ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3784/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 735 din 24

august 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a fost admisă

cererea formulată de S.E.R. și intervenientul R.M.D. în contradictoriu cu

Primăria Municipiului București și Autoritatea Națională pentru Persoane cu

Handicap și Inspectoratul Teritorial de Stat pentru Handicapați, dispunându-se

lămurirea dispozitivului sentinței nr. 764 din 5 iulie 2000 a Tribunalului

București, secția a IV-a civilă, în sensul că pârâta a fost obligată a-i lăsa

reclamantei și intervenientului în deplină proprietate și liniștită posesie

imobilul din București, compus din teren în suprafață de 583 mp și

construcțiile aferente: două corpuri de clădire cu parter și etaj fiecare,

identificate în raportul de expertiză efectuat de expert B.N. Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a avut în vedere că prin sentința a cărei lămurire se solicită s-a dispus

admiterea acțiunii și cererii de intervenție, dispunându-se obligarea pârâților

de a lăsa în proprietate și liniștită posesie a părților menționate imobilul

compus din teren în suprafață de 583 mp și construcție aferentă, situat în

București. S-a considerat că între acest dispozitiv și minută s-a strecurat o

eroare materială, pentru că minuta se referă la „construcții aferente”.

În această fază a procesului au fost

administrate probe, din care a rezultat compunerea imobilului de la adresa

menționată. S-a stabilit că este vorba de două construcții, de două corpuri de

clădire, în raport de care s-a dispus lămurirea dispozitivului, în sensul

arătat, conform art. 281

1

C. proc. civ.

Apelul declarat de Municipiul

București prin Primarul general împotriva acestei sentințe a fost respins ca

nefondat prin decizia nr. 1488 din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă.

S-a avut în vedere și că se impunea

lămurirea dispozitivului hotărârii cu privire la care s-a solicitat punerea în

executare, o atare cerere făcând și apelanta, pentru că pe terenul retrocedat

se găsesc în adevăr două construcții și nu una singură.

Împotriva acestei decizii Municipiul

București prin Primarul general a declarat recursul de față susținând că

cererea a fost formulată cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de

art. 281 C. proc. civ.

Recursul nu este întemeiat urmând a

fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Așa cum rezultă și din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului, cererea formulată de cei interesați pentru

lămurirea înțelesului hotărârii judecătorești, a cărei necesitate a apărut în

timpul executării a fost încadrată în art. 281

1

C. proc. civ.

Această instituție, în parte inedită

și care a fost introdusă în Codul de procedură civilă prin O.U.G. nr. 138/2000

este aceea a interpretării hotărârilor judecătorești, pentru că textul se

referă expres la lămurirea cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea

dispozitivului hotărârii. Dar, aceasta se poate realiza și pe calea

contestației la executare, pentru că art. 400 alin. (2) C. proc. civ. consacră

și în prezent într-o formulă asemănătoare cu cea redată, posibilitatea

exercitării contestației la executare pentru „lămurirea înțelesului, întinderii

sau aplicării titlului executoriu”.

Contestația la executare este

condiționată de declanșarea urmăririi penale și precum în cazul de față,

neutilizarea procedurii prevăzute de art. 281

1

C. proc. civ. Prin

urmare cele două instituții nu funcționează în paralel, ci sunt complementare.

Prin urmare, cererea de față,

formulată după începerea executării, poate fi calificată corect în textele

prevăzute în secțiunea a VI-a privitoare la contestația de executare din Codul

de procedură civilă, în raport de care depășirea termenului de 15 zile,

menționat în recurs, nu subzistă.

Dar, soluția adoptată în apel, cu

referire la art. 400 C. proc. civ. este în afara criticii și dacă se are în

vedere că însăși recurenta a considerat că este necesară lămurirea și

întinderea dispozitivului hotărârii de executat, pentru că prin dovada nr. 39.206

din 7 mai 2004 a indicat reclamantei să uzeze de această procedură.

Așa fiind, recursul de față este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 1488 A din 17

noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2005.