ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1236/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 251 din 25 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei A.V.A.S. București și a fost obligată pârâta Asociația S.P. Tg. Mureș la plata sumei de 4.245.313.296 lei (ROL) în favoarea reclamantei, reprezentând: 249.313.296 lei dobânzi contractuale pentru neplata la scadență a ratelor 3 și 4 din prețul datorat în baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 31 din 20 aprilie 1999 și 3.996.000.000 lei penalități contractuale pentru neplata la scadență a ratelor 1 – 4 de preț, conform contractului nr. 32/1999.

A fost respins capătul de cerere având ca obiect plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea dividendelor încasate de către pârâtă, ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 20 aprilie 1999 între F.P.S. (actuala A.V.A.S.) și pârâta S.P. a intervenit contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 32, modificat prin actul adițional prin care pârâta achiziționa un număr de acțiuni emise de SC S.P. SA Târgu Mureș reprezentând 56,999 % din capitalul social al societății. Proprietatea asupra acțiunilor s-a transmis de la vânzător la cumpărător la data plății avansului prețului tranzacției negociat de părți la suma de 3.108.275.000 lei (ROL).

S-a arătat că s-a achitat de cumpărătoare avansul de 20 % din prețul contractului, iar diferența de 80% urma să se facă în 5 rate anuale, incluzându-se în cuprinsul contractului clauza penală în sensul sancționării neplății la scadență a ratei cu 0,3 % din valoarea neachitată pentru fiecare zi de întârziere, precum și pactul comisoriu de ultim grad atestând dreptul vânzătorului acțiunilor de a desființa de plin drept contractul pentru neplata a două rate succesive din preț. Dobânda pentru plata în rate a restului de preț a fost stabilită la 10 % pe an plătibilă până la data scadenței, inclusiv în cazul plăților anticipate.

Instanța a mai reținut că pârâta nu a achitat nici una din ratele prevăzute în contract cu scadență în perioada 17 iunie 2000 – 20 aprilie 2004 și, așa cum rezultă din sentințele civile nr. 1357 din 13 octombrie 2000 și nr. 1535 din 14 noiembrie 2001 pronunțate de Tribunalul Mureș, pârâta a depășit scadența contractuală pentru plata ratelor prețului de cumpărare al acțiunilor corespunzătoare primelor două rate. Activând pactul comisoriu inclus de părți în cuprinsul convenției, la data de 26 august 2004, pentru neplata ratelor 3 și 4 din preț, reclamanta a notificat pârâtei rezoluțiunea de plin drept a contractului nr. 32/1999 prin adresa nr. 12383, și societatea de registru SC R.I.T. SA a confirmat A.V.A.S.

reînscrierea sa în calitate de acționar în registrul acționarilor SC S.P. SA Târgu Mureș. Față de dispozițiile art. 21 din O.G. nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 506/2002 și întrucât la faza desființării contractului pârâta datora ratele 1 – 4 din prețul de vânzare, instanța a apreciat că penalitățile și dobânzile contractuale pentru ratele restante exclud doar a 5-a rată de plată, în raport de scadența căreia contractul părților nu mai era în ființă. Având în vedere calculele efectuate de expertul contabil în cadrul raportului de expertiză și în baza art. 43 C. com., tribunalul a constatat că dobânda contractuală datorată de pârâtă corespunzător ratelor 3 și 4 de scadență și neachitată de către pârâtă însumează 249.313.296 lei.

În privința penalităților, s-a precizat că pentru ratele 3 și 4 din preț, până la data sesizării instanței, acestea însumează 1.127.900.000 lei și respectiv 580.400.000 lei. Totodată s-a menționat că expertul în mod greșit s-a limitat la determinarea evaluării penalităților aceste rate, excluzând calculului primele două rate pe care reclamanta le include în acțiune. Specificând că prin sentințele arătate, Tribunalul Mureș a stabilit cota penalității datorate de către pârâtă pentru ratele 1 și 2, instanța a considerat că trebuie aplicat procentul de penalitate începând cu data pronunțării sentinței nr. 1357 din 13 octombrie 2000 pentru prima rată și cu cea a pronunțării sentinței nr. 1532 din 14 octombrie 2001 pentru a doua rată, în caz contrar, un calcul considerat cu dat scadenței acestor rate având semnificația unei duble reparații pentru același prejudiciu.

S-a apreciat astfel că suma de 3.996.000.000 lei solicitată de către reclamantă corespunde penalităților datorate de către pârâtă pentru neplata ratelor 1 – 4 din preț. Cererea de acordare de daune-interese constând în dividende încasate de pârâtă s-a considerat că nu a fost dovedit că pârâta a încasat aceste beneficii, mai mult în raportul de expertiză s-a arătat că nu rezultă încasarea dividendelor de către cumpărător în perioada în care acesta a deținut calitatea de acționar în SC S.P. SA, iar începând cu anul 2003 societatea în cauză a înregistrat pierderi semnificative, fiind exclusă repartizarea și încasarea oricăror beneficii.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția VI-a comercială, prin decizia nr. 302 din 19 mai 2006. Instanța a reținut că întemeiat nu au fost acordate daunele solicitate de reclamantă urmare desființării contractului de privatizare, întrucât expertiza nu a avut elemente pentru a le determina. Mai mult, reclamanta nici nu a depus, în termen util obiectivele expertizei vizând daunele interese. S-a reținut ca întemeiată reținerea instanței de fond în sensul că reclamanta, nu s-a implicat în analiza activității SC S.P. SA și nu a semnalat în adunările generale ale acționarilor, activități păgubitoare pentru A.V.A.S.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 și 312 alin. (3) C. proc. civ., formulând următoarele critici: - greșit instanța de apel nu a admis proba cu expertiza financiar-contabilă pentru a se stabili întinderea prejudiciului creat de pârâtă; - onorariu de expertiză în sumă de 5.000.000 lei, trebuia să fie suportat de pârâtă. Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele motive. Unul din capetele de cerere din acțiune, respins de instanța de fond, soluție confirmată în apel, l-a constituit daunele reprezentând dividendele pe care pârâta, Asociația S.P. le-a încasat în calitate de acționar în anul 2003. Daunele nu au fost dovedite de reclamantă, iar expertiza a precizat că din documentele puse la dispoziție de părțile litigante, nu rezultă încasarea de către pârâtă a dividendelor pe perioada în care aceasta a deținut calitatea de acționar în SC S.P.

SA, iar din 2003, față de pierderile înregistrate de societate, este exclusă încasarea oricăror beneficii. Instanța de apel a respins cererea pentru efectuarea unei expertize contabile, reținând că nu este utilă soluționării și având în vedere că nu s-au depus nici obiectivele pentru această probă. În adevăr, reclamanta nu a motivat necesitatea efectuării unei noi expertize contabile, cât timp nu a prezentat, cu ocazia primei expertize de la fond probe pentru stabilirea unor eventuale daune imputabile acționarei pârâte. Reclamanta, în apel nu a mai invocat încasarea de dividende de către pârâtă, ci a solicitat să se determine modul de gestionare a veniturilor și cheltuielilor, tranzacțiile și vânzările de active privind, nu pe pârâtă ca acționară, ci pe SC S.P.

SA Tg. Mureș. Or, pretențiile pentru daune întemeiate pe art. 989 C. civ., pot fi acordate pentru o faptă culpabilă care a produs daune, cu dovedirea legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu, elemente ce nu au fost dovedite de către reclamantă în sarcina pârâtei. Critica recurentei privind neacordarea de către instanța de fond a sumei de 5.000.000 lei, onorariu expert este de respins, instanța fiind în drept să aprecieze că aceste cheltuieli au fost necesare pentru stabilirea pretențiilor reclamantei. Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 302 din 19 mai 2006 a Curții de Apel București, secția VI comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2007.