ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4606/2012

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1330 din 31 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Arad, secția comercială, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M.I. SRL societate în insolvență, reprezentată prin administrator judiciar E.S. Arad, împotriva pârâtei SC P.M.I. SRL Arad și a fost obligată pârâta la plata sumei de 175.983,66 RON reprezentând contravaloare lucrări efectuate în anul 2008, conform facturii din 23 februarie 2009. S-a luat act de renunțarea pârâtei la judecarea cererii reconvenționale și s-a respins cererea de amendare a reclamantei în baza art. 108 pct. 1 lit. a) C. proc. civ..

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanta, în calitate de antreprenor, a încheiat cu pârâta, în calitate de beneficiar, contractul de execuție de lucrări din 1 martie 2007 având ca obiect lucrări suplimentare la obiectivul „Hala depozit cereale S., județul Arad". Reclamanta a întocmit Deviz de lucrări suplimentare execuție pentru depozit agricol și platforme din S., deviz care constituie anexa 1 la contractul sus menționat care nu a fost contestat de beneficiară, astfel că, la finalizarea lucrărilor, la data de 26 februarie 2009 reclamanta a comunicat pârâtei situația de lucrări aferentă lucrărilor efectuate în anul 2008 la locația Ferma agricolă S., în conformitate cu contractul părților și cu oferta financiară anexă, precum și factura aferentă acestor lucrări din 23 februarie 2009, comunicarea facându-se prin poștă cu confirmare de primire, însă factura a fost refuzată fiind considerată o plată nedatorată.

Reclamanta nu a notificat în scris pe pârâtă pentru convocarea comisiei de recepție, dar nici pârâta nu a făcut vreun demers pentru efectuarea acestei recepții, deși s-a folosit de lucrare în tot acest timp.

Potrivit Contractului de execuție lucrări din data de 1 martie 2007 (denumit în continuare „contract"), lucrările ce urmau să se execute, conform graficului, în termen de un an, avea ca obiect, potrivit devizului, nu edificarea de hale de depozitare, astfel cum menționează pârâta, ci, potrivit devizului, erau lucrări de sistematizare platforme, turnat beton platforme exterioare, execuție fundație cântar, execuție pod acces pe platforma exterioară, împrăștiat balast în amestec cu piatră spartă, turnat platformă exterioară prin turnare beton pe dublă armătură, toate fiind lucrări efectuate pe pământ sau care să asigure accesul în construcțiile mai înainte edificate și care nu fac obiectul prezentului litigiu, astfel tribunalul nu a luat în considerare probațiunea cu planșele foto, deoarece construcțiile din contractul în litigiu nu au pereți, fiind, majoritatea, la nivelul solului.

Față de termenul de executare al lucrărilor și de data emiterii situației de lucrări, a facturii și a situației financiare privind lucrările efectuate, tribunalul a constatat că lucrările au fost executate înăuntrul și în afara acestui termen, însă cu acordul tacit al pârâtei beneficiare, pe parcursul anului 2008. Acceptul tacit privind depășirea termenului convenit rezultă din aceea că pârâta nu a depus la dosar niciun document privind atenționarea antreprenorului în legătură cu acest aspect, nici solicitări de sistare a lucrărilor, nu a emis o factură pentru penalități de întârziere contractuale sau alte pretenții.

Pârâta a declarat apel împotriva sentinței comerciale nr. 1330/2010 și în consecință s-a pronunțat decizia civilă nr. 20 din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin care, s-a admis apelul și s-a schimbat în tot sentința în sensul respingerii acțiunii, cu consecința obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 20.330,50 RON, în fond și în apel. Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut, în esență, că reclamanta nu a tăcut dovada că a efectuat efectiv „lucrările suplimentare" prevăzute a fi făcute conform contractului din 1 martie 2007, ci aceste lucrări au fost efectuate de pârâtă, în regie proprie.

Din raportul de expertiză efectuat în apel, rezultă tară putință de tăgadă că în urma efectuării verificării pe teren a lucrărilor de construcții efectuate în regie proprie de pârâtă, potrivit evidenței bonurilor de consum din contabilitate și fișei de evaluare, aceste lucrări sunt cele de care se face vorbire în acțiunea formulată de reclamantă, și au o valoare înregistrată în contabilitate, de 77.842,99 RON. De asemenea, curtea a constatat că devizul de lucrări suplimentare anexat de reclamantă la acțiune nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și în consecință nu i se poate conferi valoare probatorie, decât ca început de dovadă, fiind combătut de pârâtă. Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 20/2012, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., invocând motive de „netemeinicie", susținând că instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. În motivarea recursului se susține, în esență, că instanța de apel reține faptul că: din cuprinsul raportului de expertiză rezultă în mod clar faptul că, în urma efectuării verificării pe teren a lucrărilor efectuate în regie proprie de pârâtă, în cele mai mici detalii, s-a constatat existența lucrărilor de construcții, la care se face referire de reclamantă, că au fost făcute de pârâtă în regie proprie cu o valoare înregistrată de 77.842,99 RON. Instanța de apel a interpretat în mod greșit actul juridic în sensul că, aceasta a dispus prin expertiză să se constate existența lucrărilor de construcții efectuate în regie proprie de către pârâtă deși obiectul litigiului consta în determinarea persoanei juridice care a efectuat lucrările de construcții.

Astfel că, instanța de apel prin interpretarea greșită a actului juridic a pornit de la premisa greșită că aceste lucrări au fost efectuate de pârâtă în regie proprie dispunând doar să se stabilească valoarea acestor lucrări. Acest lucru rezultă și din considerentele deciziei recurate „în urma efectuării verificării pe teren a lucrărilor de construcții făcute în regie proprie de pârâtă (...) s-a constatat existenta lucrărilor de construcții, la care se face referire de reclamantă în cererea introductivă, că au fost tăcute de pârâtă în regie proprie cu valoare înregistrată de 77.842,99 RON". Reclamanta precizează că nu existența și valoarea lucrărilor erau necesare a fi constatate prin expertiză ci dacă aceste lucrări au fost efectuate de reclamantă sau de către pârâta SC P.M.I.

SRL. Pârâta a formulat întâmpinare, arătând, în esență, că recurenta susține în mod greșit că instanța de apel a schimbat natura și înțelesul actului juridic dedus judecății, deoarece tocmai raportat la obiectul acțiunii, curtea de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice și în conformitate cu concluziile acesteia a respins acțiunea, deoarece lucrările pretins efectuate de reclamantă, s-a constatat că au fost efectuate de pârâtă, în regie proprie și în consecință, pârâta solicită respingerea recursului, ca nefondat și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în recurs. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs și de susținerile din întâmpinare constată că potrivit art. 304 C. proc.

civ., modificarea sau casarea unei hotărâri, în recurs (cale extraordinară de atac) se poate cere numai pentru motive de nelegalitate și în consecință în mod greșit și evident nelegal reclamanta critică decizia pentru motive de netemeinicie, deși invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care într-adevăr se referă la situațiile în care instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. În realitate, potrivit motivelor de recurs, reclamanta critică obiectivele stabilite de curtea de apel pentru expertiza efectuată în cauză, în sensul că s-a dispus constatarea existenței lucrărilor de construcții efectuate în regie proprie de către pârâtă deși obiectul litigiului constă în determinarea persoanei juridice care a efectuat lucrările de construcții.

Astfel fiind, se constată că reclamanta nu indică concret în ce constă interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății sau schimbarea naturii ori înțelesului vădit neîndoielnic al acestuia ci doar stabilirea, în opinia sa, a unor obiective greșite pentru expertiză, critică neprevăzută de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. invocat ca temei de drept al recursului și în consecință recursul este nefondat.

Osebit de aceasta, din încheierea de la data de 10 ianuarie 2011 se constată că instanța de apel a stabilit obiectivele expertizei conform obiectului acțiunii reclamantei și anume de a se stabili dacă pârâta a efectuat în regie proprie următoarele lucrări: „lucrări suplimentare de turnare a platformei exterioare, turnare fundație cântar și a podului de acces cu sistematizarea platformei exterioare" și deși s-au acordat mai multe termene până la efectuarea expertizei, reclamanta nu a propus alte obiective și nici nu a avut obiecțiuni privind formularea „dacă lucrările s-au efectuat în regie proprie de către pârâtă". De asemenea, reclamanta deși a formulat obiecțiuni la expertiză, nu a criticat modalitatea de stabilire a obiectivelor ci a considerat că expertul nu a răspuns la obiective.

După depunerea răspunsului la obiecțiuni, deși s-au acordat mai multe termene, reclamanta nu s-a mai prezentat și nici nu a depus concluzii scrise ceea ce demonstrează că a achiesat la concluziile expertizei, care se referă la contravaloarea lucrărilor de construcții care constituie obiectul acțiunii reclamantei. În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.. În temeiul art. 274 C. proc. civ. reclamanta-recurentă urmează a fi obligată la cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 5.655 RON reprezentând onorariu de avocat și contravaloare transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.I. SRL prin administrator judiciar E.S. Arad împotriva deciziei civile nr. 20 din 23 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă. Obligă recurenta reclamantă SC M.I. SRL prin administrator judiciar E.S. Arad la plata sumei de 5.655 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC P.M.I. SRL Arad. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2012.