ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2307/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2307/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Tribunalului Constanța, secția a ll-a civilă, reclamanta SC N.F. SRL prin

lichidator judiciar L.G. Sprl a solicitat obligarea pârâtului Orașul Hârșova

prin Primar la plata sumei de 141.612,06 reprezentând debit restant conform

facturii din 9 mai 2011 și respectiv 7.857,63 lei conform facturii din 2011

încheiate în baza contractelor de execuție lucrări precum și la plata

dobânzilor legale de la data scadenței facturilor fiscale și până la achitarea

integrală a creanței, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul

Constanța, secția a ll-a civilă, prin sentința civilă nr. 2066 din 11 iulie

2013, a respins acțiunea ca nefondată, reținând, în esență, că s-a susținut

fără temei, că între părți nu a intervenit niciun act adițional și nici

modificări asupra valorii contractului, valoarea de 260.517,23 lei exclusiv

T.V.A. rezultând din centralizatoarele financiare, iar creanța de 141.612,06

lei reprezintă diferența dintre plățile efectuate și valoarea negociată prin

contract.

Nu a putut fi

însușit acest punct de vedere întrucât centralizatorul financiar de la fila 19

reprezintă o ofertă de preț neacceptată de către pârâtă.

Aceasta o

demonstrează atât procesul - verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.

362/26 ianuarie 2011, care menționează și admite recepția valorii de 191.912,13

lei cât și protocolul de cofinanțare la contractul din 31 ianuarie 2008, care

are valențele juridice ale unui act adițional.

Astfel,

potrivit acestui protocol, valoarea totală a investiției este de 191.912,13

inclusiv T.V.A. din care suma de 134.912,13 lei urma să fie decontată din

bugetul local, iar diferența de 57.000 lei suportată de beneficiarul final.

Ori, aceasta

este suma negociată de subiecții litiganți și nu valoarea estimată inițial prin

contractul părților, sumă de altfel achitată cu ordinele de plată depuse la

dosarul cauzei.

Este fără

relevanță în cauză faptul că suntem în prezența unui contract de achiziție, așa

încât valoarea contractului nu mai putea fi ulterior modificată, întrucât acest

aspect atrage o altă sancțiune și nu poate îndreptăți pe reclamantă să solicite

sumele relevate în petitul acțiunii.

În concluzie,

protocolul de cofinanțare având valențele juridice ale unui act adițional, se

impune cu forță obligatorie și pentru reclamantă, așa încât pârâta nu datorează

nicio sumă reclamantei, conduita acesteia de a refuza la plată factura fiscală

din 9 mai 2011 fiind pe deplin justificată din punct de vedere juridic.

Cât privește

factura din 20011 în valoare totală de 7.857,63 lei nici aceasta nu s-a

justificat sub aspect probator, avându-se în vedere că derivă din alt raport

contractual.

Pentru

considerentele expuse, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

Apelul declarat

de reclamanta SC N.F. SRL prin lichidator judiciar L.G. Sprl împotriva acestei

sentințe, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 119 din

14 octombrie 2013.

În argumentarea

acestei decizii, instanța de apel a reținut, în esență, că între părți a fost

încheiat contractul din 31 ianuarie 2008 având ca obiect „Realizarea PT+CS+DDE,

PAC" și execuție pentru Reabilitare și extindere sală pentru activități

extraculiculare a Școlii Generale, Hârșova.

Ca termen de

finalizare a lucrării a fost fixat 21 aprilie 2008 (80 de zile).

În art. 2 pct.

2.2 părțile au stabilit valoarea totală a contractului în sumă de 325.516,29

lei cu T.V.A. și se va face în funcție de executarea fazelor dispuse de partea

contractantă (260.517,23 lei fără T.V.A.).

La fila 19 din

dosar apelanta SC N.F. SRL a făcut o ofertă de preț care însă nu a fost

acceptată de pârâtul intimat Orașul Hârșova prin primar.

Prin procesul -

verbal de recepție din 26 ianuarie 2011 au fost admise recepționarea lucrărilor

la valoarea de 191.912,13 lei, sumă ce a fost încasată la apelantă conform

raportului de expertiză contabilă (filele 31-37 din dosar fond).

Anterior,

părțile au încheiat la contractul de execuție lucrări din 31 ianuarie 2008, un

protocol de cofinanțare (fila 43), semnat de ambele părți unde au precizat

valoarea totală a investiției de 191.912 lei inclusiv T.V.A. din care

134.912,13 lei buget local și 57.000 lei buget M.E.C.T - H.G. nr. 127/2010.

S-a constatat

că așa cum a stabilit și instanța de fond valoarea juridică a acestuia este de

act adițional la contract și unde a fost fixată valoarea obiectului

contractului.

Instanța de

apel a reținut că în aceste condiții suma convenită de părți în mod legal a

fost achitată de către intimată cu ordinele de plată existente la dosar, iar

refuzul acesteia de a plăti factura nr. 2/9 mai 2011 apare ca justificată.

Împotriva

acestei decizii, reclamanta SC N.F. SRL prin lichidator judiciar L.G. Sprl a

declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În susținerea

motivelor de recurs indicate, recurenta a arătat, în esență, că instanța de

apel în mod greșit a reținut că valoarea lucrărilor de execuție a contractului

este de 260.517,23 lei plus T.V.A., fiind cuprins într-un centralizator

financiar neacceptat de pârâtă. Această valoare a lucrărilor rezultă din

contractul de achiziție din 31 ianuarie 2008, la acesta neintervenind nicio

modificare de preț, cantitate sau calitate a lucrărilor, nefiind încheiat

niciun act adițional în acest sens.

Procesul -

verbal încheiat la terminarea lucrărilor din 26 ianuarie 2011 nu menționează că

este încheiat pentru toate lucrările cerute prin contract și nici că valoarea

negociată în contract de 325.516,29 lei a fost renegociată la 191.912,13 lei.

Acesta atestă doar că lucrările terminate și recunoscute sunt în cuantum de

191.912,13 lei.

Recurenta

susține că protocolul de cofinanțare încheiat cu titularul contractului -

Orașul Hârșova, dar și cu beneficiarul final al lucrării - Școala cu clasele I

- VII Hârșova, pentru a se atesta că o parte din sumele de plată, respectiv

57.000 lei, urmează să fie achitate din bugetul școlii, pentru că aceasta

primise finanțare tocmai pentru această investiție conform H.G. nr. 1270/2010.

Acest protocol

de cofinanțare, susține recurenta, nu poate avea valențele unui act adițional

nici într-o relație comercială obișnuită, darămite într-o relație de execuție

de lucrări izvorâtă dintr-un contract de achiziții publice încheiat în temeiul

O.U.G. nr. 34/2006.

Astfel, susține

recurenta, în mod greșit a reținut instanța de fond că practic părțile au

renegociat valoarea contractului și că de aceea Orașul Hârșova a refuzat plata

facturii din 2011 în valoare de 144.612,06 lei (în realitate suma corectă de

plată a rezultat în urma expertizei ca fiind de 111.381,72 lei).

Până la

obiecțiunile la expertiză, calificate de instanță ca și concluzii pe fond,

Orașul Hârșova nu a susținut niciodată că acesta ar fi motivul pentru care a

refuzat plata.

Abia în cadrul

acestui dosar și în fața acestei instanțe și-a dat seama brusc, după 3 ani de

la cele petrecute că a existat o renegociere de preț și că de aceea refuză

plata. Până la acest dosar poziția pârâtei a fost că refuză plata deoarece

lucrările a căror valoare este cerută prin această factură nu au fost executate

sau sunt neconforme.

La momentul

recepției pârâta a considerat că nu au fost executate toate lucrările conform

contractului și că suma semnată este echivalentă pentru ceea ce aceștia au

considerat că s-a executat, și nicidecum că s-a negociat ca toate lucrările

contractului să aibă un preț scăzut de la 325.516,29 lei la 191.912,13 lei.

Proba cu expertiză a relevat că pe lângă lucrările confirmare prin procesul -

verbal de recepție, recunoscute și achitate de către pârâtă, au fost executate

lucrări în valoare de 11.381,72 lei, având în vedere contractul și cerințele

caietului de sarcini. Acestea sunt lucrări nerecunoscute prin procesul - verbal

de recepție și deci refuzate la plată și pentru care se solicită obligarea

pârâtei la plata lor.

În caz contrar

pârâta și-ar îmbogăți patrimoniul cu valoarea acestor lucrări în condițiile în

care patrimoniul reclamantei executante este vădit sărăcit, aceasta ajungând în

faliment tocmai în urma acestor lucrări pe care Ie-a efectuat cu oameni și

materialele proprii, dar pentru care nu a primit niciodată contravaloarea lor,

deși Ie-a efectuat în baza unui contract de achiziții publice încheiat în urma

parcurgerii tuturor etapelor de calificare și ofertare stabile de O.U.G. nr.

34/2006.

Pentru aceste

motive recurenta a solicitat admiterea recursului cu consecința modificării în

tot a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii.

Recursul este

nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Prealabil

analizării criticilor formulate, se impune a fi făcută precizarea că deși au

fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta nu

s-au conformat dispozițiilor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., în

sensul dezvoltării fiecărui motiv de nelegalitate invocat, cerință ce rezultă

și din caracterul extraordinar al căii de atac a recursului.

Astfel, motivul

de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. vizează situația

în care instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății prin

schimbarea naturii sau înțelesului vădit neîndoielnic al acestuia.

Deși motivul de

nelegalitate așa cum este prevăzut procedural vizează actul dedus judecății,

recurenta prin argumentele aduse în sprijinul acestuia se referă la înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al înscrisurilor deduse judecății, cu scopul de a

repune în discuție probele, concludenta acestora, aspecte care nu intră în

sfera de analiză a motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Din perspectiva

acestui motiv se afirmă că instanța de apel în mod greșit a apreciat că

valoarea lucrărilor de execuție a contractului este de 260.517,23 lei plus

T.V.A. și cuprinsă într-un centralizator financiar neacceptat de pârâtă.

Critica este

nefondată întrucât actul juridic dedus judecății l-a reprezentat contractul nr.

1/31 ianuarie 2008 având ca obiect „realizarea PT+CS+DDE, Pac" și execuție

pentru reabilitare și extindere sală pentru activități extraculiculare a Școlii

Generale, Hârșova.

Din acest punct

de vedere, se observă că instanța de apel a pornit în analiza criticilor aduse

sentinței de la examinarea situației de fapt, și a constatat că părțile au

încheiat la contractual de execuție lucrări din 31 ianuarie 2008, un protocol

de cofinanțare, semnat de ambele părți unde au precizat valoarea totală a

investiției de 191.912 lei inclusiv T.V.A., iar valoarea juridică a acestuia

este de act adițional la contract.

Totodată, prin

prisma aceluiași motiv de recurs se repune în discuție concludenta și

interpretarea probelor legate de procesul - verbal din 26 ianuarie 2011, adresa

din 11 mai 2011, răspunsul la interogatoriu, proba cu martori. Or, toate aceste

chestiuni vizează netemeinicia și nu nelegalitatea soluțiilor anterioare.

Interpretarea

actului dedus judecății și a probelor aparține instanțelor devolutive și numai

în măsura în care s-ar încălca norme care au dus la schimbarea înțelesului

actului care era vădit neîndoielnic s-ar putea reține încălcarea legii. Or,

argumentele recurentei nu conduc la o astfel de concluzie ci, dimpotrivă, se

constată că s-au evocat ipoteze și susțineri nefondate.

Considerațiile

de mai sus deși au fost făcute, nu pierd din vedere că și aceste chestiuni

legate de conținutul înscrisurilor respective sunt de fond și nu vizează

nelegalitatea la care se referă prevederile art. 304 alin. (8) C. proc. civ.

Recurenta a

indicat drept motiv de recurs și pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. care poate

constitui temei pentru modificarea sau casarea unei hotărâri atunci când

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii.

Acest motiv de

recurs trebuie analizat în contextul celorlalte prevederi procedurale care

califică recursul drept o cale extraordinară de atac nedevolutiva, ceea ce

înseamnă pe de o parte că regulile instituite pentru promovarea și susținerea

criticilor trebuie să fie respectate întocmai, iar pe de altă parte, că prin

recurs se examinează legalitatea soluțiilor anterior pronunțate fără să fie

provocată o rejudecare a fondului în orice situație. Din acest punct de vedere

trebuie observate nu doar dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ci și

dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. care obligă la

„dezvoltarea motivelor de nelegalitate" a hotărârii recurate.

În speță, din

redarea criticilor se poate constata că au fost aduse spre o nouă examinare

chestiuni de fond legate de administrarea și interpretarea probelor, care nu se

încadrează în motivul de nelegalitate invocat.

În realitate,

recurenta prin trimitere la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se limitează la o

simplă indicare „de formă" a textului din moment ce din „dezvoltarea

motivului" nu s-a adus o minimă argumentare în drept a acestui motiv.

Prin urmare,

față de dispozițiile procedurale care limitează posibilitățile de rediscutare a

probelor, după ce s-a judecat fondul și apelul, prevederi raționale față de

modul de organizare a sistemului căilor de atac, în care recursul este cale de

atac de reformare, nedevolutiva, criticile bazate pe aceste chestiuni vor fi

înlăturate, întrucât nu vizează nelegalitatea soluției care a fost pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă.

De altfel, se

constată că motivele recursului conțin o reiterare și preluare identică a

motivelor de apel care au făcut deja obiect de analiză și verificare din partea

jurisdicției anterioare.

Ignorând faptul

că obiectul recursului este reprezentat de decizia din apel care s-a

fundamentat pe anumite considerente în adoptarea soluției, răspunzând punctual

criticilor - în cadrul devoluțiunii fixate de parte -, reclamanta aduce

judecății în recurs aceleași aspecte, fără să critice însă hotărârea instanței

de apel.

Fără să combată

argumentele instanței și să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în

recurs, reclamanta nu face decât să reitereze motivele de apel, nesocotind

existența judecății anterioare, în cadrul căreia respectivelor critici li s-a

răspuns deja.

În concluzie,

cu referire la motivele invocate se va reține că recurenta s-a îndepărtat de la

dispozițiile menționate de art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ. sub aspectul

conținutului lor, iar prin argumentele aduse s-a cerut instanței de recurs să

statueze asupra cauzei ca atare, judecând în fond și nu doar să verifice

decizia din apel în ce privește modul de aplicare a legii.

În consecință,

față de cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamanta SC N.F. SRL prin lichidator judiciar

L.G. Sprl împotriva Deciziei civile nr. 119 din 14 octombrie 2013 pronunțată de

Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 iunie 2014.