ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1236/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1236/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.
251 din 25 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,
a fost admisă în parte acțiunea reclamantei A.V.A.S. București și a fost
obligată pârâta Asociația S.P. Tg. Mureș la plata sumei de 4.245.313.296 lei
(ROL) în favoarea reclamantei, reprezentând: 249.313.296 lei dobânzi
contractuale pentru neplata la scadență a ratelor 3 și 4 din prețul datorat în
baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 31 din 20 aprilie 1999 și
3.996.000.000 lei penalități contractuale pentru neplata la scadență a ratelor
1 – 4 de preț, conform contractului nr. 32/1999. A fost respins capătul de
cerere având ca obiect plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea
dividendelor încasate de către pârâtă, ca nefondat.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că la data de 20 aprilie 1999 între F.P.S.
(actuala A.V.A.S.) și pârâta S.P. a intervenit contractul de vânzare-cumpărare
de acțiuni nr. 32, modificat prin actul adițional prin care pârâta achiziționa
un număr de acțiuni emise de SC S.P. SA Târgu Mureș reprezentând 56,999 % din
capitalul social al societății. Proprietatea asupra acțiunilor s-a transmis de
la vânzător la cumpărător la data plății avansului prețului tranzacției
negociat de părți la suma de 3.108.275.000 lei (ROL).
S-a arătat că s-a achitat de
cumpărătoare avansul de 20 % din prețul contractului, iar diferența de 80% urma
să se facă în 5 rate anuale, incluzându-se în cuprinsul contractului clauza
penală în sensul sancționării neplății la scadență a ratei cu 0,3 % din
valoarea neachitată pentru fiecare zi de întârziere, precum și pactul comisoriu
de ultim grad atestând dreptul vânzătorului acțiunilor de a desființa de plin
drept contractul pentru neplata a două rate succesive din preț. Dobânda pentru plata
în rate a restului de preț a fost stabilită la 10 % pe an plătibilă până la
data scadenței, inclusiv în cazul plăților anticipate.
Instanța a mai reținut că
pârâta nu a achitat nici una din ratele prevăzute în contract cu scadență în
perioada 17 iunie 2000 – 20 aprilie 2004 și, așa cum rezultă din sentințele
civile nr. 1357 din 13 octombrie 2000 și nr. 1535 din 14 noiembrie 2001
pronunțate de Tribunalul Mureș, pârâta a depășit scadența contractuală pentru
plata ratelor prețului de cumpărare al acțiunilor corespunzătoare primelor două
rate. Activând pactul comisoriu inclus de părți în cuprinsul convenției, la
data de 26 august 2004, pentru neplata ratelor 3 și 4 din preț, reclamanta a
notificat pârâtei rezoluțiunea de plin drept a contractului nr. 32/1999 prin
adresa nr. 12383, și societatea de registru SC R.I.T. SA a confirmat A.V.A.S.
reînscrierea sa în calitate de acționar în registrul acționarilor SC S.P. SA Târgu
Mureș.
Față de dispozițiile art. 21
din O.G. nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 506/2002 și întrucât la faza
desființării contractului pârâta datora ratele 1 – 4 din prețul de vânzare,
instanța a apreciat că penalitățile și dobânzile contractuale pentru ratele
restante exclud doar a 5-a rată de plată, în raport de scadența căreia contractul
părților nu mai era în ființă.
Având în vedere calculele
efectuate de expertul contabil în cadrul raportului de expertiză și în baza art.
43 C. com., tribunalul a constatat că dobânda contractuală datorată de pârâtă
corespunzător ratelor 3 și 4 de scadență și neachitată de către pârâtă
însumează 249.313.296 lei.
În privința penalităților,
s-a precizat că pentru ratele 3 și 4 din preț, până la data sesizării
instanței, acestea însumează 1.127.900.000 lei și respectiv 580.400.000 lei.
Totodată s-a menționat că expertul în mod greșit s-a limitat la determinarea
evaluării penalităților aceste rate, excluzând calculului primele două rate pe
care reclamanta le include în acțiune.
Specificând că prin
sentințele arătate, Tribunalul Mureș a stabilit cota penalității datorate de
către pârâtă pentru ratele 1 și 2, instanța a considerat că trebuie aplicat
procentul de penalitate începând cu data pronunțării sentinței nr. 1357 din 13
octombrie 2000 pentru prima rată și cu cea a pronunțării sentinței nr. 1532 din
14 octombrie 2001 pentru a doua rată, în caz contrar, un calcul considerat cu
dat scadenței acestor rate având semnificația unei duble reparații pentru
același prejudiciu. S-a apreciat astfel că suma de 3.996.000.000 lei solicitată
de către reclamantă corespunde penalităților datorate de către pârâtă pentru
neplata ratelor 1 – 4 din preț.
Cererea de acordare de
daune-interese constând în dividende încasate de pârâtă s-a considerat că nu a
fost dovedit că pârâta a încasat aceste beneficii, mai mult în raportul de
expertiză s-a arătat că nu rezultă încasarea dividendelor de către cumpărător
în perioada în care acesta a deținut calitatea de acționar în SC S.P. SA, iar
începând cu anul 2003 societatea în cauză a înregistrat pierderi semnificative,
fiind exclusă repartizarea și încasarea oricăror beneficii.
Apelul declarat de
reclamantă împotriva sentinței instanței de fond a fost respins, ca nefondat,
de Curtea de Apel București, secția VI-a comercială, prin decizia nr. 302 din
19 mai 2006.
Instanța a reținut că întemeiat
nu au fost acordate daunele solicitate de reclamantă urmare desființării
contractului de privatizare, întrucât expertiza nu a avut elemente pentru a le
determina. Mai mult, reclamanta nici nu a depus, în termen util obiectivele
expertizei vizând daunele interese.
S-a reținut ca întemeiată
reținerea instanței de fond în sensul că reclamanta, nu s-a implicat în analiza
activității SC S.P. SA și nu a semnalat în adunările generale ale acționarilor,
activități păgubitoare pentru A.V.A.S.
Împotriva acestei decizii,
reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 și 312 alin. (3) C.
proc. civ., formulând următoarele critici:
- greșit instanța de apel nu
a admis proba cu expertiza financiar-contabilă pentru a se stabili întinderea
prejudiciului creat de pârâtă;
- onorariu de expertiză în
sumă de 5.000.000 lei, trebuia să fie suportat de pârâtă.
Recursul este nefondat și
urmează să fie respins pentru următoarele motive.
Unul din capetele de cerere
din acțiune, respins de instanța de fond, soluție confirmată în apel, l-a
constituit daunele reprezentând dividendele pe care pârâta, Asociația S.P. le-a
încasat în calitate de acționar în anul 2003.
Daunele nu au fost dovedite
de reclamantă, iar expertiza a precizat că din documentele puse la dispoziție de
părțile litigante, nu rezultă încasarea de către pârâtă a dividendelor pe
perioada în care aceasta a deținut calitatea de acționar în SC S.P. SA, iar din
2003, față de pierderile înregistrate de societate, este exclusă încasarea
oricăror beneficii.
Instanța de apel a respins
cererea pentru efectuarea unei expertize contabile, reținând că nu este utilă
soluționării și având în vedere că nu s-au depus nici obiectivele pentru
această probă.
În adevăr, reclamanta nu a
motivat necesitatea efectuării unei noi expertize contabile, cât timp nu a
prezentat, cu ocazia primei expertize de la fond probe pentru stabilirea unor
eventuale daune imputabile acționarei pârâte.
Reclamanta, în apel nu a mai
invocat încasarea de dividende de către pârâtă, ci a solicitat să se determine
modul de gestionare a veniturilor și cheltuielilor, tranzacțiile și vânzările
de active privind, nu pe pârâtă ca acționară, ci pe SC S.P. SA Tg. Mureș.
Or, pretențiile pentru daune
întemeiate pe art. 989 C. civ., pot fi acordate pentru o faptă culpabilă care a
produs daune, cu dovedirea legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu,
elemente ce nu au fost dovedite de către reclamantă în sarcina pârâtei.
Critica recurentei privind
neacordarea de către instanța de fond a sumei de 5.000.000 lei, onorariu expert
este de respins, instanța fiind în drept să aprecieze că aceste cheltuieli au
fost necesare pentru stabilirea pretențiilor reclamantei.
Așa fiind, hotărârea atacată
fiind temeinică și legală recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 302
din 19 mai 2006 a Curții de Apel București, secția VI comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 20 martie 2007.