ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1812/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, la data de 9 decembrie 2004, la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâta ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR ȘI MEMBRILOR CONDUCERII SC M. SA NEAMȚ (P.A.S.

M.), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: 1) obligarea pârâtei la plata sumei de 9.625.576.494 lei cu titlu de daune, interese datorate ca urmare a desființării contractului de vânzare – cumpărare de acțiuni nr. 245 din 31 mai 1995, daune constând în: suma de 1.446.821.675 lei reprezentând dobânzi aferente ratelor 5-8, suma de 6.926.954.819 lei reprezentând penalități aferente ratelor 5.6.7 și 8 și penalitatea reeșalonată conform actului adițional din 28 iunie 2000, suma de 1.251.800.000 lei reprezentând dividende încasate de pârâtul cumpărător pentru exercițiul financiar al anilor 1995 și 2000; 2) obligarea pârâtei la plata celorlalte daune interese reprezentând valoarea prejudiciilor aduse A.V.A.S., altele decât cele precizate anterior, a căror valoare va fi stabilită pe cale de expertiză.

Prin sentința comercială nr. 321 pronunțată la 31 ianuarie 2006, în dosarul nr. 13112/2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.267.321.783 lei dobânzi aferente ratelor 5, 6, 7 scadente și neachitate, a sumei de 4.950.843.282 lei, penalități calculate pentru ratele 5, 6, 7 și a sumei de 1.251.800.000 lei, dividende, respingând capătul de cerere având ca obiect dobânda și penalități pentru rata nr. 8 și capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata altor daune interese conform art. 21 din O.U.G. nr. 25/2002 și obligând pârâta la 40.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, la 31 mai 1995, între părți s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni nr. 245 având ca obiect vânzarea unui număr de 259.057 acțiuni reprezentând 70 % din capitalul social al SC M. SA, că prin actul adițional din 30 octombrie 1995 numărul de acțiuni vândute s-a redus la 258.930 lei iar prin actul adițional din 28 iunie 2000 părțile au convenit reeșalonarea restului de plăți precum și a penalităților pentru plățile anterioare făcute cu întârziere precum și faptul că în cazul în care cumpărătorul nu plătește două rate scadente succesive, contractul se desființează de drept fără nici o somație cu, cu reținerea de către vânzător din sumele plătite, a sumelor reprezentând dobânzi și penalități scadente la data desființării contractului.

A mai reținut instanța că pârâta nu a achitat ratele 5, 6 și 7 astfel că în temeiul pactului comisoriu de gradul IV și că reclamanta i-a notificat pârâtei rezoluțiunea contractului la 10 octombrie 2003. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât reclamata cât și pârâta. Prin apelul declarat de pârâta Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii SC M. NEAMȚ (P.A.S. M.), timbrat în termen legal, s-a solicitat anularea parțială a sentinței atacate în sensul respingerii și a capetelor din cererea reclamantei admise de către prima instanță. În motivarea apelului s-a arătat, în esență că prima instanță nu a ținut cont de adresa DPP4/541 din 18 martie 2003 emisă de A.P.A.P.S. pentru stabilirea datei rezoluțiunii contractului, care astfel operează începând cu data menționat și că momentul până la care se pot calcula dobânzi și penalități este acela al notificării pârâtei despre operarea pactului comisoriu, adică 18 martie 2003 și că dividendele datorate de P.A.S.

M. pentru anii 1995 și 2000 au fost achitate F.P.S. București. Prin apelul declarat de reclamanta A.V.A.S., în termenul legal, s-a solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 508 din 12 octombrie 2006, a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtei Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii SC M. SA Neamț, constatând că în speță sunt incidente art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și a respins, ca nefondat, apelul reclamantei A.V.A.S., instanța de control judiciar reținând în esență, că reclamanta nu a probat legătura dintre vânzarea unor active și pretinsul prejudiciu suferit sau culpa pârâtei în producerea acestui prejudiciu, că în mod legal și temeinic instanța de fond a înlăturat din suma solicitată doar penalitățile pentru rata a 8-a, că tribunalul a reținut în mod corect data de 10 octombrie 2003 ca dată la care a operat pactul comisoriu în sensul rezoluțiunii contractului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. București criticând-o pentru nelegalitate. Recurenta își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304.9 C. proc. civ., arătând că, în opinia sa, instanța de control judiciar a încălcat dispozițiile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 modificată și completată, dispozițiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 modificată și completată, prin stabilirea ca dată a operării pactului comisoriu înserat în contractul de privatizare data notificării și nu data reînscrierii AVAS ca acționar al SC M. SA. Înalta Curte, examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Prin adresa existentă la dosarul instanței de fond, purtând nr. SG/4044 din 10 octombrie 2003 reclamanta A.V.A.S. București notifică pârâtei ASOCIAȚIA M. P.A.S.

Județul Neamț că, întrucât până la data de 30 decembrie 2002, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumelor datorate reprezentând ratele nr. 5,6,7, scadente la 30 decembrie 2000, 30 decembrie 2001, respectiv 30 decembrie 2002, contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni nr. 245 din 31 mai 1995 este desființat de drept ca urmare a operării pactului comisoriu de ultim grad prevăzut la art. 3 din Actul Adițional la contract din data de 28 iunie 2000. Procedând la această notificare, reclamanta a dat eficiență clauzei înscrisă la art. 3 din actul adițional la contract încheiat, potrivit căruia contractul se desființează de drept fără nici o somație dacă cumpărătorul nu plătește la scadență două rate succesive, cu reținerea de către vânzător din sumele plătite de cumpărător a sumelor reprezentând dobânzile și penalitățile scadente la data desființării contractului.

Art. 285 alin. (7) din H.G. nr. 577/2002 stabilește neechivoc faptul că instituția publică implicată notifică cumpărătorului cu privire la acționarea pactului comisoriu prevăzut în contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni și la desființarea de drept a acestuia, că în baza notificării instituția publică implicată este înscrisă ca acționar de către societatea de registru independent care ține registrul acționarilor respectivei societăți comerciale și de către Oficiul Registrului Comerțului. Dispozițiile legale invocate de recurenta reclamantă, ca pretins încălcate de instanța de control judiciar, respectiv art. 21 alin. (1 1 ) din O.G. nr. 25/2002 modificată și completată, art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 modificată și completată reglementează numai modul în care A.V.A.S.

își poate exercita calitatea de acționar, fără a avea relevanță în ceea ce privește data la care a operat pactul comisoriu, aspect corect reținut de instanța de fond și menținut de instanța de control judiciar, data la care a operat pactul comisoriu fiind pct. de reper în calculul daunelor solicitate de reclamantă. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 508 din 12 octombrie 2006, a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2007.