ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2144/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2144/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, sub nr. 4280/2004, reclamanta A.V.A.S.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.S.A.P.P., să se dispună rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 27 din 13 ianuarie 1997, cu

reținerea sumelor achitate de cumpărător cu orice titlu în contul contractului,

obligarea la plata de daune-interese, reprezentând dobânzi și penalități

aferente ratelor scadente și neachitate calculate până la data de 18 martie

2004 (218.507.840 lei), dividende încasate de cumpărător pentru anii 1997-2003,

precum și valorificarea altor prejudicii aduse de A.V.A.S., a căror valoare se

va stabili prin expertiză.

În susținerea acțiunii a arătat că la

data de 13 ianuarie 1997 a încheiat cu pârâta contractul de vânzare-cumpărare

acțiuni reprezentând 40% din capitalul social al SC A. SA.

Ca modalitate de plată s-a prevăzut

achitarea sumei de 58.846.000 lei reprezentând 20% din prețul contractului, sub

condiție rezolutorie, până la data de 13 martie 1997, iar restul, în nouă rate

eșalonate în perioada 1 februarie 1998-1 februarie 2006, modificată prin două

acte adiționale.

Pârâta a achitat avansul, primele două

rate, dobânzile și penalitățile aferente, însă ratele 3 și 4 nu au fost

achitate, fiind obligată la aceasta prin sentințele civile nr.122/2000 a Curții

de Apel Iași, respectiv nr. 363 din 27 august 2001 a Tribunalului Vaslui.

De asemenea, la data formulării cererii,

pârâta figura cu ratele 5, 6 și 7 scadente și neachitate, ca urmare a

neîndeplinirii obligației de plată a prețului, devenind incidente dispozițiile

art. 1020-1021 C. civ. și ale art. 15/1 alin. (4) din Legea nr. 99/1999 privind

posibilitatea rezoluțiunii contractului pentru neplata la scadență a două rate.

În drept au fost invocate dispozițiile

art. 720/3, art. 10 pct. 1 C. proc. civ., art. 969-970, art. 1021 C. civ., art.

15/1 din Legea nr. 99/1999, art. 21 din O.G. nr. 25/2002 modificată și

completată prin Legea nr. 506/2002.

La termenul de judecată din 13 septembrie

2005 s-a admis excepția prematurității capetelor de cerere cu obiect evaluabil

în bani, respectiv a celor care privesc obligarea la plata de daune-interese

inclusiv a eventualelor prejudicii aduse A.V.A.S. și dividende aferente

perioadei 1997-2003, cu argumentarea acolo arătată.

Prin sentința comercială nr. 4148 din 11

octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

în dosarul nr. 4280/2004 a fost admisă în parte acțiunea formulată de

reclamanta A.P.A.S. București în contradictoriu cu pârâta A.S.A.P.P. și s-a

dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 27 din 13

ianuarie 1997, de asemenea s-a respins ca prematur formulate capetele de cerere

având ca obiect obligarea la plata de daune interese și dividende aferente

perioadei 1997-2003.

Împotriva sentinței precizate a formulat

apel reclamanta A.V.A.S.

Prin decizia nr. 180/404/2006 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost admis apelul

formulat de A.V.A.S., a fost desființată hotărârea apelată, iar cauza a fost

trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de apel a reținut că la data soluționării cauzei, 11 octombrie 2005,

citația pentru pârâtă s-a întors cu mențiunea „s-a afișat actul pe ușa

principală a fostului sediu A., unitate desființată” și cauza s-a soluționat cu

lipsă de procedură față de pârâtă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 22428/3/2006.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința nr. 8181 din 15 iunie 2007 a admis în parte acțiunea, astfel cum

a fost precizată, formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta A.S.A.P.P.

A dispus rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 27 din 13 ianuarie 1997.

A respins capătul de cerere referitor la

reținerea de către A.V.A.S. a sumelor achitate de cumpărător cu orice titlu în

contul contractului.

A obligat pârâta la plata daunelor

interese în favoarea reclamantei, reprezentate de: 872,16 Ron dobânzi, 60,543,

13 Ron penalități de întârziere cât și la plata daunelor interese, reprezentate

de dobânzi și penalități în continuare până la data rămânerii definitive a

prezentei hotărâri.

A obligat pârâta la plata către

reclamantă a daunelor interese în cuantum de 502.000 lei (Rol) (50,2 Ron)

reprezentând dividende aferente anului 1997.

A respins celelalte pretenții ca

neîntemeiate.

A obligat pârâta la plata sumei de 400

Ron, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Pentru

a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență că:

La data de 13 ianuarie 1997 între FPS (

în prezent A.V.A.S.) în calitate de vânzător și pârâta A.S.A.P.P., în calitate

de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 27 din 13

ianuarie 1997 având ca obiect transmiterea proprietății asupra unui număr de

11769 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în sumă totală de

294.230.000 lei ( ROL ), reprezentând 40% din capitalul social al SC A.P.

Prin dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. b) din acest contract părțile au

solicitat ca suma de 235.384.000 lei reprezentând restul de 80% din prețul

contractului, cumpărătorul se obligă să o plătească în 9 rate eșalonate.

Potrivit

dispozițiilor art. 4 dobânda pentru plata sumei de 235.384.000 este

de 2% pe an și se plătește numai la data

scadenței de plată a fiecărei rate, inclusiv în cazul unor plăți anticipate în

contul ratelor efectuate conform pct. 4 lit. b), alineat ultim, dobânzile se

calculează de la data semnării contractului.

În

caz de neplată a unei rate la scadență, cumpărătorul va plăti vânzătorului pe

perioada dintre data scadenței și data plății efective, o penalitate de 0,2 %

din valoarea ratei neachitate pentru fiecare zi de întârziere.

Pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a ratelor 5-9 (stabilite

prin contract) astfel încât în temeiul art. 1020-1021 C. civ. și art. 15 alin. (4)

din Legea nr. 99/1999 devine incidentă sancțiunea rezoluțiunii contractului,

culpa pârâtei fiind prezumată, în situațiile în care aceasta nu a făcut dovada

unei cauze exonerate de răspundere.

Pentru aceste considerente, instanța a dispus rezoluțiunea pentru

contractul de vânzare-cumpărare nr. 27 din 13 ianuarie 1997 încheiat între

părți.

Totodată,

în temeiul art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2005 tribunalul a reținut că

pârâta este obligată la plata către reclamantă a daunelor-interese constituite

din sumele reprezentând dividende și penalitățile pentru ratele scadente și

neachitate până la data desființării contractului, precum și sumele reprezentând

dividende încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului. în

conformitate cu prevederile art. 12 din H.G. nr. 489/2003 „data desființării

contractului, prevăzut la art. 21 alin. (1) din ordonanță, va fi considerată

data pronunțării hotărârii definitive și executorii, data înregistrării la

Autoritate a convenției de desființare,

semnată

de ambele părți, sau data acționării pactului comisoriu, după caz".

Față

de aceste prevederi legale, având în vedere și calculul penalităților și

dobânzilor aferente ratelor

5-9

efectuat de expertul contabil, în cuprinsul raportului, a obligat pârâta la

plata daunelor-interese în favoarea reclamanților reprezentate de 872,16 RON

dobânzi, 60.543,13 RON penalități de întârziere, precum și la plata daunelor

interese rezultate din dobânzi și penalități în continuare până la data

rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În

ceea ce privește, perioada 1998-2003, expertul a

stabilit

că nu au fost repartizate dividendele, astfel încât

pretențiile reclamantei referitoare la această perioadă nu sunt întemeiate.

Prin

precizările depuse la ultimul termen de judecată, reclamanta A.V.A.S. a

menționat că potrivit raportului de expertiză contabilă, societatea

privatizată

înregistrează datorii în sumă

de 300.314,90 Ron, această sumă

fiind

solicitată

la plată de către

reclamantă cu titlul de daune ca urmare prejudiciului suferit de A.V.A.S.

Tribunalul

a considerat însă că reclamanta nu a făcut dovada

îndeplinirii

cumulative a elementelor răspunderii

civile

contractuale. Astfel,

instanța

observă că în cauză nu s-a făcut

dovada culpei pârâtei în acumularea acestor datorii de către societatea

privatizată, atât timp cât pârâta în

calitate

de acționar deține 40% din capitalul social, nedovedindu-se în speță că

reprezenta principalul factor de decizie. Totodată intrarea în stare de

faliment a societății nu s-a probat ca fiind o împrejurare care să includă

culpa pârâtei.

De

asemenea, tribunalul a reținut că în speță nu s-a făcut dovada unei legături de

cauzalitate între fapta

ilicită

a

pârâtei (nerespectarea

obligației

stabilite

în sarcina sa prin contractul de

vânzare-cumpărare

acțiuni)

și

acumularea de datorii de către societatea privatizată.

Pentru aceste motive, acest capăt de cerere a fost respins ca

neîntemeiat.

Referitor

la capătul de cerere privind reținerea de către A.V.A.S. a sumelor achitate de

cumpărător cu orice

titlu

în contul

contractului,

tribunalul

reține pe

de o parte că reclamanta nu a precizat cuantumul acestor sume, iar pe de altă

parte, acesta este un efect care operează în puterea legii în cazul

desființării contractului, conform art. 1

alin.

(1)

din O.G. nr. 25/2002

nefiind

necesară

o hotărâre în acest sens.

Pentru

considerentele arătate, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantă, astfel cum a fost precizată.

Cu

privire la situația juridică a pârâtei, tribunalul a reținut că din

înscrisurile depuse la dosar (sentința civilă nr. 925 din 13 octombrie 2006

emisă de Judecătoria Vaslui) nu rezultă că s-ar fi dispus radierea acesteia sau

încetarea ca persoană juridică în vreun mod stabilit de lege.

În

temeiul art. 274 C. proc. civ., a obligat pârâta la plata sumei de 400 Ron, cu

titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei, proporțional cu

pretențiile admise (onorariu expert).

Împotriva

acestei sentințe a formulat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului,

schimbarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtei și la plata sumei

de 300.314,90 lei reprezentând daune interese conform art. 21 alin. (3) din

O.G. nr. 25/2002 și menținerea celorlalte dispoziții din hotărârea atacată.

Curtea

de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 494

din 26 octombrie 2007 a respins apelul declarat de reclamanta A.V.A.S.,

București împotriva sentinței comerciale nr. 8181 din 15 iunie 2007 pronunțată

de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în contradictoriu cu pârâta A.S.A.P.P.

ca nefondat.

Pentru

a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut în esență

că:

Suma de 300.314,90 lei solicitată de către apelantă reprezintă datoriile

înregistrate de către intimată, conform raportului de expertiză efectuat în

cauză, aceste datorii constituind prejudiciul suferit de A.V.A.S. urmare a

rezoluțiunii contractului de privatizare.

Conform

art. 21 din O.G. nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 506/2002, în cazul

desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, pentru

prejudicii cauzate Autorității, cumpărătorul este obligat la plata daunelor

interese constituite din sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate

pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului,

precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații

contractuale și sumele reprezentând dividende încasate de cumpărător în

perioada de valabilitate a contractului.

Împotriva

acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal motivat și timbrat

reclamanta A.V.A.S. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie reiterând

motivele invocate în apel susținând că instanța de apel a reținut în mod corect

fundamentul juridic al acțiunii mai puțin însă alin. (3) al art. 21 din O.G.

nr. 25/2002 (care îndrituiește A.V.A.S. să solicite și repararea altor

prejudicii provocate de cumpărător).

A.V.A.S.

a solicitat efectuarea unei expertize financiar contabile care să determine

prejudiciul cert creat acesteia, urmare a desființării contractului de

privatizare, în sensul stabilirii de către expertul contabil desemnat a prejudiciului

și dacă există o întindere a acestuia având în vedere atât prevederile art. 112

alin. (3) C. proc. civ. cât și principiul reparării în întregime a

prejudiciului.

Rațiunea

acordării prejudiciului prin diminuarea activului net contabil rezidă în faptul

că în urma desființării contractului de privatizare, deși părțile vor fi repuse

în situația anterioară încheierii contractului, în patrimoniul A.V.A.S. vor

intra acțiuni având o valoare mult diminuată față de momentul încheierii

contractului și care nu mai pot fi valorificate prin intermediul altei

privatizări.

În

virtutea principiului „repunerii părților în situația anterioară” Autorității

ar trebui să i se restituie acțiuni la SC A. SA PUNGEȘTI cu o valoare identică

cu valoarea acestor acțiuni la momentul încheierii contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 27 din 13 ianuarie 1997.

A

mai arătat că pierderile suferite de societate pe perioada derulării

contractului de privatizare sunt imputabile cumpărătorului A.S.A.P. SA, care nu

a reușit să îndeplinească însuși scopul pentru care a fost încheiat contractul

de privatizare, acela de a rentabiliza și dezvolta societatea privatizată.

În

consecință reclamanta A.V.A.S. în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a

solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris,

modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului și pe fond admiterea

în tot a capătului de cerere privind daune interese în baza art. 21 alin. (3)

din O.G. nr. 25/1992, modificată și completată.

Recursul

este nefondat pentru următoarele considerente:

Din

examinarea actelor de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs și a

dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect

a apreciat actul dedus judecății și probatoriile administrate în cauză și

decizia atacată nu poate fi desființată.

Conform

art. 21 din O.G. nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 506/2002 în cazul

desființării contractului pe cale convențională sau judiciară pentru prejudicii

cauzate Autorității, cumpărătorul este obligat la plata daunelor interese

constituite din sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru

ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și

penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații

contractuale și sumelor reprezentând dividende încasate de cumpărător în

perioada de valabilitate a contractului.

Potrivit

art. 21 alin. (2) din O.G. nr. 25/2002 pentru prejudiciile cauzate societății

de către cumpărător, Autoritatea poate cere instanței judecătorești

daune-interese.

Instanța

de apel a stabilit în mod corect că datoriile societății intimate sunt incluse

în ultima categorie a prejudiciilor (daune-interese), datorii constatate de

către expertul numit în cauză prin raportul de expertiză efectuat în cauză din

care nu rezultă în ce constau aceste datorii, dacă sunt datorii către stat sau

către alte societăți comerciale iar această precizare era necesară întrucât nu

orice fel de datorii reprezintă un prejudiciu produs A.V.A.S. -ului.

Desființarea,

urmare a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, nu

reprezintă și dispariția ca persoană juridică, ca titular de drepturi și

obligații a cumpărătorului care va rămâne în continuare obligat să achite

respectivele datorii.

Prin

desființarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nu înseamnă că A.V.A.S.

va prelua și toate debitele cumpărătorului de orice natură, contractuale ori

legale.

Prejudiciile

la care se referă art. 21 din O.G. nr. 25/2002 nu includ și acele datorii ale

societăților comerciale dobândite față de alți creditori în afară de A.V.A.S.

Instanța

de apel în mod corect nu a mai dispus efectuarea unei expertize noi solicitate

de A.V.A.S. deoarece a considerat că aceasta nu mai era necesară.

În

cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractante deoarece

recurenta A.V.A.S. nu a făcut dovada culpei pârâtei și a legăturii de

cauzabilitate între fapta ilicită a pârâtei și acumularea de datorii de către

societatea privatizată.

Față

de cele ce preced rezultă că decizia atacată este legală și în consecință,

Înalta Curte va respinge recursul în considerarea art. 312 pct. 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S.

București împotriva deciziei comerciale nr. 494 din 26 octombrie 2007 a Curții

de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 iunie 2008.