ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3784/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 735 din 24 august 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a fost admisă cererea formulată de S.E.R. și intervenientul R.M.D. în contradictoriu cu Primăria Municipiului București și Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap și Inspectoratul Teritorial de Stat pentru Handicapați, dispunându-se lămurirea dispozitivului sentinței nr. 764 din 5 iulie 2000 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, în sensul că pârâta a fost obligată a-i lăsa reclamantei și intervenientului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din București, compus din teren în suprafață de 583 mp și construcțiile aferente: două corpuri de clădire cu parter și etaj fiecare, identificate în raportul de expertiză efectuat de expert B.N.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere că prin sentința a cărei lămurire se solicită s-a dispus admiterea acțiunii și cererii de intervenție, dispunându-se obligarea pârâților de a lăsa în proprietate și liniștită posesie a părților menționate imobilul compus din teren în suprafață de 583 mp și construcție aferentă, situat în București. S-a considerat că între acest dispozitiv și minută s-a strecurat o eroare materială, pentru că minuta se referă la „construcții aferente”. În această fază a procesului au fost administrate probe, din care a rezultat compunerea imobilului de la adresa menționată. S-a stabilit că este vorba de două construcții, de două corpuri de clădire, în raport de care s-a dispus lămurirea dispozitivului, în sensul arătat, conform art. 281 1 C. proc.

civ. Apelul declarat de Municipiul București prin Primarul general împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1488 din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. S-a avut în vedere și că se impunea lămurirea dispozitivului hotărârii cu privire la care s-a solicitat punerea în executare, o atare cerere făcând și apelanta, pentru că pe terenul retrocedat se găsesc în adevăr două construcții și nu una singură. Împotriva acestei decizii Municipiul București prin Primarul general a declarat recursul de față susținând că cererea a fost formulată cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 281 C. proc. civ.

Recursul nu este întemeiat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Așa cum rezultă și din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, cererea formulată de cei interesați pentru lămurirea înțelesului hotărârii judecătorești, a cărei necesitate a apărut în timpul executării a fost încadrată în art. 281 1 C. proc. civ. Această instituție, în parte inedită și care a fost introdusă în Codul de procedură civilă prin O.U.G. nr. 138/2000 este aceea a interpretării hotărârilor judecătorești, pentru că textul se referă expres la lămurirea cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii. Dar, aceasta se poate realiza și pe calea contestației la executare, pentru că art. 400 alin. (2) C. proc.

civ. consacră și în prezent într-o formulă asemănătoare cu cea redată, posibilitatea exercitării contestației la executare pentru „lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu”. Contestația la executare este condiționată de declanșarea urmăririi penale și precum în cazul de față, neutilizarea procedurii prevăzute de art. 281 1 C. proc. civ. Prin urmare cele două instituții nu funcționează în paralel, ci sunt complementare. Prin urmare, cererea de față, formulată după începerea executării, poate fi calificată corect în textele prevăzute în secțiunea a VI-a privitoare la contestația de executare din Codul de procedură civilă, în raport de care depășirea termenului de 15 zile, menționat în recurs, nu subzistă.

Dar, soluția adoptată în apel, cu referire la art. 400 C. proc. civ. este în afara criticii și dacă se are în vedere că însăși recurenta a considerat că este necesară lămurirea și întinderea dispozitivului hotărârii de executat, pentru că prin dovada nr. 39.206 din 7 mai 2004 a indicat reclamantei să uzeze de această procedură. Așa fiind, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 1488 A din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2005.