ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1057/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1057/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 28 octombrie 2005, reclamanta A.V.A.S. București a chemat în

judecată pârâta A.F.S. P.A.S. Moreni solicitând ca în baza sentinței ce se va

pronunța să fie obligată la plata sumei de 229.833,73 lei, daune interese

morale datorate ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare

acțiuni nr. DB 21 din 23 aprilie 1999 modificat prin actele adiționale de la 14

ianuarie 2000 și 24 octombrie 2000, constând în 12.490,53 Ron dobândă

contractuală aferentă ratelor nr. 4 și 5, 217.343 lei penalități de întârziere

pentru neachitarea la scadență a celor două rate cât și plata de dividende și

alte prejudicii ce i-au fost aduse pe perioada contractului al căror cuantum va

fi stabilit prin raportul de expertiză.

În susținerea cererii

reclamanta a arătat că în baza contractului încheiat au fost vândute acțiuni

reprezentând 50 % din capitalul social al SC F., SC I. Prin capitolul 5 din

contract, părțile au convenit ca prețul contractului să fie achitat în

următoarea modalitate: 22 iunie 1999 garanție, iar diferența de preț în cuantum

de 4.065.027.200 Rol în 5 rate în perioada 15 octombrie 2000 – 30 decembrie

2003.

Părțile au înțeles să

insereze în contract un pact comisoriu de gradul IV care are drept consecință

rezoluțiunea pe cale convențională a contractului în situația în care

cumpărătorul nu achită la scadență 2 rate succesive.

Deoarece pârâta nu a achitat

ratele 4 și 5 reclamanta a pus în aplicare pactul comisoriu contractul de

vânzare-cumpărare fiind desființat, cu consecințele plății daunelor interese

pentru recuperarea prejudiciilor suferite ca urmare a neexecutării obligațiilor

de către partea în culpă.

Tribunalul Dâmbovița, prin

sentința nr. 1383 din 19 iunie 2006, a admis în parte acțiunea și a obligat

pârâta la plata sumei de 7.973,86 lei dobândă contractuală și 34.552,73 lei

penalități de întârziere, fiind respins capătul de cerere privind obligarea

pârâtei la plata de dividende și alte prejudicii cauzate pe perioada derulării

contractului.

În motivarea soluției,

instanța de fond a reținut că potrivit art. 22 din O.G. nr. 25/2002 părțile

aveau posibilitatea să convină asupra continuării contractului prin renunțarea

la pactul comisoriu și prin încheierea unei noi convenții privind menținerea în

vigoare a contractului dacă cumpărătorul ar fi formulat o solicitare expresă în

acest sens și dacă și-ar fi luat obligația plății sumelor restante în termen de

60 zile de la data încheierii lui.

A mai motivat că deși pârâta

a formulat propuneri de continuare a contractului, nu a primit nici un răspuns,

contractul se consideră desființat din luna februarie și de la această dată

reclamanta avea deschisă calea formulării acțiunii pentru plata prejudiciilor

prin introducerea cererii de abia la data de 28 octombrie 2005 suma datorată ar

crește excesiv la stabilirea cuantumului prejudiciului având ca bază

concluziile raportului de expertiză.

Împotriva acestei soluții a

promovat apel reclamanta, criticile vizând faptul că i s-a încălcat dreptul la

apărare, deoarece raportul de expertiză nu a fost comunicat părților în vederea

formulării de eventuale obiecțiuni fiind încălcate dispozițiile art. 86 C.

proc. civ.

De asemenea, consideră

apelanta că a fost încălcat și principiul contradictorialității, iar pe fondul

cauzei apreciază că nu are relevanță asupra stabilirii momentului desființării

contractului și implicit al calcului daunelor interese, faptul că acțiunea a

fost formulată la data de 28 ianuarie 2005, deoarece au fost calculate până la

data acționării pârâtei în instanță.

S-a mai criticat soluția

instanței de fond în sensul încălcării dispozițiilor art. 21 din O.G. nr. 25/2002

considerând că în conformitate cu principiul reparării integrale a

prejudiciului cuantifică prejudiciul final prin expertiza solicitată.

Apelanta a susținut că,

ignorându-se aspectele referitoare la calculul valorii de piață a acțiunilor

precum și cele referitoare la eventualele vânzări ale activelor sau proasta

gestiune a societății private, nu se poate exonera pârâta de plata

prejudiciului ce este evident, urmare desființării contractului.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 212 din 12

octombrie 2006, a respins apelul ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar, a reținut că la fond au fost respectate

drepturile procesuale ale părților acordând termen pentru ca părțile să ia

cunoștință despre actele procedurale.

Astfel, reclamanta-apelantă

a fost înștiințată de încuviințarea probei cu expertiză, s-a acordat termen

pentru ca părțile să ia cunoștință de conținutul acesteia întrucât nu fuseseră

respectate dispozițiile art. 205 C. proc. civ.

În ce privește fondul cauzei

s-a reținut că apelanta a solicitat acordarea dobânzii contractuale aferentă

ratelor 4 și 5, iar expertul le-a calculat ținând cont de actul adițional la

contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20 octombrie 2000. S-a mai

reținut că din conținutul cererii de chemare în judecată nu rezultă că s-au

solicitat dividendele aferente acțiunilor deținute de pârâtă în calitate de

acționar, iar la calculul acestora, expertul a avut în vedere obiectivele

expertizei, așa cum au fost formulate în finalul acțiunii și nu le-a calculat

reținând că pârâta este o asociație fără scop lucrativ și fără scop patrimonial

care nu a acordat dividende, fapt care rezultă și din bilanțul contabil al

societății încheiat la data de 31 decembrie 2004.

Cu petiția înregistrată, la

data de 27 noiembrie 2006, reclamanta a declarat recurs împotriva hotărârii

instanței de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, se susține că

daunele solicitate au fost calculate în temeiul art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002,

instanța de apel ignorând faptul că  s-a solicitat și aplicarea alin. (3) al

aceluiași articol.

De asemenea, critică faptul

ignorării cererii de chemare în garanție respectiv că s-a solicitat și plata

dividendelor aferente acțiunilor obținute de pârâtă în calitate de acționar.

S-a mai criticat faptul că

instanța de apel nu a luat în discuție solicitarea în ceea ce privește

refacerea expertizei financiar-contabile, nepronunțându-se asupra administrării

acestei probe.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 21 din O.G. nr.

25/2002 modificată prevede că în cazul desființării contractului A.V.A.S. va

reține de la cumpărător:

a) daune interese constând

în: sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele

scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile

datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale;

b) sumele reprezentând

dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.

Alin. (3) al aceluiași

articol, prevede expres că stabilirea prejudiciilor și a întinderii daunelor

interese precum și a celor provocate societății/Autorității se face pe baza

unei expertize.

Prin petitul acțiunii

reclamanta-recurentă a solicitat în dovedirea sumelor solicitate efectuarea

unei expertize financiar-contabile obiectivele enunțate regăsindu-se în

dispozițiile art. 21 din O.G. nr. 25/2002 inclusiv verificarea dacă s-au

efectuat vânzări ale activelor societății privatizate, dacă prin managementul

defectuos al cumpărătorului acțiunilor la societatea privatizată s-a diminuat

valoarea acțiunilor.

Instanța de fond, așa cum a

reținut și Curtea de Apel Ploiești, a încuviințat efectuarea unei expertize

financiar-contabilă, în adresa către expert făcându-se mențiunea de a se ține

cont și de obiectivele reclamantei-recurente.

Aceasta a luat cunoștință

despre încuviințarea probei cu expertiză, însă nu s-a prezentat la solicitarea

expertului.

La data de 1 iunie 2006,

expertul a depus raportul de expertiză, iar prin încheierea de ședință din 5

iunie 2006, așa cum a reținut și instanța de apel s-a acordat termen pentru ca

părțile să ia cunoștință de conținutul acestuia, văzând că nu fuseseră

respectate dispozițiile art. 205 C. proc. civ.

În aceste condiții nu se

poate reține critica că nu au fost respectate drepturile procesuale ale

părților, iar față de poziția procesuală a reclamantei-intimate de la fond nu

se justifica refacerea expertizei financiar-contabile.

De asemenea, instanța de

apel a reținut că la calcularea dividendelor solicitate, expertul a avut în

vedere faptul că acestea nu  s-au acordat așa cum rezultă din bilanțul contabil

încheiat la data de 31 decembrie 2004.

În acest sens este și

reglementarea art. 21 din O.G. nr. 25/2002 care la lit. b) al alin. (1

1

)

stabilește că în cazul desființării contractului, cumpărătorul este obligat la

plata sumelor reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de

valabilitate a contractului.

Față de cele arătate văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 212 din 12 octombrie

2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2007.