ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2691/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de instanță,

reclamanta SC C. SA Toplița a solicitat ca, în baza art. 111 C. proc. civ. rap.

la art. 25 alin. (1) și (5) din Legea nr. 26/1990, să se constate că încheierea

nr. 6087 din 22 noiembrie 2006 a Judecătorului delegat de pe lângă O.R.C.

Harghita este parțial eronată; să se dispună modificarea încheierii sus

menționate, să se constate că fostul administrator al societății, C.M. a fost

revocat în urma hotărârii A.G.A. din 29 martie 2004; să se constate că și

încheierea din 7 iunie 2004 este parțial eronată; să se dispună înregistrarea

la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Harghita a hotărârii ce se va pronunța, în

sensul celor solicitate anterior.

Prin sentința nr. 2154

din 21 iunie 2007, Tribunalul Harghita, secția civilă, a respins acțiunea

reclamantei, reținându-se că cererea formulată este inadmisibilă, în raport de

dispozițiile art. 111 C. proc. civ., întrucât partea avea la dispoziție

acțiunea în realizarea dreptului.

Soluția instanței de

fond a fost menținută de Curtea de Apel Tg.Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, care prin Decizia nr. 63/A din 24

septembrie 2007, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

În argumentarea

soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că, deși acțiunea este

intitulată în constatare, tinde în fapt, la modificarea dispozitivului celor

două încheieri ale judecătorului delegat, astfel încât, această acțiune nu

poate avea decât natura juridică a unei căi de reformare, ceea ce contravine

dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, care reglementează calea

de atac împotriva acestor încheieri.

Împotriva deciziei

curții de apel, a declarat recurs reclamanta, pentru motivele prevăzute de dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei

recurate și trimiterea spre rejudecare.

În argumentarea motivelor

invocate, recurenta a susținut că cele două instanțe au interpretat greșit

natura juridică a acțiunii introductive de instanță, temeiul de drept indicat

fiind art. 111 C. proc. civ., raportat la art. 25 alin. (1) și (5) din Legea nr.

26/1990. A mai susținut recurenta că datorită faptului că nu a sesizat eroarea

cuprinsă în încheierea nr. 3078 din 7 iunie 2004, în termenul legal de recurs,

a fost obligată să formuleze prezenta cerere de chemare în judecată, fiind

singura modalitate prin care putea obține modificarea înregistrărilor eronate

și clarificarea succesiunii în timp a deciziilor privind administrarea

societății. S-a mai susținut de către recurentă că, datorită efectuării unor înregistrări

de mențiuni ulterioare celor ce fac obiectul prezentei cauze, aceasta nu mai

avea la îndemână acțiunea în realizare prevăzută de dispozițiile art. 25 alin.

(1) și (5) din Legea nr. 26/1990 și pentru acest motiv a recurs la temeiul

juridic prevăzut de art. 111 C. proc. civ.

Recurenta a mai

susținut că soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, reprezintă o

denegare de dreptate, având în vedere că instanța nu numai că a refuzat să

judece fondul cauzei, dar a și apreciat eronat asupra admisibilității acțiunii.

Recursul este

nefondat.

Prealabil analizării

motivelor de recurs, se impune o precizare, în sensul că, deși recurenta a

invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9

C. proc. civ., criticile formulate sunt dezvoltate global, nefiind structurate

potrivit fiecărui motiv în parte.

Motivul prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează schimbarea înțelesului

lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, prin interpretarea

greșită a acestuia

Potrivit art. 304 pct.

9 C. proc. civ., acest motiv are de regulă în vedere, încălcarea legii de drept

substanțial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situația de fapt

dedusă judecății sau extinderea normei de drept la situații neaplicabile în

speță.

În argumentarea motivelor

invocate, s-a susținut, în esență, că instanța a pronunțat o soluție greșită în

ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, apreciind eronat asupra naturii

juridice a cererii.

Analizând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate, se constată că instanța de apel a

reținut în mod corect că, potrivit petitelor acțiunii, reclamanta tinde la

modificarea dispozitivului celor două încheieri ale judecătorului delegat,

astfel că această acțiune are natura unei căi de atac de reformare, ceea ce nu

este permis, având în vedere dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990,

potrivit cărora încheierile judecătorului delegat sunt supuse numai recursului.

Mai mult decât atât,

este de observat că însăși recurenta arată că a formulat prezenta acțiune,

deoarece nu a sesizat erorile cuprinse în încheierea nr. 3078, decât ulterior

termenului de recurs prevăzut de dispozițiile legale ce reglementează

activitatea Registrului Comerțului. Or, din moment ce reclamanta avea la

dispoziție calea de atac a recursului împotriva încheierilor judecătorului

delegat, nu putea fi primită cererea în constatare potrivit dispozițiilor art. 111

C. proc. civ.

Referitor la critica

privind denegarea de dreptate, se constată că și aceasta este nefondată,

instanțele nefăcând altceva decăt să analizeze cererea, prin prisma temeiului

de drept invocat de reclamantă, în virtutea principiului disponibilității.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte constată că instanța de apel a analizat și

interpretat în mod judicios atât înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cât și dispozițiile

legale incidente în cauză, iar soluția pronunțată este la adăpost de orice

critică.

Așa fiind, pentru

considerentele ce preced, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 C.

proc. civ. și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC C. SA Toplița, împotriva Deciziei nr. 63/A din 24

septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Tg.Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 2 octombrie 2008.