ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2526/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1716

din 25 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Harghita s-a respins acțiunea

formulată de reclamanta A.V.A.S. București împotriva pârâtei SC C. SA TOPLIȚA,

acțiune prin care a solicitat să se dispună anularea hotărârii A.G.E.A. a

pârâtei din data de 12 ianuarie 2006.

Apelul formulat de

A.V.A.S. împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 97 din 20

noiembrie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, ca desființându-se hotărârea atacată cu consecința trimiterii cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță.

Instanța apelului a

reținut că, în fața primei instanțe au formulat cereri de intervenție în

interes propriu, R.N. și C.M. și cu toate că s-a dispus citarea acestora în

dispozitivul sentinței s-a dispus „nu admite în principiu cererile de

intervenție”.

S-a considerat că o

hotărâre nu poate conține o dispoziție negativă și că judecătorul avea

posibilitatea de a încuviința în principiu cererile ori de a le respinge. Odată

ce s-a procedat la citarea intervenienților aceștia au devenit părți în proces,

iar instanța avea obligația să se pronunțe asupra cererilor lor.

Prin sentința nr. 1537

din 12 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă, s-au

respins atât acțiunea reclamantei A.V.A.S. București, cât și cererile de

intervenție în interes propriu formulate de intervenienții: C.M., R.N., S.P. și

SC D. SRL.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța fondului a reținut că la data ținerii adunării generale din

data de 12 ianuarie 2006, s-a avut în vedere structura acționariatului

înregistrat la O.R.C. astfel că adoptarea hotărârii a avut la bază cvorumul

real, legal și statutar.

Cu privire la decizia

nr. 90 din 23 decembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș prin care a fost

anulată o hotărâre A.G.E.A. anterioară (noiembrie 2000) ce a constatat tot

într-o majorare de capital s-a constatat că a fost casată prin decizia nr. 4088/2006

a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a considerat că, și în situația în

care ar fi în ființă nu ar fi executorie în raport cu prevederile art. 132

alin. (1

0

) din Legea nr. 31/1991 care derogă de la dispozițiile art.

720

8

C. proc. civ.

Și cel de-al doilea

motiv de nulitate întemeiat pe dispozițiile art. 210 din Legea nr. 31/1991 a

fost înlăturat considerându-se că hotărârea respectă prevederile menționate,

prevederi ce nu fac referire la obligativitatea numirii de experți pentru

evaluarea patrimoniului.

S-a avut în vedere

că, stabilirea unei prime de emisiune este benefică, dar nu obligatorie în

situația în care majorarea capitalului social se va face prin subscripție

publică or, în speță acțiunile emise pentru majorarea capitalului social sunt

oferite spre subscriere acționarilor existenți, proporțional cu numărul

acțiunilor pe care le dețin.

Apelul formulat de A.V.A.S.

București împotriva sentinței a fost admis prin decizia nr. 66 din 15 octombrie

2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, care a schimbat în parte hotărârea atacată și, în

rejudecare, a admis acțiunea dispunând anularea hotărârii A.G.E.A. a pârâtei

din data de 12 ianuarie 2006 și restabilirea situației anterioare adoptării

hotărârii, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

În considerentele

deciziei s-a reținut că potrivit art. 215 din Legea nr. 31/1990 republicată, în

forma actuală în vigoare la data adoptării hotărârii A.G.E.A., prevedea că, în

cazul majorării capitalului social prin aporturi în natură, este necesar ca

adunarea generală extraordinară să numească unul sau mai mulți experți pentru

evaluarea aporturilor ori, în cazul dedus judecății capitalul social s-a

majorat prin aport în numerar astfel că prevederile menționate nu-și au

aplicabilitate.

Cu privire la

structura acționariatului de la data adoptării hotărârii din 21 ianuarie 2006

s-a constatat că este cea rezultată în urma unei majorări a capitalului social

prin hotărârea A.G.E.A. din 20 noiembrie 2000, hotărâre ce a fost anulată prin

decizia nr. 90/ A din 23 decembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, astfel că

structura acționariatului de la data ținerii A.G.E.A. era cu totul alta decât

cea reflectată în procesul verbal și Registrul Comerțului.

Instanța de apel a

considerat că și în situația în care decizia menționată a fost casată prin

decizia nr. 4088 din 12 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

nu influențează nu nimic situația pentru că, la data adoptării hotărârii

A.G.E.A. ce face obiectul judecății, decizia nr. 90 din 23 decembrie 2005 nu

fusese casată.

De asemenea, s-a

reținut că potrivit art. 720

8

C. proc. civ., decizia curții de apel

este executorie pentru părțile implicate în litigiu și că aceste prevederi nu

sunt în contradicție cu dispozițiile art. 132 alin. ultim din legea

societăților comerciale, care se referă la acea situație în care acționarii nu

au avut cunoștință de hotărârea judecătorească de anulare a hotărârii A.G.E.A.,

nefiind părți în cauză.

Din această

perspectivă s-a considerat că structura votului, bazat pe o altă structură a

acționariatului decât cea reală nu poate reprezenta voința reală a SC C. SA.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs SC C. SA care a invocat motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căreia susține

următoarele:

- instanța de apel a

interpretat greșit prevederile art. 132 alin. (1

0

) din Legea nr. 31/1990

pe care le-a invocat în apărare, prevederi ce sunt foarte clare în sensul că

hotărârea irevocabilă de anulare devine opozabilă și obligatorie pentru toți

acționarii numai de la data publicării la registrul comerțului.

- câtă vreme legea

precizează că hotărârea devine opozabilă, la momentul indicat tuturor

acționarilor, fără a face vreo distincție, nu este permis nici instanței de judecată

să distingă.

- greșit s-a statuat

că pot exista perioade în care Hotărârea A.G.A. să nu fie obligatorie, înainte

de momentul precizat la art. 132 alin. (1

0

).

- dacă s-ar merge pe

raționamentul instanței de apel s-ar ajunge la concluzia eronată că, uneori,

hotărârea casată poate produce efecte și s-ar încălca prevederile art. 311 alin.

(1) C. proc. civ. potrivit cu care, „hotărârea casată nu are nici o putere”.

La data de 26 mai

2008, intimatul C.M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursului, ca nefundat, motivat de faptul că la data ținerii adunării generale

extraordinare a acționarilor nu s-a votat cu structura reală a acționarilor

societății, iar măsura majorării capitalului social s-a dispus în lipsa unei

reevaluări a patrimoniului societății, precum și cu încălcarea prevederilor art.

219 din Legea nr. 31/1990.

Prin întâmpinarea

depusă la 22 septembrie 2008, intimata A.V.A.S. București a solicitat

respingerea recursului formulat de SC C. SA întrucât la data ținerii A.G.E.A. din

12 ianuarie 2006, decizia nr. 90/A/2005 a Curții de Apel Târgu Mureș prin care

s-a anulat A.G.E.A. din 20 noiembrie 2000 nu era casată și producea efecte,

fiind obligatoriu a fi luată în considerare.

Analizând decizia

atacată prin prisma criticilor invocate de recurentă, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În esență, criticile

aduse de recurentă în susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., vizează interpretarea și aplicarea greșită a

prevederilor art. 132 pct. 10 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit prevederilor

articolului menționat, hotărârea irevocabilă de anulare va fi menționată în

registrul comerțului și publicată în M. Of. al României, Partea a IV-a, iar de

la data publicării ea devine opozabilă tuturor acționarilor.

Interpretarea dată de

instanța de apel acestor dispoziții este eronată fiind în contradicție cu

rațiunea avută în vedere de legiuitor la edictarea acestora.

Astfel, pct. 10 al art.

132 reglementează efectele admiterii unui acțiuni în anularea sau în nulitatea

unei hotărâri A.G.E.A. care, anterior, fusese înregistrată în registrul

comerțului.

O astfel de hotărâre

nu-și poate produce efectele decât în momentul rămânerii irevocabile, când se

va înregistra în registrul comerțului și când va putea fi urmată de efectuarea

radierii înregistrărilor efectuate în baza hotărârii A.G.A./A.G.E.A. anulată

dar și de publicarea hotărârii judecătorești în M. Of. al României ceea ce va

atrage opozabilitatea și obligativitatea ei față de toți acționarii.

De asemenea, Înalta

Curte constată că instanța apelului a reținut în mod corect că potrivit art. 721

C. proc. civ., dispozițiile codului alcătuiesc procedura de drept comun în

materie civilă și comercială, însă a omis să observe că normele de procedură

cuprinse în Legea nr. 31/1990 republicată au caracter special, derogatoriu de

la acestea.

În atare situație,

prin decizia atacată s-a reținut în mod eronat caracterul executoriu al

deciziei nr. 90/A/2005 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș ceea ce atrage

nelegalitatea ei din perspectiva motivului de recurs reglementat de art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

În consecință,

motivul de nelegalitate a hotărârii A.G.E.A. din 12 ianuarie 2006 reținut în

apel nu subzistă, aceasta fiind adoptată cu votul acționarilor ce figurau

înscriși la O.R.C. la data ținerii adunării.

Pentru motivele

expuse se vor înlătura apărările din întâmpinările intimatei A.V.A.S. București

și intervenientului C.M., urmând a se admite ca fondat recursul pârâtei, a se

modifica decizia atacată, în temeiul art. 312 C. proc. civ., în sensul că se va

respinge apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței nr. 1537 din 12

aprilie 2007 a Tribunalului Harghita.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâta

SC C. SA TOPLIȚA împotriva deciziei nr.

66/ A din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel Târgu – Mureș, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică decizia nr. 66/

A din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, în sensul că respinge apelul formulat de reclamanta

A.V.A.S. București împotriva sentinței civile nr. 1537 din 12 aprilie 2007 a

Tribunalului Harghita, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 septembrie 2008.