ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2276/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința nr. 110 din 22 mai 2008, Tribunalul Tulcea, secția comercială, a admis

cererea principală având ca obiect pretenții în contradictor cu pârâta SC C.

SRL TULCEA precum și cererea reconvențională formulată de pârâtă și, în

consecință, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 353.880,9 lei reprezentând

prejudiciu suportat prin neexecutarea corespunzătoare a lucrărilor contractate

și respectiv suma de 21.651,10 lei reprezentând penalități achitate

beneficiarului plus dobânda legală aferentă celor două sume, calculată, de la

momentul plății acestora și până la data achitării efective; a obligat-o pe

reclamantă la plata sumei de 316.653,15 lei reprezentând contravaloarea

lucrării executate în baza actelor adiționale.

Pe baza probelor administrate instanța de

fond a reținut încheierea de către părți la 2 noiembrie 2004 a unui contract de

subantrepriză prin care pârâta în calitate de subantreprenor s-a obligat față

de reclamanta beneficiară să execute și să finalizeze lucrările la obiectivul

Grup Școlar „Anghel Saligni” – Tulcea iar la 20 august 2004 un contract de

subantrepriză pentru Grup Școlar de Industrie Alimentară și Colegiul Economic

Delta Dunării, în aceleași condiții.

Pe baza probelor administrate: procese

verbale de recepție, minute, proiecte de execuție, expertize tehnice, instanța

de fond a stabilit răspunderea contractuală a ambelor părți cu consecința

obligării reciproce la despăgubiri în sensul mai sus arătat.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 197 din 24 noiembrie 2008 a admis apelul declarat de pârâta SC C.

SRL Tulcea împotriva sentinței pe care a schimbat-o în parte în sensul că a

respins acțiunea principală ca nefondată, menținând restul dispozițiilor

acesteia.

Criticile pârâtei cu privire la greșita apreciere a

probelor cât privește răspunderea reclamantei au fost apreciate ca întemeiate

de instanța de apel.

În dubla sa calitate de antreprenor

general și de proiectant general al lucrării, reclamanta avea obligația să

întocmească și să transmită o documentație completă care să cuprindă precizări

la caracteristicile parchetului ce trebuia montat iar din probele administrate,

reține instanța de apel, nu a existat o documentație clară și precisă în acest

sens.

Cu privire la criticile referitoare la

minuta întocmită la 27 octombrie 2004 și procesele verbale de recepție calitate

nr. 8 și 11/2005, instanța de apel a reținut că ele nu pot fi înlăturate

întrucât au fost semnate de beneficiarul lucrării și că ambele procese verbale

atestă că lucrările executate sunt corespunzătoare din punct de vedere

calitativ conform documentației tehnice de execuție.

În contra deciziei a declarat recurs

reclamanta SC V. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 și 9 C.

proc. civ. în a căror dezvoltare arată că:

s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) deoarece critica în apel a pârâtei nu

a vizat și al doilea capăt de cerere privind suma de 21.651,10 lei așa încât

examinarea acestuia s-a făcut cu încălcarea art. 295 C. proc. civ.

care se sprijină (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) nerespectând prevederile art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. față de faptul că nu indică probele care au

condus la anumite concluzii, cuprinzând numai referiri generale cu privire la

aceste probe;

aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) întrucât a ignorat

dispozițiile legale în materia recepției de lucrări, procesele verbale de

recepție calitativă a lucrării nr. 8 și 11 din 4 din 11ianuarie 2005 și minuta

din 22 octombrie 2004 neîndeplinind condițiile prevăzute de Regulamentul din 14

iunie 1994 de recepție a lucrărilor.

Intimata a depus întâmpinare la

dosar prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat.

că instanța de apel prin decizia pronunțară nu a încălcat prevederile art. 295 C.

proc. civ., având în vedere și capătul de cerere privind obligarea la plata

sumei de 21.651,10 lei daune interese pentru executarea cu întârziere a

obligațiilor.

Aceasta deoarece apelul a privit și această sumă cum rezultă din

exprimarea motivelor de apel, pct. 1.2: ”apelul are ca obiect numai admiterea

acțiunii principale și obligarea acestora la plata sumei de 353.880,09 lei și

de 21.651,10 lei plus dobânda aferentă către reclamanta SC V. SRL GALAȚI, pe de

o parte, iar pe de altă parte, apreciind ca nefondată obligația principală era

firesc să se pronunțe și asupra cererii accesorii, derivând din aceasta.

atacată respectă prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

cuprinzând motivele de fapt la care acest text de lege face referire, situația

de fapt fiind stabilită pe baza probelor apreciate ca pertinente, așa încât

critica recurentei nu are justificare.

criticii formulate nu se încadrează în ipoteza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

care referă la situația când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal

ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Ceea ce recurenta consideră încălcare a legii referă la probe din dosar,

procese verbale de recepție despre care se pretinde că nu au fost încheiate cu

respectarea Regulamentului care le reglementează, dar pe care recurenta și le-a

însușit cum constată instanța de apel, critica neantamând legalitatea hotărârii

ca atare prin raportare la temeiurile de drept ale acțiunii în sensul art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

declarat ca nefondat, menținând ca legală hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

SC V. SRL GALAȚI împotriva deciziei nr. 197/COM din 24 noiembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2009.