ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 375/2015

Asupra recursurilor de față: E x aminând actele și lucrările de la dosar constată următoarele : Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, se cț i a c ont e ncios administrativ și fiscal , reclamanta SC S.E.

S RL a chemat în judecată pârâții Municipiul Mangalia prin primar , Consiliul Local Mangalia și Serviciul Public Administrarea Domeniului Public și Privat Mangalia, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestora să încheie actul adițional la contractul de lucrări din 03 august 2007 , iar în caz contrar , hotărârea pronunțată să țină loc de act adițional încheiat, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 945 . 750 , 90 RON aferentă lucrărilor suplimentare efectuate în legătură cu actul din anul 2007 și a dobânzii de drept conform normelor Băncii Naționale a României , începând cu data semnării procesului-verbal de recepție a lucrărilor suplimentare efectuate și până la data prezentei cereri , cu cheltuieli de judecat ă . Prin încheierea din data de 17 mai 2012 s-a constatat natura civilă - litigiu profesioniști a cauzei și s-a înaintat dosarul s ecției a II- a civile din cadrul Tribunalului Constanța spre competentă soluționare . Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei secții la data de 02 iulie 2012 . La data de 16 noiembrie 2012 reclamanta SC S. E. SR L a formulat precizări la obiectul acțiunii , arătând că pretenția dedus ă judecății este de obligare a pârâților la încheierea actului adițional c a urmare a lucrărilor suplimentare efectuate în baza contractului de lucrări din 03 august 2007 . În drept ,

s-au invocat disp . art. 122 lit. e ) , i) din O.U.G. nr. 34 / 2006 . Prin sentinta civilă nr. 923 din 25 martie 2013 a fost admisă acțiunea astfel cum a fost precizată, fiind respinsă cererea în privința dobânzilor solicitate. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut: Că, între autoritatea contractantă Serviciul Public Administrarea Domeniului Public și Privat Mangalia și pârâta SC S.E. SRL în calitate de executant a intervenit contractul de lucrări din 03 august 2007 și cele două acte adiționale din 28 noiembrie 2007 și 29 februarie 2008 prin care acesta din urmă s-a obligat să execute lucrările de reabilitare și modernizare sistem de iluminat public în Municipiul Mangalia - parțial Faza 1. Durata contractului s-a stabilit la 7 ani, începând de la data intrării în vigoare a contractului, iar durata de execuție a lucrărilor este de 45 de zile calendaristice, de la data emiterii ordinului de începere a lucrărilor (art. 6.1 din contract).

Executarea contractului a început de la data de 17 august 2007 (art. 7). Prețul contractului s-a convenit la suma de 7.606.491,73 RON cu taxare inversă (art. 5.1), modificat inițial prin Actul adițional din 28 noiembrie 2007 și în final prin Actul adițional din 29 februarie 2008, stabilindu-se în cele din urmă la valoarea de 7.663.915,29 RON la care se adaugă TVA de 1.456.143,91 RON plătibil în 84 de rate lunare egale. Că, prin adresele din 18 martie 2008 și din 19 martie 2008 pârâta Serviciul Public Administrarea Domeniului Public și Privat Mangalia a solicitat reclamantei SC S.E. SRL transmiterea documentației tehnică economică privind execuția unor lucrări suplimentare care vor extinde rețeaua de iluminat public realizată prin proiectul "Reabilitare și modernizare sistem de iluminat public în Municipiul Mangalia - parțial Faza 1", precum și o ofertă privind executarea lucrărilor reprezentând comenzi suplimentare față de cele executate conform contractului.

Prin adresa din 18 martie 2008 reclamanta a înaintat pârâtei solicitante devizul ofertă al obiectivului 3 - Mangalia faza 1 - Suplimentări. Că, existența lucrărilor suplimentare executate de reclamanta SC S.E. SRL a fost atestată de Comisia de verificare alcătuită din delegați ai ambelor părți contractante conform proceselor - verbale de constatare - verificare din data de 28 iulie 2010, respectiv 29 iulie 2010. În cuprinsul acestui din urmă proces-verbal s-a prevăzut valoarea situațiilor de plată conform centralizatorului anexat de 945.750,90 RON (cu finanțare cu TVA), fără a fi constatate lipsuri sau deficiențe.

Instanța a avut în vedere că, în general, asemenea modificări pot fi însă operate dacă sunt prevăzute în termenii inițiali ai contractului sau dacă modificarea este cauzată de factori externi și obiectivi și că, contractul de achiziție publică poate fi modificat fără organizarea unei noi proceduri de atribuire competitive, dacă modificarea nu este substanțială și urmărindu-se asigurarea unui echilibru între dezideratul continuării în condiții de eficiență a executării contractului și obligația asigurării liberei concurențe și egalității de tratament pentru toți actualii și potențialii adjudecatari și că O.U.G.

nr. 34/2006 permite în mod expres autorităților să majoreze prețul unui contract de lucrări sau de servicii cu 20% din valoarea inițială și, "în cazuri temeinic motivate” cu până la 50%, toate acestea, prin organizarea unei simple proceduri de negociere fără publicare prealabilă a unui anunț de participare, la finalul căreia se poate încheia un act adițional la contractul inițial.

Având în vedere că lucrările suplimentare sunt legate de contractul inițial, valoarea maximă cumulată a lucrărilor suplimentare nu depășește 20% din valoarea contractului inițial, modificarea nu este substanțială - față de raportul de valoare între lucrările contractate inițial și lucrările suplimentare a căror necesitate a survenit ulterior, precum și că atribuirea este făcută contractantului inițial astfel cum rezultă din corespondența purtată între părți, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile legale mai - sus amintite, sens în care autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare la finalul căreia se poate încheia un act adițional la contractul inițial.

Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar a reținut că reclamanta SC S.E.

SRL și-a executat obligația de efectuare a lucrărilor suplimentare la contractul inițial care au extins rețeaua de iluminat public realizată prin proiectul "Reabilitare și modernizare sistem de iluminat public în Municipiul Mangalia - parțial Faza 1" (procesele-verbale de constatare - verificare din data de 28 iulie 2010, respectiv 29 iulie 2010) și în considerarea efectelor contractului de lucrări din 03 august 2007, a reciprocității și interdependenței obligațiilor ce revin părților, a faptului că obligația ce revine uneia dintre părți își are cauza juridică în obligația reciprocă a celeilalte plăți, urmează a se obligă pârâții la plata sumei de 945.750,90 RON cu titlu de lucrări suplimentare efectuate la contractul de lucrări din 03 august 2007. În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâților la plata dobânzii începând cu data semnării procesului-verbal de recepție a lucrărilor suplimentare efectuate și până la data introducerii acțiunii, s-a constatat că aceasta nu a prezentat un mod de calcul al dobânzii solicitate și nici nu a făcut dovada emiterii efective a facturilor în vederea efectuării plăților de către achizitor în conf.

cu disp. art. 18 din contractul de lucrări din 03 august 2007 referitor la modalitățile de plată, considerente pentru care nu au fost acordate de instanță. Apelurile declarate de pârâții Municipiul Mangalia - prin Primar și Consiliul Local Mangalia prin Primar și Serviciul public Administrarea Domeniului Public și Privat Mangalia au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 138 din 21 noiembrie 2013 a Curții de apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrative și fiscal, care a reținut următoarele: Cu privire la criticile privind instanța competentă să soluționeze cauza s-a avut în vedere că acțiunea a fost formulată la data de 30 ianuarie 2012, dată la care competența de soluționare a cauzei revenea secției comerciale a tribunalului, potrivit art. 286 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006. În ce privește procedura prealabilă s-au luat în considerare prevederile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2006 și s-a constatat că autoritatea contractantă a fost convocată la conciliere, însă apelanții nu contestă existența concilierii prealabile în privința plății sumelor de bani, susținerile lor fiind legate de încheierea actului adițional la contract, caz în care nu poate fi separată solicitarea de plată a sumelor de bani de încheierea actului adițional la contract, plata sumelor implicând și materializarea înțelegerii părților. Pe fondul cauzei, s-a ret,inut că, între autoritatea contractantă Serviciul Public Mangalia și pârâta SC S.E.

SRL în calitate de executant a intervenit contractul de lucrări din 03 august 2007 - modificat prin două acte adiționale din 28 noiembrie 2007 și 29 februarie 2008 - prin care acesta din urmă s-a obligat să execute lucrările de reabilitare și modernizare sistem de iluminat public în Municipiul Mangalia - parțial Faza 1, că apelantele nu contestă că acest contract a fost executat și că întreaga sa apărare (inclusiv obiectivele expertizei solicitate și respinsă de instanță ca neutilă cauzei) privește nelegalitatea încheierii unui act adițional la contract pentru efectuarea unor lucrări suplimentare, nefiind îndeplinite cerințele O.U.G. nr. 34/2006.

S-a considerat că, relevant în speță este probarea existenței solicitării autorității contractante de efectuare a unor lucrări suplimentare față de cele care au făcut obiectul contractului inițial și s-a constatat că o astfel de solicitare a existat, așa cum rezultă din următoarele documente ulterioare finalizării contractului din 03 august 2007 (care prevedea un termen de finalizare a lucrărilor ce făceau obiectul contractului de 45 de zile - art. 6): - adresa din 19 martie 2008 prin care se solicită oferta intimatei pentru realizarea unor lucrări suplimentare; - adresa din 18 martie 2008 către SC E.D. SRL (proiectant) care dovedește și că exista intenția de extindere a rețelei de iluminat public, existând în acest sens și o listă cu zonele în care se va realiza extinderea; - adresa din 10 aprilie 2008 care cuprinde oferta se SC Z.E.

SRL pentru lucrările suplimentare, cu devizele cu cantitățile de lucrări și valoarea acestora; - adresa din 26 iulie 2010 din partea autorității contractante prin care societatea intimată era invitată pentru verificarea lucrărilor executate; - procesul verbal de constatare verificare încheiat în data de 28 iulie 2010 care constată executarea lucrărilor suplimentare, concordanța cantitativă cu situațiile de lucrări suplimentare prezentate de executant, starea de functionare; - procesul verbal de constatare - verificare, completare la procesul verbal de constatare verificare din data de 28 iulie 2010 încheiat în data de 29 iulie 2010 care confirmă existența unui proiect tehnic executat de SC E.D.

SRL, valoarea situațiilor de plată. În condițiile în care autoritatea contractantă a solicitat intimatei transmiterea unei oferte pentru executarea unor lucrări suplimentare față de contratul inițial, intimata a transmis această ofertă care a fost acceptată , fiind urmată de executare (confirmată de procesele verbale încheiate de către autoritatea contractantă cu participarea executantului), instanța de apel a reținut că, actul adițional ce urmează a se încheia nu este decât materializarea înțelegerii părților care a fost finalizată prin executare, neavând relevanță (față de obiectul cauzei) respectarea în cauză a prevederilor O.U.G.

nr. 34/2006, întrucât solicitarea de către autoritatea contractantă a efectuării de către intimată a unor lucrări suplimentare fără respectarea prevederilor legii privind achizițiile publice (fapt de altfel susținut de aceasta în tot cuprinsul cererii de apel) poate atrage sancționarea acesteia în conformitate cu prevederile legale fără însă să înlăture obligația sa legală ce rezultă din contractul încheiat cu executantul lucrării, de plată a lucrărilor efectuate. Împotriva deciziei, pârâtele au declarat recurs intemeiat pe prevederile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., aducând in susținere următoarele argumente ce sunt comune ambelor recursuri: 1. Motivul de nelegalitate întemeiat pe art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. ­ când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii. În argumentare, recurenții fac trimitere la dispozițiile art. 2 lit. c) și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 modificat prin O.U.G. nr. 77/2012 potrivit cu care, în cauzele în care contractul dintre părți are natura juridică a unui contract administrativ, litigiile născute în legătură cu acesta sunt de competența instanței de contencios administrativ, date fiind și prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Redând conținutul art. 286 alin. (1) așa cum a fost modificat de pct. 68 al art. 1 din O.U.G. nr. 77/2012, publicată în M. Of. nr. 827/2012 se arată că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv "obligația" de a încheia act adițional la un contract încheiat în temeiul O.G.

nr. 34/2006", actul ce se solicită a fi încheiat este un act administrativ bilateral, iar acțiunea este inadmisibilă în raport de prevederile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 pentru neefectuarea procedurii administrative. Așa fiind, recurentele consideră că potrivit Legii nr. 554/2004 și O.U.G. nr. 34/2006 modificat prin O.U.G. nr. 77/2012, instanța competentă în soluționarea cauzei este Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, iar pe cale de consecință, decizia atacată a fost pronunțată de o instanță necompetentă. - lnvocând prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., rolul activ al judecătorului concretizat în prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., prevederile art. 261 C. proc.

civ. și dreptul la un proces echitabil conform art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și practica C.E.D.O., recurenții arată că au solicitat administrarea unor probe care tindeau la dovedirea susținerilor și apărărilor lor. Consideră că, în speță, numai un specialist putea stabili în concret necesitatea efectuării lucrărilor suplimentare și oportunitatea acestora în condițiile existenței contractului din anul 2007, precum și dacă aceste lucrări puteau fi realizate de sine stătător de același sau alt agent economic în condițiile O.U.G. nr. 34/2006 și a normelor de transparență.

De aceea, apreciază că instanța de apel a respins în mod greșit cererea sa privind efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, proba fiind una esențială pentru soluționarea justă a cauzei, respectiv în analizarea legalității încheierii unui act adițional la contractul de achiziție publică pentru efectuarea unor lucrări suplimentare și dacă au fost îndeplinite condițiile cerute de O.U.G. nr. 34/2006. Față de aspectele învederate, recurenții solicită casarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii spere rejudecare. 2. Instanța de apel a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 fără să aibă în vedere că lucrările invocate de reclamant nu au fost executate ca urmare a derulării contractului din anul 2007 și nici ca urmare a apariției necesității unor lucrări suplimentare sau imprevizibile pentru care ar fi trebuit emise notificări și să respecte procedura negocierii.

Mai mult, aceștia arată că pentru angajarea unor cheltuieli suplimentare era absolut necesar ca acestea să fie prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli al autorității contractante, care la data elaborării caietului de sarcini și a fișei de date a achiziției nu a avut în vedere executarea unor lucrări suplimentare. Recurenta susține că, în cazul în care s-ar aprecia că erau necesare lucrări suplimentare, condițiile impuse de art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 trebuiau să fie îndeplinite cumulativ, iar în cauză acestea nu sunt îndeplinite în cazul a două dintre acestea, respectiv aceea ca atribuirea să fie făcută contractantului inițial și aceea ca lucrările sau serviciile suplimentare/adiționale să nu poată fi, din punct de vedere tehnic sau economic, separate de contractul inițial fără apariția unor inconveniente majore pentru autoritatea de a contracta sau, deși separabile de contractul inițial, să fie strict necesare în vederea îndeplinirii acestuia.

Se arată că cele două documente pe care se bazează intimata sunt neconforme cu realitatea și nu emană de la autoritatea contractantă, neavând aplicată ștampila și nici numărul de înregistrare al Serviciului Public Administrarea Domeniului Public și Privat Mangalia, iar lucrările suplimentare puteau fi separate din punct de vedere tehnic și economic de contractul inițial ceea ce înseamnă că trebuia organizată o nouă licitație publică sau în cazul în care ar fi fost posibilă negocierea fără publicarea unui anunț de participare trebuia încheiat un act adițional la contractul inițial, situație care ar fi permis recurenților să prevadă în bugetul de venituri și cheltuieli sumele necesare efectuării lucrărilor.

De asemenea, recurenții apreciază că lucrările nu erau strict necesare în vederea îndeplinirii obligațiilor contractuale și că nu se confirmă veridicitatea acestora și nici necesitatea acestora. Recurentele au invocat prin actul depus la data de 31 octombrie 2014 prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., susținând încălcarea dispozițiilor art. 85 raportat la art. 105 C. proc. civ. prin aceea că odată cu deschiderea procedurii insolvenței împotriva reclamantei aceasta trebuia citată prin administratorul special, ceea ce denotă că citarea acesteia nu s-a realizat cu respectarea normelor legale prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, acestea au invocat prin aceeași cerere și lipsa unei motivări reale și efective a soluției de respingere a probei cu expertiză, probă considerată de acestea ca fiind esențială în dezlegarea pricinii.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate de recurente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Primul motiv de recurs întemeiat de recurenți pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. 2 lit. c) și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 modificat prin O.U.G. nr. 77 din 27 noiembrie 2012 nu este fondat. Potrivit art. 286 din O.U.G.

nr. 34/2006, în forma în vigoare la momentul sesizării instanței, procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția comercială a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante. Este adevărat că acest articol a fost modificat prin pct. 68 al art. 1 din O.U.G. nr. 77 din 27 noiembrie 2012, în sensul că litigiile anterior enunțate au fosta date în competența instanței de contencios administrativ, însă aceste modificări au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2013, deci ulterior datei de 30 ianuarie 2012, data sesizării instantei astfel că, nu au incidentă în prezenta cauză.

În plus, potrivit art. III din același act normativ prin care sunt reglementate normele tranzitorii, contestațiile, procesele și cererile în materie de achiziții publice, aflate în curs de soluționare în fața Consiliului sau, după caz, a instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a ordonanței, continuă să se judece în condițiile și cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost începute. Prin urmare, instanța a respectat prevederile legale în materie de competență, statuând corect că litigiul este de competența materială, în primă instanță, a secției comerciale a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, respectiv a Tribunalului Constanța.

În ce privința criticilor formulate pe fondul cauzei, ce țin de interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 se constată că sunt fondate.

Potrivit prevederilor articolului menționat - autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare când este necesară achiziționarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiționale, care nu au fost incluse în contractul inițial, dar care datorită unor circumstanțe imprevizibile au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului și, numai dacă se respectă, în mod cumulativ condițiile: atribuirea să fie făcută contractantului inițial, lucrările sau serviciile suplimentare/adiționale să nu poată fi, din punct de vedere tehnic și economic, separate de contractul inițial fără apariția unor inconveniente majore pentru autoritatea contractantă sau, deși separabile de contractul inițial, să fie strict necesare în vederea îndeplinirii acestuia, și dacă valoarea cumulată a contractelor care vor fi atribuite și a actelor adiționale care vor fi încheiate pentru lucrări și/sau servicii suplimentare ori adiționale să nu depășească 20% din valoarea contractului inițial.

Rezultă că situațiile în care autoritatea contractantă are dreptul de a apela la procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare sunt strict reglementate și limitate expres la cazuri reglementate prin lit. a)-j) ale art. 122. În cauza de față, reclamantele s-au prevalat de prevederile de la lit. i) ce reglementează situația necesității achiziționării unor lucrări sau servicii suplimentare/adiționale ce nu au fost prevăzute în contractul inițial, ceea ce înseamnă că indiferent de existența unei cereri sau nu din partea autorității contractante, instanța trebuia să analizeze dacă aceste lucrări au devenit necesare datorită unor circumstanțe imprevizibile, să numească aceste circumstanțe și dacă ele sunt necesare pentru îndeplinirea contractului.

În plus, instanța trebuia să analizeze dacă sunt îndeplinite cumulativ și celelalte condiții privind persoana căreia trebuia făcută atribuirea, dacă valoarea lor nu depășește 20% din valoarea contractului inițial și dacă lucrările nu puteau fi, din punct de vedere tehnic și economic, separate de contractul inițial fără apariția unor inconveniente majore pentru autoritatea contractantă sau, deși separabile de contractul inițial, să fie strict necesare în vederea îndeplinirii acestuia. Cel puțin din punctul de vedere al celei din urmă condiții instanța și al condițiilor generale impuse de prima parte a textului de lege, instanța nu a procedat la o analiză efectivă, ci doar s-a rezumat la a enumera o serie de acte din care ar fi rezultat că solicitările de lucrări suplimentare ar fi venit din partea autorității contractante, aspecte insuficiente a demonstra condițiile impuse de lege.

Așadar, instanța avea a analiza în mod efectiv dacă modificările raportului contractual inițial pot fi operate, dacă sunt prevăzute în termenii initiali ai contractului sau dacă modificarea este cauzată de factori externi și obiectivi, dacă, contractul de achiziție publică poate fi modificat fără organizarea unei noi proceduri de atribuire competitive, dacă modificarea nu este substanțială și urmărindu-se asigurarea unui echilibru între dezideratul continuării în condiții de eficiență a executării contractului și obligația asigurării liberei concurențe și egalității de tratament pentru toți actualii și potențialii adjudecatari și dacă sunt îndeplinite prevederile O.U.G.

nr. 34/2006, tocmai prin raportare la obiectul acțiunii deduse judecății prin care s-a solicitat obligarea la încheierea unui act adițional la un contract de achiziție publică ce are i reglementare specială se impunea ca instanța de apel să verifice respectarea prevederilor actului normativ anterior menționat. Așa fiind, modul în care a procedat instanța de apel echivalează cu o nejudecare a fondului pricinii, fiind de neînțeles reținerea acesteia potrivit cu care - față de obiectul cauzei - nu ar prezenta relevanță respectarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, în care reclamanta a solicitat perfectarea unui act adițional la un contract de achiziții publice, iar procedura de angajare reclamantelor într-un astfel de raport contractual este reglementată prin legi speciale.

Cu privire la criticile ce țin de modul de apreciere asupra utilității administrării probei cu expertiză tehnică, apreciată ca fiind esențială în rezolvarea cauzei, instanța de recurs reamintește că aprecierea aparține exclusiv instanței devolutive în raport de circumstanțele concrete ale cauzei. În fine, în privința motivelor invocate ulterior cererilor de recurs, motive apreciate de recurente ca fiind de ordine publică, se constată că acestea se subsumează de fapt prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ce nu au acest caracter. În consecință, față de considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâte împotriva sentinței, iar în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., constatând că instanța de apel nu a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, și fără a stabili complet situația de fapt, va casa decizia atacată cu consecința trimiterii spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, instanța de apel va analiza dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, scop în care va administra probele pe care le va considera de cuviință a fi necesare și utile cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții Primarul Municipiului Mangalia, Municipiul Mangalia - prin Primar, Consiliul Local Mangalia și Serviciul Public Administrarea Domeniului Public și Privat Mangalia împotriva deciziei civile nr. 138 din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2015.