ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2276/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 110 din 22 mai 2008, Tribunalul Tulcea, secția comercială, a admis cererea principală având ca obiect pretenții în contradictor cu pârâta SC C. SRL TULCEA precum și cererea reconvențională formulată de pârâtă și, în consecință, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 353.880,9 lei reprezentând prejudiciu suportat prin neexecutarea corespunzătoare a lucrărilor contractate și respectiv suma de 21.651,10 lei reprezentând penalități achitate beneficiarului plus dobânda legală aferentă celor două sume, calculată, de la momentul plății acestora și până la data achitării efective; a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 316.653,15 lei reprezentând contravaloarea lucrării executate în baza actelor adiționale.

Pe baza probelor administrate instanța de fond a reținut încheierea de către părți la 2 noiembrie 2004 a unui contract de subantrepriză prin care pârâta în calitate de subantreprenor s-a obligat față de reclamanta beneficiară să execute și să finalizeze lucrările la obiectivul Grup Școlar „Anghel Saligni” – Tulcea iar la 20 august 2004 un contract de subantrepriză pentru Grup Școlar de Industrie Alimentară și Colegiul Economic Delta Dunării, în aceleași condiții. Pe baza probelor administrate: procese verbale de recepție, minute, proiecte de execuție, expertize tehnice, instanța de fond a stabilit răspunderea contractuală a ambelor părți cu consecința obligării reciproce la despăgubiri în sensul mai sus arătat.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 197 din 24 noiembrie 2008 a admis apelul declarat de pârâta SC C. SRL Tulcea împotriva sentinței pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins acțiunea principală ca nefondată, menținând restul dispozițiilor acesteia. Criticile pârâtei cu privire la greșita apreciere a probelor cât privește răspunderea reclamantei au fost apreciate ca întemeiate de instanța de apel. În dubla sa calitate de antreprenor general și de proiectant general al lucrării, reclamanta avea obligația să întocmească și să transmită o documentație completă care să cuprindă precizări la caracteristicile parchetului ce trebuia montat iar din probele administrate, reține instanța de apel, nu a existat o documentație clară și precisă în acest sens.

Cu privire la criticile referitoare la minuta întocmită la 27 octombrie 2004 și procesele verbale de recepție calitate nr. 8 și 11/2005, instanța de apel a reținut că ele nu pot fi înlăturate întrucât au fost semnate de beneficiarul lucrării și că ambele procese verbale atestă că lucrările executate sunt corespunzătoare din punct de vedere calitativ conform documentației tehnice de execuție. În contra deciziei a declarat recurs reclamanta SC V. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare arată că: 1. instanța a acordat mai mult decât s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) deoarece critica în apel a pârâtei nu a vizat și al doilea capăt de cerere privind suma de 21.651,10 lei așa încât examinarea acestuia s-a făcut cu încălcarea art. 295 C. proc.

civ. 2. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) nerespectând prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. față de faptul că nu indică probele care au condus la anumite concluzii, cuprinzând numai referiri generale cu privire la aceste probe; 3. decizia atacată este dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) întrucât a ignorat dispozițiile legale în materia recepției de lucrări, procesele verbale de recepție calitativă a lucrării nr. 8 și 11 din 4 din 11ianuarie 2005 și minuta din 22 octombrie 2004 neîndeplinind condițiile prevăzute de Regulamentul din 14 iunie 1994 de recepție a lucrărilor. Intimata a depus întâmpinare la dosar prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat. 1. Cu privire la primul motiv de recurs se constată că instanța de apel prin decizia pronunțară nu a încălcat prevederile art. 295 C. proc. civ., având în vedere și capătul de cerere privind obligarea la plata sumei de 21.651,10 lei daune interese pentru executarea cu întârziere a obligațiilor. Aceasta deoarece apelul a privit și această sumă cum rezultă din exprimarea motivelor de apel, pct. 1.2: ”apelul are ca obiect numai admiterea acțiunii principale și obligarea acestora la plata sumei de 353.880,09 lei și de 21.651,10 lei plus dobânda aferentă către reclamanta SC V. SRL GALAȚI, pe de o parte, iar pe de altă parte, apreciind ca nefondată obligația principală era firesc să se pronunțe și asupra cererii accesorii, derivând din aceasta.

2. Cu privire la al doilea motiv de recurs se constată că decizia atacată respectă prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cuprinzând motivele de fapt la care acest text de lege face referire, situația de fapt fiind stabilită pe baza probelor apreciate ca pertinente, așa încât critica recurentei nu are justificare. 3. Cu privire la al treia motiv de recurs, se constată că dezvoltarea criticii formulate nu se încadrează în ipoteza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care referă la situația când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Ceea ce recurenta consideră încălcare a legii referă la probe din dosar, procese verbale de recepție despre care se pretinde că nu au fost încheiate cu respectarea Regulamentului care le reglementează, dar pe care recurenta și le-a însușit cum constată instanța de apel, critica neantamând legalitatea hotărârii ca atare prin raportare la temeiurile de drept ale acțiunii în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 4. Așa fiind, față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC V. SRL GALAȚI împotriva deciziei nr. 197/COM din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.