ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 701/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința nr. 2512 din 11 octombrie 2011, Tribunalul Harghita a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanta SC E.I. SRL Livezeni în contradictoriu cu

pârâta SC T. SRL Odorheiu Secuiesc pe care a obligat-o să plătească suma totală

de 32.082 RON din care 31.895 RON reprezintă contravaloare factura fiscală din

28 decembrie 2007, iar 187 RON reprezintă penalități de întârziere.

Instanța a respins capetele de cerere privind

obligarea pârâtei la plata contravalorii facturii fiscale din 29 februarie 2008

în sumă de 5.360 RON și dobânzi legale în sumă de 10.148,88 RON, cu cheltuieli de

judecată.

Instanța de fond reținând că reclamanta

a efectuat lucrările de tâmplărie la Școala generală din Vlăhița, conform contractului

încheiat cu pârâta, cu unele deficiențe nesemnificative valoric, a obligat pârâta

la plata contravalorii facturii din 28 decembrie 2007.

În ceea ce privește contravaloarea facturii

din 29 februarie 2008 instanța a reținut că aceasta a fost emisă pentru lucrări

suplimentare la contractul din 2007 și a fost refuzată la plată de pârâtă, că părțile

nu au încheiat act adițional la contract privind lucrările suplimentare, iar aceste

lucrări nu au fost individualizate și precizate în factură. S-a ținut cont de faptul

că executarea lucrărilor suplimentare este contestată de pârâtă, iar din probatoriul

administrat nu rezultă ce lucrări au fost executate cu acest titlu, sau dacă este

vorba pur și simplu de remedierea anumitor deficiențe, astfel că s-a respins cererea

de obligare la plata contravalorii acestei facturi.

Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat

recurs reclamanta SC E.I. SRL, calea de atac fiind recalificată de instanță, în

apel, față de valoarea pretențiilor și incidența textului art. 282

1

C.

proc. civ.

Prin decizia nr. 32/A din 26 martie 2012

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă și a obligat apelanta să

plătească intimatei-pârâte SC T. SRL cheltuieli de judecată în cuantum de 992 RON.

Instanța de apel a reținut că instanța

de fond a analizat modul de îndeplinire a obligațiilor contractuale, context în

care a obligat pârâta la plata contravalorii facturii din 2007 în sumă de 31.895

RON, care nu a fost refuzată la plată de pârâtă.

În ceea ce privește factura emisă pentru

lucrări suplimentare, instanța a reținut că reclamanta nu a reușit să facă dovada

acestora, factura fiscală din 29 februarie 2008 conținând la rubrica „specificații"

doar „lucrări suplimentare la contractul din 15 august 2007", fără nici un

element concret. Această factură nu a fost semnată de beneficiar, nu a fost recunoscută

și acceptată, fiind restituită emitentului, aspect confirmat de reclamanta în cuprinsul

notificării pentru conciliere prealabilă. Nici în motivarea căii de atac reclamanta

nu oferă elemente concrete care să permită identificarea certă a lucrărilor suplimentare.

După recalificarea căii de atac din recurs în apel, avocatul reclamantei apelante

prezent în instanță, nu a formulat cereri în probațiune, instanța acordând un termen

de judecată pentru a-i da posibilitatea și intimatei pârâte să-și formuleze apărarea

în raport de calea de atac recalificată. Nici pentru următorul termen de judecată

reclamanta apelantă nu a formulat vreo cerere în probațiune sau

concluzii scrise deși s-a acordat și un

termen de pronunțare. În condițiile invocării unor pretenții pentru contravaloarea

unor lucrări suplimentare la contractul încheiat între părți, în lipsa dovezii unei

comenzi ferme și o insuficienta dovedire a sumei pretinse prin factura din 29

februarie 2008, al cărei conținut nu permite identificarea lucrărilor pretins a

fi executate și detalierea acestora, instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică

și legală.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta SC E.I. SRL invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea

în parte a deciziei în sensul admiterii apelului și obligarea pârâtei la plata onorariului

de avocat, potrivit chitanțelor doveditoare aflate la dosar.

În

dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut că

instanța de apel a respins în întregime apelul fără să motiveze soluția în privința

motivului de apel invocat legat de neacordarea în primă instanță a tuturor cheltuielilor

de judecată solicitate de reclamantă. Prima instanță a acordat cheltuielile de judecată

reprezentând taxe de timbru, dar din hotărâre lipsește orice mențiune cu privire

la soarta cererii referitoare la onorariul de avocat.

Intimata SC T. SRL a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare:

Raportat la prevederile art. 312 alin.

(3) pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., intervine modificarea

hotărârii și complinirea motivelor hotărârii în măsură să susțină rezolvarea dată

litigiului.

În

speță se constată că instanța de apel nu a motivat soluția

în ce privește motivul de apel invocat de apelantă referitor la neacordarea în primă

instanță a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat. Analizându-se

motivul invocat se constată că este nefondat. Complinind motivarea hotărârii

Înalta Curte reține că instanța făcând aplicarea prevederilor art. 274 alin.

(1) raportat la art. 276 C. proc. civ. a obligat legal pârâta să plătească reclamantei

numai cheltuielile de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în mod proporțional

cu pretențiile admise.

Cheltuielile de judecată, reprezentând

onorariul de avocat ocazionat la fond, în mod corect nu au fost acordate întrucât

reclamanta nu a depus dovezi privind achitarea onorariului de avocat.

Pentru considerentele expuse în temeiul

art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul reclamatei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanta SC E.I. SRL Livezeni împotriva deciziei nr. 32/A din 26 martie 2012,

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi

21 februarie 2013.