ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 75/2011

Asupra

recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată că prin sentința comercială nr. 2199 din 16 noiembrie 2009

pronunțata de Tribunalul Comercial Mureș s-a respins cererea de chemare în

judecată formulată de reclamanta A.V.A.S., succesoarea în drepturi a A.P.A.P.S.,

în contradictoriu cu pârâta Asociația P.A.S. SC P.I. SA reținându-se că Ia data

de 5 martie 1999 între F.P.S., antecesorul A.V.A.S., în calitate de vânzător,

și Asociația P.A.S. SC P.I. SAs-a încheiat contractul de vânzare cumpărare din 5

martie 1999 având ca obiect un număr de 10.470 acțiuni reprezentând 7% din

capitalul social al SC P.I. SA.

Contractul a

fost modificat ulterior prin acte adiționale la 10 iunie 1999 și 17 august 2000

iar conform capitolului 5 din contract așa cum a fost modificat prin actele

adiționale, părțile au convenit ca prețul să fie achitat astfel: suma de

25.453.920 lei reprezentând garanția de participare a fost achitată la data de

19 februarie 1999; suma de 144.305.880 lei, cumpărătorul s-a obligat să o

achite până la data de 5 mai 1999; suma de 679.039.200 lei reprezentând

diferența de 80% din preț, cumpărătorul s-a obligat să o achite în 5 rate

anuale în perioada 30 noiembrie 2000 - 1 martie 2004.

De asemenea,

prin clauza nr. 3 din actul adițional s-a prevăzut un pact comisoriu de gradul

IV pentru desființarea de drept a contractului în cazul în care cumpărătorul nu

plătește la scadență două rate succesive. în acest sens, reclamanta a

considerat că, întrucât până la data de 21 august 2003 pârâta nu și-a

îndeplinit obligația de plată a ratelor nr. 3 și 4, prin notificarea din 21

august 2003 contractul a fost desființat de drept ca efect al acționării

pactului comisoriu de mai sus.

A reținut

instanța că, reclamanta a considerat că este îndreptățită la daune interese

constând în sume reprezentând dobânzi și penalități datorate pentru ratele

scadente și neachitate datorate până la data desființării contractului, precum

și penalități datorate pentru neexecutarea celorlalte obligații contractuale,

sumele datorate cu titlul de dividente încasate de cumpărător în perioada de

valabilitate a contractului.

A reținut

instanța de fond că, reclamanta a opiniat că desființarea contractului ca efect

al pactului comisoriu a fost adus la cunoștință cumpărătorului prin notificarea

din 21 august 2003 și că este îndreptățită la daune interese constând în

dobânzi și penalități calculate până la data reînscrierii A.V.A.S. ca acționar

a SC P.I. SA respectiv, 10 februarie 2004. Instanța însă a apreciat că momentul

rezolutiunii contractului de privatizare nu este determinat de momentul

transmiterii notificării întrucât reînscrierea A.V.A.S. ca și acționar este o

consecință a rezolutiunii contractului conform art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002.

Așadar, această notificare constituie titlul în baza căruia are loc

reînregistrarea ca și acționar a A.V.A.S. și nicidecum nu constituie momentul

de la care operează desființarea contractului, o astfel de interpretare ar duce

la concluzia că vânzătorul, prin decalarea momentului de la care operează

desființarea, ar avea posibilitatea să modifice unilateral clauza privind

pactul comisoriu. în concluzie, rezoluțiunea a intervenit fără să opereze vreo

notificare la data de 15 mai 2001, data scadenței celei de-a doua rate, iar

dobânzile și penalitățile se datorau numai până la acea dată. Reclamanta nu a

pretins penalități aferentei ratei 1 întrucât acestea au fost incluse în

sentința nr. 1430 din 27 octombrie 2000 a Tribunalului Mureș iar prin sentința nr.

905 din 21 aprilie 2004 a aceleași instanțe s-a respins cererea reclamantei

având ca obiect plata sumelor reprezentând rata nr. 1 și penalitățile aferente

reținându-se că plata primei rate s-a efectuat cu întârziere, iar ulterior

pârâta nu a mai achitat nicio rată, situație în care a operat pactul comisoriu

stabilit prin contract în sensul desființării acestuia.

A constatat

instanța de fond că, din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că

pârâta a achitat doar avansul de 16.975,98 lei fără ca ulterior să achite

ratele 1 și 2. Așadar, instanța de fond a concluzionat că pârâta nu datorează

sumele reprezentând dobânzi și penalități datorate până la data de 10 februarie

2004, data reînscrierii A.V.A.S. ca acționar. De asemenea, din același raport

rezultă că în perioada de valabilitate a contractului pârâta nu a încasat

dividende asa încât, nu le datorează nici pe acestea.

Împotriva

sentinței a formulat apel reclamanta A.V.A.S.

Prin decizia nr.

39/A din data de 17 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal s-a respins apelul formulat

de A.V.A.S. precum și cererea de aderare la apel formulată de T.M. în calitate

de curator special al Asociația P.A.S. SC P.I. SA, ca rămasă fără efecte.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs A.V.A.S., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

8 si 9 C. proc. civ.

Recurenta a

solicitat: admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei

criticate, admiterea apelului A.V.A.S., cu consecința admiterii în totalitate a

cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Recurenta a

susținut că instanța a greșit motivarea, astfel că, potrivit dispozițiilor art.

21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, cu modificările și completările ulterioare:

„în cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară

Autoritatea va reține de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în

contul contractului, reprezentând după caz, avans, rate, dobânzi, penalități

achitate cu orice titlu, până la desființarea acestuia", astfel invocă și alin.

(11): "în cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară,

pentru prejudiciul cauzat Autorității, cumpărătorul este obligat la plata

daunelor interese constituite din: sumele reprezetând dobânzile și penalitățile

pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului,

precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații

contractuale sumele reprezentând divividendele încasate de cumpărător în

perioada de valabilitate a contractului".

În tot

cuprinsul recursului recurenta formulează critici pe fondul cauzei, deși

soluția este pronunțată în raport de o excepție de procedură.

Având în

vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția

lipsei capacității de folosință în raport de înscrisul de la dosarul de apel

din care rezultă că pârâta a fost radiată.

Instanța de

apel a constatat în mod corect că, cererea formulată de reclamanta A.V.A.S.,

succesoarea în drepturi a A.P.A.P.S., în contradictoriu cu pârâta Asociația

P.A.S. SC P.I. SA a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Mureș la

data de 20 februarie 2006. Anterior acestei date, prin sentința nr. 76 din 19

ianuarie 2005 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr. 1721/2004,

sentință rămasă definitivă și irevocabilă, s-a admis cererea formulată de Asociația

P.A.S. SC P.I. SA și s-a constatat dizolvarea de drept a acesteia în temeiul art.

55 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 26/2000.

S-a reținut

corect în considerentele deciziei atacate că, potrivit dispozițiilor art. 40

din Decretul nr. 31/1954, "Persoana juridică încetează de a avea ființă

prin comasare, divizare, sau dizolvare", și ca atare față de aceasta stare

de fapt, potrivit dispozițiilor art. 51 din Decretul nr. 31/1954, a constatat

că, prin efectul dizolvării, persoana juridică intra în lichidare, în vederea

realizării activului și a plății pasivului. A mai reținut, la fel de corect,

instanța de apel că, în același sens sunt și dispozițiile art. 61 și urm. din O.G.

nr. 25/2000, ca atare, dizolvată fiind, o persoană juridică are o capacitate de

folosință (și, implicit de exercițiu) limitată doar Ia acele drepturi și

obligații strict circumscrise procedurii de lichidare. Chiar și în situația în

care prin sentința nr. 76 din 19 ianuarie 2005 s-a omis desemnarea unui

lichidator conform dispozițiilor art. 61 din O.G. nr. 25/2000, situația

juridică a pârâtei nu s-a schimbat.

Se va mai

avea în vedere că, potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., numai orice

persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.

În contextul

celor prezentate mai sus, rezultă că la data sesizării instanței de recurs

pârâta nu mai avea capacitate de folosință și în consecință, se va respinge

recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 39/A

din 17 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat împotriva unei persoane

fără capacitate procesuală de folosință.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 39/A

din 17 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat împotriva unei persoane

fără capacitate procesuală de folosință.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2011.