ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2162/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 4476 din 2 octombrie 2006 a Tribunalului Iași a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC U. SRL Iași în sensul că s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 1533 din 28 aprilie 2000, încheiat între părți, a fost obligat pârâtul să restituie reclamantului 473.969 acțiuni reprezentând 69,985 % din capitalul social al SC S. SA Pașcani, s-a dispus reținerea de către reclamant a sumei de 536.303 lei achitată de pârât în contul contractului și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei daune interese.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: prețul convenit de părți pentru acțiunile vândute este 7.998.226.875 lei vechi, cumpărătorul achitând un avans de 35 % până la 27 iunie 2000, diferența de 5.198.846.875 lei urmând a fi achitată în rate anuale, având termen de scadență la 28 aprilie 2001, 28 aprilie 2002, 28 aprilie 2003. De asemenea, părțile au convenit potrivit art. 5.2 lit. b) și 5.4 din contract, asupra nivelului dobânzilor și penalităților pe care pârâtul le va plăti în cazul neexecutării în termen a obligației de plată a ratelor și a diferenței din avans. În art. 3.1 din contract, părțile au stabilit că transmiterea dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător să se realizeze la data plății avansului și a penalităților prevăzute la art. 5.2 lit. a) și la art. 5.4.

Transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor vândute a avut loc cel mai târziu la data de 27 iunie 2000, contractul este cu execuție imediată, iar sancțiunea pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale de către una din părți este rezoluțiunea. Art. 21 alin. 1 lit. a) din O.G. nr. 25/2002 este norma specială de drept în materia contractelor de privatizare a societăților comerciale, face referire la rezoluțiunea contractului ca mod de desființare a acestuia. În conformitate cu art. 21 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 25/2002, cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata de daune interese reprezentând dobânzi, penalități și dividende este întemeiată, iar cuantumul sumelor a fost stabilit prin expertiză.

Ambele părți au declarat apel împotriva sentinței nr. 4476 din 2 octombrie 2006 a Tribunalului Iași. Prin cererea de apel, A.V.A.S. a solicitat să se rețină de către reclamantă suma de 536.874,98 lei în loc de 536.303 lei, că dobânzile sunt în cuantum de 2.185.029,50 lei iar în loc de 1.779.078,5 lei, iar penalitățile datorate de pârâtă sunt în cuantum de 2.185.029,50 lei și nu de 1.779.078,5 lei cum în mod greșit a reținut instanța. Pârâta a formulat apel susținând următoarele: neexecutarea parțială a obligațiilor de plată a prețului de către pârâtă nu se datorează culpei exclusive a pârâtei, deoarece solicitările adresate A.V.A.S. pentru derularea în condiții reciproc avantajoase a contractului, au rămas fără răspuns.

Instanța a dispus eronat reținerea de către reclamantă a sumelor achitate în contul contractului concomitent cu restituirea acțiunilor, că O.G. nr. 25/2002 se aplică și contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a acestei ordonanțe, stabilind dobânzi și penalități printr-un calcul eronat. Conform clauzelor de la art. 8.7 din contractul de privatizare, pârâta nu putea fi obligată la plata unor sume, iar prin rezoluțiunea contractului se impunea și repunerea părților în situația anterioară, în care trebuia să se restituie acțiunile cât și sumele achitate de către aceasta în contul contractului până la data rezoluțiunii.

De asemenea, SC U. SRL Iași a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 11 alin. (1), art. 17 din Legea nr. 146/1997 și a art. 40 1 din Legea nr. 137/2002, raportate la art. 16 alin. (1) și art. 21, art. 124 alin. (2) din Constituția României, arătând că i s-a solicitat plata taxei de timbru în apel, deși reclamanta nu a achitat taxa de timbru la introducerea acțiunii, fiind instituție publică. Cu privire la excepția de neconstituționalitate, instanța de apel a reținut că dispozițiile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate și a respins excepția formulată de SC U. SRL Iași Prin decizia nr. 73 din 18 iunie 2007, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins apelurile formulate de reclamantă și pârâtă.

Instanța de apel a reținut că prima instanță, la stabilirea cuantumului dobânzilor și penalităților datorate de către pârâtă a avut în vedere atât raportul de expertiză efectuat în cauză cât și sentința civilă nr. 463/E/2002 a Tribunalului Iași. De asemenea, din aceleași motive sunt nefondate și criticile pârâtei referitoare la modul de calcul al daunelor interese, al prejudiciului rezultat ca urmare a diminuării valorii acțiunilor și al penalităților de întârziere. S-a mai reținut că în mod corect prima instanță a apreciat că dispozițiile art. 21 alin. (1) pct. 2 din O.G. nr. 25/2002 sunt aplicabile în cauză și că sunt nefondate criticile că prin contractul încheiat părțile nu se situează pe poziții echitabile.

Reclamanta și pârâta au declarat recurs împotriva deciziei nr. 73 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Iași, secția comercială, iar SC U. SRL Iași și împotriva Încheierii de la 11 iunie 2007 pronunțată în dosarul nr. 2983/99/2005. În motivarea recursului, reclamanta A.V.A.S. București a susținut, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că instanța de apel în mod neîntemeiat a considerat că la stabilirea cuantumului dobânzilor și penalităților în mod corect a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză. Suma achitată de cumpărător în contul prețului acțiunilor conform contractului este de 36.874,98 lei potrivit raportului de expertiză și cu luarea în considerare a plății efectuate de cumpărător cu O.P.

nr. 1/502-2006. A.V.A.S. București solicită obligarea pârâtei la plata de dobânzi de 683.720,63 lei în loc de 678.286 lei și a penalităților de 2.185.029,50 lei în loc de 1.779.078,5 lei. Pârâta SC U. SRL Iași a declarat recurs împotriva încheierii de la 11 iunie 2007 și deciziei nr. 73 din 18 iunie 2007, susținând că în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de apel trebuia să admită cererea de sesizare a Curții Constituționale și să dispună suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate. De asemenea, pârâta a susținut că decizia pronunțată în apel este nelegală, deoarece s-a trecut peste taxa de timbru, apelul fiind respins ca nefondat și nu ca netimbrat, deși nu s-a achitat taxa de timbru.

În motivarea recursului, SC U. SRL Iași a susținut că decizia nr. 73 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Iași este netemeinică, hotărârea pronunțată necuprinzând motivele pe care se sprijină, nulitate prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Pârâta consideră că în mod greșit s-a dispus obligarea sa la plata dobânzilor și penalităților, susținând că O.G. nr. 25/2002 nu se aplică, contractul fiind încheiat anterior intrării în vigoare a acestei ordonanțe. Suma stabilită cu titlu de dobânzi nu a avut în vedere că fusese achitată o parte din rata 1 precum și o parte din dobânzi, iar calculul prejudiciului nu este corect, deoarece prețul de tranzacționare a acțiunilor pe piață este un preț liber stabilit în condiții concurențiale de cerere și ofertă, astfel că nu poate fi raportat la indicele de inflație.

Față de faptul că s-a solicitat rezoluțiunea contractului, care presupune repunerea părților în situația anterioară, atât reținerea sumelor achitate cât și obligarea pârâtei la dobânzi și penalități ar fi o îmbogățire fără justă cauză. Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Referitor la recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, se constată că instanța de apel corect a reținut că la stabilirea cuantumului dobânzilor și penalităților s-a avut în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză. De asemenea, s-a refăcut calculul sumei reprezentând penalități de întârziere aferente diferenței de preț neachitate din rata nr. 1, a cărei valoare a fost stabilită prin sentința nr. 463/E/2002 a Tribunalului Iași, la suma de 747.017.903 lei vechi, din care a fost scăzută suma de 60.508.451 lei veci, reprezentând penalități calculate până la 28 septembrie 2001. Ca atare, susținerile recurentei A.V.A.S.

București sunt nefondate, criticile formulate nu pot fi reținute, nefiind îndeplinite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Cu privire la recursul declarat de SC U. SRL Iași se constată următoarele: Instanța de apel a reținut în mod corect că nu se impune suspendarea soluționării cauzei și înaintarea dosarului Curții Constituționale, care, prin numeroase decizii a constatat constituționalitatea art. 40 1 din Legea nr. 137/2002. Cu privire la cuantumul dobânzilor și penalităților instanța de fond a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză. Art. 21 alin. (1) pct. 2 din O.G. nr. 25/2002 se aplică în cauză, pentru un contract încheiat anterior intrării în vigoare a acestei ordonanțe, deoarece un proces început înainte de această dată nu putea avea ca obiect decât desființarea unui contract încheiat înainte de intrarea în vigoare a ordonanței.

Criticile formulate de pârâtă nu pot fi reținute, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Față de cele de mai sus, recursurile declarate în cauză sunt nefondate și urmează a fi respinse. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 73 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Iași, secția comercială și pârâta SC U. SRL Iași împotriva Încheierii de la 11 iunie 2007 pronunțată în dosarul nr. 2983/99/2005 de Curtea de Apel Iași și a deciziei nr. 73 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Iași, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2008.