ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2144/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a VI-a comercială, sub nr. 4280/2004, reclamanta A.V.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.S.A.P.P., să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 27 din 13 ianuarie 1997, cu reținerea sumelor achitate de cumpărător cu orice titlu în contul contractului, obligarea la plata de daune-interese, reprezentând dobânzi și penalități aferente ratelor scadente și neachitate calculate până la data de 18 martie 2004 (218.507.840 lei), dividende încasate de cumpărător pentru anii 1997-2003, precum și valorificarea altor prejudicii aduse de A.V.A.S., a căror valoare se va stabili prin expertiză.

În susținerea acțiunii a arătat că la data de 13 ianuarie 1997 a încheiat cu pârâta contractul de vânzare-cumpărare acțiuni reprezentând 40% din capitalul social al SC A. SA. Ca modalitate de plată s-a prevăzut achitarea sumei de 58.846.000 lei reprezentând 20% din prețul contractului, sub condiție rezolutorie, până la data de 13 martie 1997, iar restul, în nouă rate eșalonate în perioada 1 februarie 1998-1 februarie 2006, modificată prin două acte adiționale. Pârâta a achitat avansul, primele două rate, dobânzile și penalitățile aferente, însă ratele 3 și 4 nu au fost achitate, fiind obligată la aceasta prin sentințele civile nr.122/2000 a Curții de Apel Iași, respectiv nr. 363 din 27 august 2001 a Tribunalului Vaslui.

De asemenea, la data formulării cererii, pârâta figura cu ratele 5, 6 și 7 scadente și neachitate, ca urmare a neîndeplinirii obligației de plată a prețului, devenind incidente dispozițiile art. 1020-1021 C. civ. și ale art. 15/1 alin. (4) din Legea nr. 99/1999 privind posibilitatea rezoluțiunii contractului pentru neplata la scadență a două rate. În drept au fost invocate dispozițiile art. 720/3, art. 10 pct. 1 C. proc. civ., art. 969-970, art. 1021 C. civ., art. 15/1 din Legea nr. 99/1999, art. 21 din O.G. nr. 25/2002 modificată și completată prin Legea nr. 506/2002. La termenul de judecată din 13 septembrie 2005 s-a admis excepția prematurității capetelor de cerere cu obiect evaluabil în bani, respectiv a celor care privesc obligarea la plata de daune-interese inclusiv a eventualelor prejudicii aduse A.V.A.S.

și dividende aferente perioadei 1997-2003, cu argumentarea acolo arătată. Prin sentința comercială nr. 4148 din 11 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 4280/2004 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A.P.A.S. București în contradictoriu cu pârâta A.S.A.P.P. și s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 27 din 13 ianuarie 1997, de asemenea s-a respins ca prematur formulate capetele de cerere având ca obiect obligarea la plata de daune interese și dividende aferente perioadei 1997-2003. Împotriva sentinței precizate a formulat apel reclamanta A.V.A.S. Prin decizia nr. 180/404/2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost admis apelul formulat de A.V.A.S., a fost desființată hotărârea apelată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că la data soluționării cauzei, 11 octombrie 2005, citația pentru pârâtă s-a întors cu mențiunea „s-a afișat actul pe ușa principală a fostului sediu A., unitate desființată” și cauza s-a soluționat cu lipsă de procedură față de pârâtă. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 22428/3/2006. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 8181 din 15 iunie 2007 a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta A.S.A.P.P. A dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 27 din 13 ianuarie 1997. A respins capătul de cerere referitor la reținerea de către A.V.A.S.

a sumelor achitate de cumpărător cu orice titlu în contul contractului. A obligat pârâta la plata daunelor interese în favoarea reclamantei, reprezentate de: 872,16 Ron dobânzi, 60,543, 13 Ron penalități de întârziere cât și la plata daunelor interese, reprezentate de dobânzi și penalități în continuare până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. A obligat pârâta la plata către reclamantă a daunelor interese în cuantum de 502.000 lei (Rol) (50,2 Ron) reprezentând dividende aferente anului 1997. A respins celelalte pretenții ca neîntemeiate. A obligat pârâta la plata sumei de 400 Ron, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență că: La data de 13 ianuarie 1997 între FPS ( în prezent A.V.A.S.) în calitate de vânzător și pârâta A.S.A.P.P., în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 27 din 13 ianuarie 1997 având ca obiect transmiterea proprietății asupra unui număr de 11769 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în sumă totală de 294.230.000 lei ( ROL ), reprezentând 40% din capitalul social al SC A.P. Prin dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. b) din acest contract părțile au solicitat ca suma de 235.384.000 lei reprezentând restul de 80% din prețul contractului, cumpărătorul se obligă să o plătească în 9 rate eșalonate.

Potrivit dispozițiilor art. 4 dobânda pentru plata sumei de 235.384.000 este de 2% pe an și se plătește numai la data scadenței de plată a fiecărei rate, inclusiv în cazul unor plăți anticipate în contul ratelor efectuate conform pct. 4 lit. b), alineat ultim, dobânzile se calculează de la data semnării contractului. În caz de neplată a unei rate la scadență, cumpărătorul va plăti vânzătorului pe perioada dintre data scadenței și data plății efective, o penalitate de 0,2 % din valoarea ratei neachitate pentru fiecare zi de întârziere. Pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a ratelor 5-9 (stabilite prin contract) astfel încât în temeiul art. 1020-1021 C. civ. și art. 15 alin. (4) din Legea nr. 99/1999 devine incidentă sancțiunea rezoluțiunii contractului, culpa pârâtei fiind prezumată, în situațiile în care aceasta nu a făcut dovada unei cauze exonerate de răspundere.

Pentru aceste considerente, instanța a dispus rezoluțiunea pentru contractul de vânzare-cumpărare nr. 27 din 13 ianuarie 1997 încheiat între părți. Totodată, în temeiul art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2005 tribunalul a reținut că pârâta este obligată la plata către reclamantă a daunelor-interese constituite din sumele reprezentând dividende și penalitățile pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și sumele reprezentând dividende încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului. în conformitate cu prevederile art. 12 din H.G.

nr. 489/2003 „data desființării contractului, prevăzut la art. 21 alin. (1) din ordonanță, va fi considerată data pronunțării hotărârii definitive și executorii, data înregistrării la Autoritate a convenției de desființare, semnată de ambele părți, sau data acționării pactului comisoriu, după caz". Față de aceste prevederi legale, având în vedere și calculul penalităților și dobânzilor aferente ratelor 5-9 efectuat de expertul contabil, în cuprinsul raportului, a obligat pârâta la plata daunelor-interese în favoarea reclamanților reprezentate de 872,16 RON dobânzi, 60.543,13 RON penalități de întârziere, precum și la plata daunelor interese rezultate din dobânzi și penalități în continuare până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În ceea ce privește, perioada 1998-2003, expertul a stabilit că nu au fost repartizate dividendele, astfel încât pretențiile reclamantei referitoare la această perioadă nu sunt întemeiate. Prin precizările depuse la ultimul termen de judecată, reclamanta A.V.A.S. a menționat că potrivit raportului de expertiză contabilă, societatea privatizată înregistrează datorii în sumă de 300.314,90 Ron, această sumă fiind solicitată la plată de către reclamantă cu titlul de daune ca urmare prejudiciului suferit de A.V.A.S. Tribunalul a considerat însă că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor răspunderii civile contractuale. Astfel, instanța observă că în cauză nu s-a făcut dovada culpei pârâtei în acumularea acestor datorii de către societatea privatizată, atât timp cât pârâta în calitate de acționar deține 40% din capitalul social, nedovedindu-se în speță că reprezenta principalul factor de decizie.

Totodată intrarea în stare de faliment a societății nu s-a probat ca fiind o împrejurare care să includă culpa pârâtei. De asemenea, tribunalul a reținut că în speță nu s-a făcut dovada unei legături de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtei (nerespectarea obligației stabilite în sarcina sa prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni) și acumularea de datorii de către societatea privatizată. Pentru aceste motive, acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat. Referitor la capătul de cerere privind reținerea de către A.V.A.S. a sumelor achitate de cumpărător cu orice titlu în contul contractului, tribunalul reține pe de o parte că reclamanta nu a precizat cuantumul acestor sume, iar pe de altă parte, acesta este un efect care operează în puterea legii în cazul desființării contractului, conform art. 1 alin. (1) din O.G.

nr. 25/2002 nefiind necesară o hotărâre în acest sens. Pentru considerentele arătate, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost precizată. Cu privire la situația juridică a pârâtei, tribunalul a reținut că din înscrisurile depuse la dosar (sentința civilă nr. 925 din 13 octombrie 2006 emisă de Judecătoria Vaslui) nu rezultă că s-ar fi dispus radierea acesteia sau încetarea ca persoană juridică în vreun mod stabilit de lege. În temeiul art. 274 C. proc. civ., a obligat pârâta la plata sumei de 400 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei, proporțional cu pretențiile admise (onorariu expert). Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de 300.314,90 lei reprezentând daune interese conform art. 21 alin. (3) din O.G.

nr. 25/2002 și menținerea celorlalte dispoziții din hotărârea atacată. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 494 din 26 octombrie 2007 a respins apelul declarat de reclamanta A.V.A.S., București împotriva sentinței comerciale nr. 8181 din 15 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în contradictoriu cu pârâta A.S.A.P.P. ca nefondat. Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut în esență că: Suma de 300.314,90 lei solicitată de către apelantă reprezintă datoriile înregistrate de către intimată, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, aceste datorii constituind prejudiciul suferit de A.V.A.S.

urmare a rezoluțiunii contractului de privatizare. Conform art. 21 din O.G. nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 506/2002, în cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorității, cumpărătorul este obligat la plata daunelor interese constituite din sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale și sumele reprezentând dividende încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal motivat și timbrat reclamanta A.V.A.S.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie reiterând motivele invocate în apel susținând că instanța de apel a reținut în mod corect fundamentul juridic al acțiunii mai puțin însă alin. (3) al art. 21 din O.G. nr. 25/2002 (care îndrituiește A.V.A.S. să solicite și repararea altor prejudicii provocate de cumpărător). A.V.A.S. a solicitat efectuarea unei expertize financiar contabile care să determine prejudiciul cert creat acesteia, urmare a desființării contractului de privatizare, în sensul stabilirii de către expertul contabil desemnat a prejudiciului și dacă există o întindere a acestuia având în vedere atât prevederile art. 112 alin. (3) C. proc. civ. cât și principiul reparării în întregime a prejudiciului.

Rațiunea acordării prejudiciului prin diminuarea activului net contabil rezidă în faptul că în urma desființării contractului de privatizare, deși părțile vor fi repuse în situația anterioară încheierii contractului, în patrimoniul A.V.A.S. vor intra acțiuni având o valoare mult diminuată față de momentul încheierii contractului și care nu mai pot fi valorificate prin intermediul altei privatizări. În virtutea principiului „repunerii părților în situația anterioară” Autorității ar trebui să i se restituie acțiuni la SC A. SA PUNGEȘTI cu o valoare identică cu valoarea acestor acțiuni la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 27 din 13 ianuarie 1997. A mai arătat că pierderile suferite de societate pe perioada derulării contractului de privatizare sunt imputabile cumpărătorului A.S.A.P.

SA, care nu a reușit să îndeplinească însuși scopul pentru care a fost încheiat contractul de privatizare, acela de a rentabiliza și dezvolta societatea privatizată. În consecință reclamanta A.V.A.S. în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului și pe fond admiterea în tot a capătului de cerere privind daune interese în baza art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/1992, modificată și completată. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul dedus judecății și probatoriile administrate în cauză și decizia atacată nu poate fi desființată.

Conform art. 21 din O.G. nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 506/2002 în cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară pentru prejudicii cauzate Autorității, cumpărătorul este obligat la plata daunelor interese constituite din sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale și sumelor reprezentând dividende încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului. Potrivit art. 21 alin. (2) din O.G. nr. 25/2002 pentru prejudiciile cauzate societății de către cumpărător, Autoritatea poate cere instanței judecătorești daune-interese.

Instanța de apel a stabilit în mod corect că datoriile societății intimate sunt incluse în ultima categorie a prejudiciilor (daune-interese), datorii constatate de către expertul numit în cauză prin raportul de expertiză efectuat în cauză din care nu rezultă în ce constau aceste datorii, dacă sunt datorii către stat sau către alte societăți comerciale iar această precizare era necesară întrucât nu orice fel de datorii reprezintă un prejudiciu produs A.V.A.S. -ului. Desființarea, urmare a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, nu reprezintă și dispariția ca persoană juridică, ca titular de drepturi și obligații a cumpărătorului care va rămâne în continuare obligat să achite respectivele datorii.

Prin desființarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nu înseamnă că A.V.A.S. va prelua și toate debitele cumpărătorului de orice natură, contractuale ori legale. Prejudiciile la care se referă art. 21 din O.G. nr. 25/2002 nu includ și acele datorii ale societăților comerciale dobândite față de alți creditori în afară de A.V.A.S. Instanța de apel în mod corect nu a mai dispus efectuarea unei expertize noi solicitate de A.V.A.S. deoarece a considerat că aceasta nu mai era necesară. În cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractante deoarece recurenta A.V.A.S. nu a făcut dovada culpei pârâtei și a legăturii de cauzabilitate între fapta ilicită a pârâtei și acumularea de datorii de către societatea privatizată.

Față de cele ce preced rezultă că decizia atacată este legală și în consecință, Înalta Curte va respinge recursul în considerarea art. 312 pct. 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 494 din 26 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2008.