ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1787/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea reclamanta SC A.C.H. SA Tulcea, societate în faliment a chemat în judecată pe pârâta SC D. SA Tulcea pentru a fi obligată la plata sumelor de 428.498,95 ron, reprezentând contravaloare execuție lucrări și garanție de bună execuție conform facturilor fiscale invocate, la plata sumei de 342.553,10 ron, reprezentând contravaloare materiale, plus dobânzile legale aferente debitului calculat conform O.G. nr. 9/2000 de la data scadenței obligației de plată și până la achitarea integrală.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a executat lucrări la obiectivele de investiție „Modernizare Drum Crișan – Caraorman, Drum Cetalchioi – Plaur, Modernizare Școala Generală din Chilia Veche în baza contractelor de subantrepriză” încheiate la datele de 2 decembrie 1997, 29 august 2003 și 23 aprilie 2004 și a livrat materialele de construcții către pârâtă. Lucrările au fost executate în perioada anului 2004, iar pentru încasarea prețului s-au emis facturile fiscale invocate. Contravaloarea acestor facturi nu a fost achitată de pârâtă până la data promovării acțiunii și fiind notificată pârâta a recunoscut debitul și s-a angajat să îl plătească prin procesul verbal de conciliere.

Prin sentința civilă nr. 557 din 16 aprilie 2007, Tribunalul Tulcea a admis acțiunea formulată de către reclamantă și a obligat pârâta la plata sumelor de 428.498,95 ron cu titlu de contravaloare execuție lucrări de garanție, 342.553,19 lei cu titlu de contravaloare materiale și la plata dobânzilor legale calculate în conformitate cu O.G. nr. 9/2000 de la scadența obligației de plată, respectiv de la data emiterii facturilor și până la achitarea integrală a debitului de către reclamantă. Sentința de fond a fost apelată de către pârâta SC D. SA Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia civilă nr. 229/ COM din 24 octombrie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială contencios administrativ și fiscal, a admis apelul promovat, a schimbat în parte hotărârea apelată în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 106.656.94 lei contravaloare materiale, păstrând în rest celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei sus evocată a Curții de Apel Constanța, secția comercială contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta SC D. SA Tulcea, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și pe fond respingerea acțiunii. Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 (1) – (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și la dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare, excepția netimbrării cererii de recurs, și a reținut: Având în vedere recursul declarat, raportat la soluția instanței, Înalta Curte, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 1690,16 lei și respectiv 5 lei timbru judiciar, potrivit art. 1 din O.G.

nr. 32/1995. Recursul nu a fost timbrat cu sumele stabilite în sarcina recurentei. Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Constatând că recursul nu a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta a fost citată pentru termenul de judecată din data de 23 mai 2008 să timbreze recursul. Având în vedere că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 23 mai 2008, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 pct. 1 si pct. 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 35 pct. 5 din normele metodologice de aplicare a legii si ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta SC D. SA TULCEA împotriva deciziei civile nr. 229/ COM din 24 octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2008.