de reclamantul R.N. împotriva pârâtei SC C. SA TOPLIȚA. Pentru a pronunța această sentință, instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ. În ceea ce privește excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâtă s-a apreciat că această excepție este neîntemeiată întrucât la data convocării reclamantul nu se afla în țară, fiind în imposibilitate de a afla conținutul hotărârii contestate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R.N. solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii și anularea hotărârii A.G.A. din 29 martie 2004 a SC C. SA TOPLIȚA. În ceea ce privește calea de atac la care este supusă hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Târgu Mureș în raport de dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 a calificat calea de atac ca fiind aceea a apelului. Prin decizia nr. 55/ A din 27 iunie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul, considerând că prima instanță a făcut o corectă interpretare a prevederilor art. 1201 C. civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul R.N.

invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs a susținut că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 1201 C. civ., întrucât în primul proces a solicitat anularea proceselor verbale ale A.G.A. din 29 martie 2004 iar în prezenta cauză a solicitat anularea hotărârii A.G.A. din 29 martie 2004. Intimata-pârâtă SC C. SA TOPLIȚA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 1201 C. civ., „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.

Reținând ca întemeiată excepția puterii lucrului judecat în raport de sentința nr. 839 din 14 iulie 2004 a Tribunalului Harghita, sentința rămasă definitivă prin decizia nr. 219/ A din 8 decembrie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș și irevocabilă prin decizia nr. 3440 din 7 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, instanța de apel a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 1201 C. civ. Atât prima cerere de chemare în judecată cât și cea de-a doua se bazează pe același temei juridic (în sensul de izvor, fundament al pretenției), respectiv art. 131 din Legea nr. 31/1990, art. 117 din Legea nr. 31/1990, iar scopul urmărit prin cererile de chemare în judecată este același, anularea hotărârii A.G.A.

din 29 martie 2004 a SC C. SA TOPLIȚA. Apare astfel evident că ambele cereri au aceeași cauză juridică, încât există puterea lucrului judecat. Față de cele arătate se constată că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul R.N. urmează a fi respins ca nefondat. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurentul reclamant R.N. la 1.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat către intimata - pârâtă SC

C. SA TOPLIȚA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul R.N. împotriva deciziei comerciale nr. 55/ A din 27 iunie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă recurentul reclamant la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2007.