ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1488/2004

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta, SC C.I. SA Toplița, a

chemat-o în judecată pe pârâta, SC A.N. SRL Târgu Mureș, solicitând instanței

rezilierea contractului de vânzare-cumpărare a unor active și obligarea pârâtei

la predarea bunurilor ce au făcut obiectul acestui contract, cu cheltuieli de

judecată.

Prin sentința nr. 438 din 23 aprilie

2001, Tribunalul Mureș, secția comercială, a admis acțiunea formulată de

reclamantă și a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 117

din 5 mai 1997, încheiat între cele două părți, obligând-o pe pârâtă către

reclamantă la predarea bunurilor ce au constituit obiectul contractului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că pârâta nu a plătit mai mult de 3 rate consecutive din avans și

ratele trimestriale.

Prin decizia nr. 44/A din 19 iunie

2002, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis apelul pârâtei împotriva sentinței mai sus menționate,

pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins ca nefondată acțiunea

reclamantei, obligând-o pe aceasta să-i plătească apelantei-pârâte suma de

70.762.062 lei cheltuieli de judecată în apel.

În motivarea acestei soluții, curtea

de apel a reținut, în esență, că instanța de fond a acordat reclamantei ceea ce

nu a cerut, pronunțând astfel o hotărâre în afara obiectului cu care a fost învestită.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta și, prin decizia nr. 4118 din 29 octombrie 2003, Curtea

Supremă de Justiție, secția comercială, l-a anulat conform dispozițiilor art. 43

C. proc. civ.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța supremă a reținut că la dosarul cauzei a fost depus un înscris din

care rezultă că, în temeiul actului adițional autentificat sub nr. 3877 din 11

octombrie 2002, recurenta, SC C.I. SA Toplița, a fost radiată din registrul comerțului

Harghita, conform cererii nr. 11924 din 17 decembrie 2002, împrejurare în care

respectiva societate nu mai are capacitate juridică și nu mai poate sta în

instanță ca subiect de drept distinct.

Împotriva deciziei mai sus

menționate a formulat contestație în anulare, SC M.I. SRL București, în

calitate de parte interesată și ca fost acționar majoritar al SC T.C.I. SA Toplița,

societate radiată din registrul comerțului, solicitând admiterea acesteia,

anularea deciziei nr. 4118 din 29 octombrie 2003, pronunțate de Curtea Supremă

de Justiție, secția comercială, judecarea pe fond a recursului declarat

împotriva deciziei curții de apel, admiterea lui, modificarea în tot a

hotărârii recurate și, pe cale de consecință, menținerea sentinței nr. 438 din

23 aprilie 2001, a Tribunalului Mureș, cu obligarea intimatei la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestației sale,

contestatoarea arată în esență următoarele:

- instanța de recurs a omis a

constata că, la data înregistrării recursului, respectiv 25 iulie 2002,

recurenta avea capacitate de exercițiu, având în vedere că aceasta a fost

radiată doar la data de 16 ianuarie 2003, fiind incident motivul de contestație

în anulare prevăzut de art. 318 pct. 9 teza I C. proc. civ.;

- procedura de citare pentru

termenul de judecată din data de 29 octombrie 2003, nu a fost legal

îndeplinită, dovada de citare a recurentei fiind returnată la dosarul cauzei,

fără a exista vreo mențiune cu privire la motivele ce au împiedicat comunicarea

ei, așa cum prevăd dispozițiile art. 92 C. proc. civ., fiind încălcate și

dispozițiile art. 85 și 107 din același cod, împrejurări ce atrag aplicarea

motivului prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.;

- pe de altă parte, în considerarea

acelorași texte legale mai sus menționate, nu s-a observat că din raportul de

lichidare depus la Registrul Comerțului și publicat în Monitorul Oficial,

rezultă că succesoarea dreptului de reprezentare în instanță pentru SC C.I. SA,

în procesul cu SC A.N., va fi SC M.I. SRL, societate cu care nu s-a efectuat

nici un act procedural în cauză.

În sfârșit, arată că interesul

legitim al promovării prezentei contestații în anulare, este justificat de

condiționarea dreptului său de creanță, de către existența și întinderea

dreptului de creanță al intimatei.

În legătură cu contestația în

anulare, astfel formulată de SC M.I. SRL București, instanța urmează a se

pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale active a contestatoarei

în prezenta cauză.

Așa fiind, în primul rând, trebuie

amintit că prin parte în proces se înțelege participantul la judecarea unei

cauze, fiind necesar ca acesta să îndeplinească cumulativ anumite condiții, și

anume să aibă capacitate și calitate juridică, un drept legal și actual, iar

interesul să fie legitim, imediat și personal (cu excepțiile prevăzute de lege,

ceea ce nu este cazul în speță).

În cauză, litigiul dedus judecății

s-a purtat între reclamanta, SC C.I. SA Toplița, și pârâta, SC A.N. SRL Târgu

Mureș, astfel încât contestatoarea din prezenta cauză, ca fost acționar

majoritar al reclamantei, societate ce a fost radiată din Registrul Comerțului,

este un terț față de cadrul legal instituit, nu are calitate de parte în proces

și, prin urmare, nici calitate procesuală activă pentru a formula o astfel de

cale de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ.

În subsidiar, și numai de principiu,

este de menționat că, chiar dacă SC M.I. SRL București ar fi avut îndrituirea

legală să promoveze contestația în anulare de față, pe care așa cum s-a

precizat nu o are, motivele invocate în susținerea cererii oricum nu sunt

fondate și nu justificau admisibilitatea acesteia, întrucât:

Conform actelor existente la dosar

(dosar recurs), rezultă cu certitudine că SC C.I. SA Toplița, urmare

parcurgerii procedurilor de dizolvare și lichidare, conform art. 222 alin. (1) pct.

b) și art. 254 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, a fost radiată din

Registrul Comerțului la data de 17 decembrie 2002, astfel încât, în mod corect,

s-a reținut de către instanța de recurs că această societate, la data

declarării recursului, 25 iulie 2002, era lipsită de capacitate juridică, nu

mai putea sta în proces ca subiect de drept distinct, nu mai avea exercițiul

drepturilor procedurale și, ca atare, dispozițiile art. 43 C. proc. civ., erau

pe deplin aplicabile și recursul corect a fost anulat, în consecință, în baza

acestui temei legal.

Susținerea privind radierea

societății doar la data de 16 martie 2003, nu are nici un suport legal față de

cele mai sus arătate și nu este sprijinită de nici o dovadă în acest sens,

nefiind, în consecință, fondată.

Nici susținerea, conform căreia

pentru termenul din 29 octombrie 2003, nu ar fi fost îndeplinită legal

procedura de citare, nu este fondată, deoarece dovada de citare a fost

returnată cu mențiunea agentului procedural „societate radiată din Registrul

Comerțului”, cum și era, încă din 17 decembrie 2002, fiind respectate prin

urmare dispozițiile art. 85 C. proc. civ., iar cele ale art. 107 același cod,

în această situație, nici nu erau aplicabile.

Eronat se susține, de asemenea, de

către contestatoare, că s-ar fi impus ca instanța de recurs să aibă în vedere

raportul de lichidare din care rezultă că este succesoarea acesteia, întrucât

la data pronunțării, față de actele existente la dosarul cauzei, instanța a

apreciat corect că recurenta este lipsită de capacitate juridică, de vreme ce

societatea era radiată, iar actul invocat în contestația în anulare formulată

de SC M.I. SRL București, nu poate face nici o dovadă în lipsa unei calități

legale.

Prin urmare, prezenta contestație în

anulare nu îndeplinește nici una din condițiile de admisibilitate prevăzute de

dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., dar, cum ea a fost introdusă de o

societate fără calitate procesuală activă, excepția prevalând, se va admite

această excepție, iar contestația în anulare va fi respinsă pentru lipsa

calității procesuale active a SC M.I. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei calității procesuale active.

Respinge contestația în anulare formulată de SC M.I. SRL

București, împotriva deciziei nr. 4118 din 29 octombrie 2003, a Curții Supreme

de Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

27 aprilie 2004.