ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1057/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 28 octombrie 2005, reclamanta A.V.A.S. București a chemat în judecată pârâta A.F.S. P.A.S. Moreni solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 229.833,73 lei, daune interese morale datorate ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. DB 21 din 23 aprilie 1999 modificat prin actele adiționale de la 14 ianuarie 2000 și 24 octombrie 2000, constând în 12.490,53 Ron dobândă contractuală aferentă ratelor nr. 4 și 5, 217.343 lei penalități de întârziere pentru neachitarea la scadență a celor două rate cât și plata de dividende și alte prejudicii ce i-au fost aduse pe perioada contractului al căror cuantum va fi stabilit prin raportul de expertiză.

În susținerea cererii reclamanta a arătat că în baza contractului încheiat au fost vândute acțiuni reprezentând 50 % din capitalul social al SC F., SC I. Prin capitolul 5 din contract, părțile au convenit ca prețul contractului să fie achitat în următoarea modalitate: 22 iunie 1999 garanție, iar diferența de preț în cuantum de 4.065.027.200 Rol în 5 rate în perioada 15 octombrie 2000 – 30 decembrie 2003. Părțile au înțeles să insereze în contract un pact comisoriu de gradul IV care are drept consecință rezoluțiunea pe cale convențională a contractului în situația în care cumpărătorul nu achită la scadență 2 rate succesive. Deoarece pârâta nu a achitat ratele 4 și 5 reclamanta a pus în aplicare pactul comisoriu contractul de vânzare-cumpărare fiind desființat, cu consecințele plății daunelor interese pentru recuperarea prejudiciilor suferite ca urmare a neexecutării obligațiilor de către partea în culpă.

Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr. 1383 din 19 iunie 2006, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 7.973,86 lei dobândă contractuală și 34.552,73 lei penalități de întârziere, fiind respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dividende și alte prejudicii cauzate pe perioada derulării contractului. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că potrivit art. 22 din O.G. nr. 25/2002 părțile aveau posibilitatea să convină asupra continuării contractului prin renunțarea la pactul comisoriu și prin încheierea unei noi convenții privind menținerea în vigoare a contractului dacă cumpărătorul ar fi formulat o solicitare expresă în acest sens și dacă și-ar fi luat obligația plății sumelor restante în termen de 60 zile de la data încheierii lui.

A mai motivat că deși pârâta a formulat propuneri de continuare a contractului, nu a primit nici un răspuns, contractul se consideră desființat din luna februarie și de la această dată reclamanta avea deschisă calea formulării acțiunii pentru plata prejudiciilor prin introducerea cererii de abia la data de 28 octombrie 2005 suma datorată ar crește excesiv la stabilirea cuantumului prejudiciului având ca bază concluziile raportului de expertiză. Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta, criticile vizând faptul că i s-a încălcat dreptul la apărare, deoarece raportul de expertiză nu a fost comunicat părților în vederea formulării de eventuale obiecțiuni fiind încălcate dispozițiile art. 86 C. proc.

civ. De asemenea, consideră apelanta că a fost încălcat și principiul contradictorialității, iar pe fondul cauzei apreciază că nu are relevanță asupra stabilirii momentului desființării contractului și implicit al calcului daunelor interese, faptul că acțiunea a fost formulată la data de 28 ianuarie 2005, deoarece au fost calculate până la data acționării pârâtei în instanță. S-a mai criticat soluția instanței de fond în sensul încălcării dispozițiilor art. 21 din O.G. nr. 25/2002 considerând că în conformitate cu principiul reparării integrale a prejudiciului cuantifică prejudiciul final prin expertiza solicitată. Apelanta a susținut că, ignorându-se aspectele referitoare la calculul valorii de piață a acțiunilor precum și cele referitoare la eventualele vânzări ale activelor sau proasta gestiune a societății private, nu se poate exonera pârâta de plata prejudiciului ce este evident, urmare desființării contractului.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 212 din 12 octombrie 2006, a respins apelul ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar, a reținut că la fond au fost respectate drepturile procesuale ale părților acordând termen pentru ca părțile să ia cunoștință despre actele procedurale. Astfel, reclamanta-apelantă a fost înștiințată de încuviințarea probei cu expertiză, s-a acordat termen pentru ca părțile să ia cunoștință de conținutul acesteia întrucât nu fuseseră respectate dispozițiile art. 205 C. proc. civ.

În ce privește fondul cauzei s-a reținut că apelanta a solicitat acordarea dobânzii contractuale aferentă ratelor 4 și 5, iar expertul le-a calculat ținând cont de actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20 octombrie 2000. S-a mai reținut că din conținutul cererii de chemare în judecată nu rezultă că s-au solicitat dividendele aferente acțiunilor deținute de pârâtă în calitate de acționar, iar la calculul acestora, expertul a avut în vedere obiectivele expertizei, așa cum au fost formulate în finalul acțiunii și nu le-a calculat reținând că pârâta este o asociație fără scop lucrativ și fără scop patrimonial care nu a acordat dividende, fapt care rezultă și din bilanțul contabil al societății încheiat la data de 31 decembrie 2004. Cu petiția înregistrată, la data de 27 noiembrie 2006, reclamanta a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Astfel, se susține că daunele solicitate au fost calculate în temeiul art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, instanța de apel ignorând faptul că s-a solicitat și aplicarea alin. (3) al aceluiași articol. De asemenea, critică faptul ignorării cererii de chemare în garanție respectiv că s-a solicitat și plata dividendelor aferente acțiunilor obținute de pârâtă în calitate de acționar. S-a mai criticat faptul că instanța de apel nu a luat în discuție solicitarea în ceea ce privește refacerea expertizei financiar-contabile, nepronunțându-se asupra administrării acestei probe. Recursul este nefondat. Potrivit art. 21 din O.G. nr. 25/2002 modificată prevede că în cazul desființării contractului A.V.A.S.

va reține de la cumpărător: a) daune interese constând în: sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale; b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului. Alin. (3) al aceluiași articol, prevede expres că stabilirea prejudiciilor și a întinderii daunelor interese precum și a celor provocate societății/Autorității se face pe baza unei expertize. Prin petitul acțiunii reclamanta-recurentă a solicitat în dovedirea sumelor solicitate efectuarea unei expertize financiar-contabile obiectivele enunțate regăsindu-se în dispozițiile art. 21 din O.G.

nr. 25/2002 inclusiv verificarea dacă s-au efectuat vânzări ale activelor societății privatizate, dacă prin managementul defectuos al cumpărătorului acțiunilor la societatea privatizată s-a diminuat valoarea acțiunilor. Instanța de fond, așa cum a reținut și Curtea de Apel Ploiești, a încuviințat efectuarea unei expertize financiar-contabilă, în adresa către expert făcându-se mențiunea de a se ține cont și de obiectivele reclamantei-recurente. Aceasta a luat cunoștință despre încuviințarea probei cu expertiză, însă nu s-a prezentat la solicitarea expertului. La data de 1 iunie 2006, expertul a depus raportul de expertiză, iar prin încheierea de ședință din 5 iunie 2006, așa cum a reținut și instanța de apel s-a acordat termen pentru ca părțile să ia cunoștință de conținutul acestuia, văzând că nu fuseseră respectate dispozițiile art. 205 C. proc.

civ. În aceste condiții nu se poate reține critica că nu au fost respectate drepturile procesuale ale părților, iar față de poziția procesuală a reclamantei-intimate de la fond nu se justifica refacerea expertizei financiar-contabile. De asemenea, instanța de apel a reținut că la calcularea dividendelor solicitate, expertul a avut în vedere faptul că acestea nu s-au acordat așa cum rezultă din bilanțul contabil încheiat la data de 31 decembrie 2004. În acest sens este și reglementarea art. 21 din O.G. nr. 25/2002 care la lit. b) al alin. (1 1 ) stabilește că în cazul desființării contractului, cumpărătorul este obligat la plata sumelor reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.

Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 212 din 12 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2007.