ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2691/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta SC C. SA Toplița a solicitat ca, în baza art. 111 C. proc. civ. rap. la art. 25 alin. (1) și (5) din Legea nr. 26/1990, să se constate că încheierea nr. 6087 din 22 noiembrie 2006 a Judecătorului delegat de pe lângă O.R.C. Harghita este parțial eronată; să se dispună modificarea încheierii sus menționate, să se constate că fostul administrator al societății, C.M. a fost revocat în urma hotărârii A.G.A. din 29 martie 2004; să se constate că și încheierea din 7 iunie 2004 este parțial eronată; să se dispună înregistrarea la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Harghita a hotărârii ce se va pronunța, în sensul celor solicitate anterior.

Prin sentința nr. 2154 din 21 iunie 2007, Tribunalul Harghita, secția civilă, a respins acțiunea reclamantei, reținându-se că cererea formulată este inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 111 C. proc. civ., întrucât partea avea la dispoziție acțiunea în realizarea dreptului. Soluția instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel Tg.Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, care prin Decizia nr. 63/A din 24 septembrie 2007, a respins ca nefondat apelul reclamantei. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că, deși acțiunea este intitulată în constatare, tinde în fapt, la modificarea dispozitivului celor două încheieri ale judecătorului delegat, astfel încât, această acțiune nu poate avea decât natura juridică a unei căi de reformare, ceea ce contravine dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, care reglementează calea de atac împotriva acestor încheieri.

Împotriva deciziei curții de apel, a declarat recurs reclamanta, pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea spre rejudecare. În argumentarea motivelor invocate, recurenta a susținut că cele două instanțe au interpretat greșit natura juridică a acțiunii introductive de instanță, temeiul de drept indicat fiind art. 111 C. proc. civ., raportat la art. 25 alin. (1) și (5) din Legea nr. 26/1990. A mai susținut recurenta că datorită faptului că nu a sesizat eroarea cuprinsă în încheierea nr. 3078 din 7 iunie 2004, în termenul legal de recurs, a fost obligată să formuleze prezenta cerere de chemare în judecată, fiind singura modalitate prin care putea obține modificarea înregistrărilor eronate și clarificarea succesiunii în timp a deciziilor privind administrarea societății.

S-a mai susținut de către recurentă că, datorită efectuării unor înregistrări de mențiuni ulterioare celor ce fac obiectul prezentei cauze, aceasta nu mai avea la îndemână acțiunea în realizare prevăzută de dispozițiile art. 25 alin. (1) și (5) din Legea nr. 26/1990 și pentru acest motiv a recurs la temeiul juridic prevăzut de art. 111 C. proc. civ. Recurenta a mai susținut că soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, reprezintă o denegare de dreptate, având în vedere că instanța nu numai că a refuzat să judece fondul cauzei, dar a și apreciat eronat asupra admisibilității acțiunii. Recursul este nefondat. Prealabil analizării motivelor de recurs, se impune o precizare, în sensul că, deși recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., criticile formulate sunt dezvoltate global, nefiind structurate potrivit fiecărui motiv în parte. Motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, prin interpretarea greșită a acestuia Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acest motiv are de regulă în vedere, încălcarea legii de drept substanțial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situația de fapt dedusă judecății sau extinderea normei de drept la situații neaplicabile în speță. În argumentarea motivelor invocate, s-a susținut, în esență, că instanța a pronunțat o soluție greșită în ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, apreciind eronat asupra naturii juridice a cererii.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, se constată că instanța de apel a reținut în mod corect că, potrivit petitelor acțiunii, reclamanta tinde la modificarea dispozitivului celor două încheieri ale judecătorului delegat, astfel că această acțiune are natura unei căi de atac de reformare, ceea ce nu este permis, având în vedere dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, potrivit cărora încheierile judecătorului delegat sunt supuse numai recursului. Mai mult decât atât, este de observat că însăși recurenta arată că a formulat prezenta acțiune, deoarece nu a sesizat erorile cuprinse în încheierea nr. 3078, decât ulterior termenului de recurs prevăzut de dispozițiile legale ce reglementează activitatea Registrului Comerțului.

Or, din moment ce reclamanta avea la dispoziție calea de atac a recursului împotriva încheierilor judecătorului delegat, nu putea fi primită cererea în constatare potrivit dispozițiilor art. 111 C. proc. civ. Referitor la critica privind denegarea de dreptate, se constată că și aceasta este nefondată, instanțele nefăcând altceva decăt să analizeze cererea, prin prisma temeiului de drept invocat de reclamantă, în virtutea principiului disponibilității. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de apel a analizat și interpretat în mod judicios atât înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cât și dispozițiile legale incidente în cauză, iar soluția pronunțată este la adăpost de orice critică.

Așa fiind, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA Toplița, împotriva Deciziei nr. 63/A din 24 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Tg.Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 2 octombrie 2008.