ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2162/2008

Asupra recursurilor

de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 4476

din 2 octombrie 2006 a Tribunalului Iași a fost admisă în parte cererea

formulată de reclamantul A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC U. SRL Iași în

sensul că s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.

1533 din 28 aprilie 2000, încheiat între părți, a fost obligat pârâtul să

restituie reclamantului 473.969 acțiuni reprezentând 69,985 % din capitalul

social al

SC S. SA Pașcani,

s-a dispus

reținerea de către reclamant a sumei de 536.303 lei achitată de pârât în contul

contractului și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei daune interese.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele: prețul convenit de părți pentru

acțiunile vândute este 7.998.226.875 lei vechi, cumpărătorul achitând un avans de

35 % până la 27 iunie 2000, diferența de 5.198.846.875 lei urmând a fi achitată

în rate anuale, având termen de scadență la 28 aprilie 2001, 28 aprilie 2002,

28 aprilie 2003.

De asemenea, părțile

au convenit potrivit art. 5.2 lit. b) și 5.4 din contract, asupra nivelului

dobânzilor și penalităților pe care pârâtul le va plăti în cazul neexecutării

în termen a obligației de plată a ratelor și a diferenței din avans.

În art. 3.1 din

contract, părțile au stabilit că transmiterea dreptului de proprietate de la

vânzător la cumpărător să se realizeze la data plății avansului și a

penalităților prevăzute la art. 5.2 lit. a) și la art. 5.4.

Transmiterea

dreptului de proprietate asupra acțiunilor vândute a avut loc cel mai târziu la

data de 27 iunie 2000, contractul este cu execuție imediată, iar sancțiunea

pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale de către una din

părți este rezoluțiunea.

Art. 21 alin. 1 lit.

a) din O.G. nr. 25/2002 este norma specială de drept în materia contractelor de

privatizare a societăților comerciale, face referire la rezoluțiunea

contractului ca mod de desființare a acestuia.

În conformitate cu art.

21 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 25/2002, cererea reclamantului de obligare a

pârâtului la plata de daune interese reprezentând dobânzi, penalități și

dividende este întemeiată, iar cuantumul sumelor a fost stabilit prin

expertiză.

Ambele părți au

declarat apel împotriva sentinței nr. 4476 din 2 octombrie 2006 a Tribunalului

Iași.

Prin cererea de apel,

A.V.A.S. a solicitat să se rețină de către reclamantă suma de 536.874,98 lei în

loc de 536.303 lei, că dobânzile sunt în cuantum de 2.185.029,50 lei iar în loc

de 1.779.078,5 lei, iar penalitățile datorate de pârâtă sunt în cuantum de

2.185.029,50 lei și nu de 1.779.078,5 lei cum în mod greșit a reținut instanța.

Pârâta a formulat

apel susținând următoarele: neexecutarea parțială a obligațiilor de plată a

prețului de către pârâtă nu se datorează culpei exclusive a pârâtei, deoarece

solicitările adresate A.V.A.S. pentru derularea în condiții reciproc

avantajoase a contractului, au rămas fără răspuns.

Instanța a dispus

eronat reținerea de către reclamantă a sumelor achitate în contul contractului

concomitent cu restituirea acțiunilor, că O.G. nr. 25/2002 se aplică și

contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a acestei ordonanțe,

stabilind dobânzi și penalități printr-un calcul eronat.

Conform clauzelor de

la art. 8.7 din contractul de privatizare, pârâta nu putea fi obligată la plata

unor sume, iar prin rezoluțiunea contractului se impunea și repunerea părților

în situația anterioară, în care trebuia să se restituie acțiunile cât și sumele

achitate de către aceasta în contul contractului până la data rezoluțiunii.

De asemenea, SC U. SRL

Iași a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 11 alin. (1), art. 17

din Legea nr. 146/1997 și a art. 40

1

din Legea nr. 137/2002,

raportate la art. 16 alin. (1) și art. 21, art. 124 alin. (2) din Constituția

României, arătând că i s-a solicitat plata taxei de timbru în apel, deși

reclamanta nu a achitat taxa de timbru la introducerea acțiunii, fiind

instituție publică.

Cu privire la

excepția de neconstituționalitate, instanța de apel a reținut că dispozițiile

legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate

și a respins excepția formulată de SC U. SRL Iași

Prin decizia nr. 73

din 18 iunie 2007, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins apelurile

formulate de reclamantă și pârâtă.

Instanța de apel a

reținut că prima instanță, la stabilirea cuantumului dobânzilor și

penalităților datorate de către pârâtă a avut în vedere atât raportul de

expertiză efectuat în cauză cât și sentința civilă nr. 463/E/2002 a

Tribunalului Iași. De asemenea, din aceleași motive sunt nefondate și criticile

pârâtei referitoare la modul de calcul al daunelor interese, al prejudiciului

rezultat ca urmare a diminuării valorii acțiunilor și al penalităților de

întârziere.

S-a mai reținut că în

mod corect prima instanță a apreciat că dispozițiile art. 21 alin. (1) pct. 2

din O.G. nr. 25/2002 sunt aplicabile în cauză și că sunt nefondate criticile că

prin contractul încheiat părțile nu se situează pe poziții echitabile.

Reclamanta și pârâta

au declarat recurs împotriva deciziei nr. 73 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel

Iași, secția comercială, iar SC U. SRL Iași și împotriva Încheierii de la 11

iunie 2007 pronunțată în dosarul nr. 2983/99/2005.

În motivarea

recursului, reclamanta A.V.A.S. București a susținut, în temeiul art. 304 pct. 9

C. proc. civ., că instanța de apel în mod neîntemeiat a considerat că la

stabilirea cuantumului dobânzilor și penalităților în mod corect a avut în

vedere raportul de expertiză efectuat în cauză.

Suma achitată de

cumpărător în contul prețului acțiunilor conform contractului este de 36.874,98

lei potrivit raportului de expertiză și cu luarea în considerare a plății

efectuate de cumpărător cu O.P. nr. 1/502-2006.

A.V.A.S. București

solicită obligarea pârâtei la plata de dobânzi de 683.720,63 lei în loc de

678.286 lei și a penalităților de 2.185.029,50 lei în loc de 1.779.078,5 lei.

Pârâta SC U. SRL Iași

a declarat recurs împotriva încheierii de la 11 iunie 2007 și deciziei nr. 73

din 18 iunie 2007, susținând că în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

instanța de apel trebuia să admită cererea de sesizare a Curții Constituționale

și să dispună suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de

neconstituționalitate invocate.

De asemenea, pârâta a

susținut că decizia pronunțată în apel este nelegală, deoarece s-a trecut peste

taxa de timbru, apelul fiind respins ca nefondat și nu ca netimbrat, deși nu

s-a achitat taxa de timbru.

În motivarea

recursului, SC U. SRL Iași a susținut că decizia nr. 73 din 18 iunie 2007 a

Curții de Apel Iași este netemeinică, hotărârea pronunțată necuprinzând

motivele pe care se sprijină, nulitate prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ.

Pârâta consideră că

în mod greșit s-a dispus obligarea sa la plata dobânzilor și penalităților,

susținând că O.G. nr. 25/2002 nu se aplică, contractul fiind încheiat anterior

intrării în vigoare a acestei ordonanțe.

Suma stabilită cu

titlu de dobânzi nu a avut în vedere că fusese achitată o parte din rata 1

precum și o parte din dobânzi, iar calculul prejudiciului nu este corect,

deoarece prețul de tranzacționare a acțiunilor pe piață este un preț liber

stabilit în condiții concurențiale de cerere și ofertă, astfel că nu poate fi

raportat la indicele de inflație.

Față de faptul că s-a

solicitat rezoluțiunea contractului, care presupune repunerea părților în

situația anterioară, atât reținerea sumelor achitate cât și obligarea pârâtei

la dobânzi și penalități ar fi o îmbogățire fără justă cauză.

Recursurile sunt

nefondate pentru următoarele considerente:

Referitor la recursul

declarat de reclamanta A.V.A.S. București, se constată că instanța de apel corect

a reținut că la stabilirea cuantumului dobânzilor și penalităților s-a avut în

vedere raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.

De asemenea, s-a

refăcut calculul sumei reprezentând penalități de întârziere aferente

diferenței de preț neachitate din rata nr. 1, a cărei valoare a fost stabilită

prin sentința nr. 463/E/2002 a Tribunalului Iași, la suma de 747.017.903 lei

vechi, din care a fost scăzută suma de 60.508.451 lei veci, reprezentând

penalități calculate până la 28 septembrie 2001.

Ca atare, susținerile

recurentei A.V.A.S. București sunt nefondate, criticile formulate nu pot fi

reținute, nefiind îndeplinite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cu privire la

recursul declarat de SC U. SRL Iași se constată următoarele:

Instanța de apel a

reținut în mod corect că nu se impune suspendarea soluționării cauzei și

înaintarea dosarului Curții Constituționale, care, prin numeroase decizii a

constatat constituționalitatea art. 40

1

din Legea nr. 137/2002.

Cu privire la

cuantumul dobânzilor și penalităților instanța de fond a avut în vedere

raportul de expertiză efectuat în cauză.

Art. 21 alin. (1) pct.

2 din O.G. nr. 25/2002 se aplică în cauză, pentru un contract încheiat anterior

intrării în vigoare a acestei ordonanțe, deoarece un proces început înainte de

această dată nu putea avea ca obiect decât desființarea unui contract încheiat

înainte de intrarea în vigoare a ordonanței.

Criticile formulate

de pârâtă nu pot fi reținute, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Față de cele de mai

sus, recursurile declarate în cauză sunt nefondate și urmează a fi respinse.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. București împotriva

deciziei nr. 73 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Iași, secția comercială și

pârâta SC U. SRL Iași împotriva Încheierii de la 11 iunie 2007 pronunțată în

dosarul nr. 2983/99/2005 de Curtea de Apel Iași și a deciziei nr. 73 din 18

iunie 2007 a Curții de Apel Iași, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 iunie 2008.