ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 375/2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 375/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursurilor de față:

E

x

aminând

actele și lucrările de la dosar constată următoarele

:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, se

cț

i

a c

ont

e

ncios administrativ

și fiscal

,

reclamanta SC

S.E.

S

RL a

chemat în judecată pârâții Municipiul Mangalia prin primar

,

Consiliul

Local Mangalia și Serviciul Public Administrarea Domeniului Public și Privat Mangalia,

solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestora să

încheie actul adițional la contractul de lucrări din 03 august 2007

,

iar în

caz contrar

,

hotărârea pronunțată să țină loc de act adițional încheiat,

precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 945

.

750

,

90

RON

aferentă lucrărilor suplimentare efectuate în legătură cu actul din anul 2007

și a dobânzii de drept conform normelor Băncii Naționale a României

,

începând

cu data semnării procesului-verbal de recepție a lucrărilor

suplimentare

efectuate

și

până la

data prezentei cereri

,

cu

cheltuieli de

judecat

ă

.

Prin

încheierea

din data de

17 mai

2012

s-a

constatat natura civilă

-

litigiu

profesioniști a cauzei și s-a înaintat

dosarul

s

ecției a II-

a civile din cadrul

Tribunalului

Constanța spre competentă soluționare

.

Cauza a fost înregistrată pe

rolul acestei

secții

la

data de

02 iulie

2012

.

La data

de

16

noiembrie

2012 reclamanta SC

S.

E.

SR

L

a

formulat

precizări la obiectul acțiunii

,

arătând

că pretenția

dedus

ă

judecății este

de

obligare a pârâților

la

încheierea

actului

adițional c

a

urmare

a

lucrărilor

suplimentare efectuate

în baza

contractului

de

lucrări

din

03

august

2007

.

În drept

,

s-au invocat

disp

.

art. 122

lit.

e

)

,

i)

din

O.U.G. nr. 34

/

2006

.

Prin sentinta civilă nr. 923 din

25 martie 2013 a fost admisă acțiunea astfel cum a fost precizată, fiind

respinsă cererea în privința dobânzilor solicitate.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut:

Că, între autoritatea

contractantă Serviciul Public

Administrarea Domeniului Public și Privat

Mangalia

și pârâta SC S.E. SRL în calitate de executant a intervenit contractul de

lucrări din 03 august 2007 și cele două acte adiționale din 28 noiembrie 2007

și 29 februarie 2008 prin care acesta din urmă s-a obligat să execute lucrările

de reabilitare și modernizare sistem de iluminat public în Municipiul Mangalia -

parțial Faza 1. Durata contractului s-a stabilit la 7 ani, începând de la data

intrării în vigoare a contractului, iar durata de execuție a lucrărilor este de

45 de zile calendaristice, de la data emiterii ordinului de începere a

lucrărilor (art. 6.1 din contract). Executarea contractului a început de la

data de 17 august 2007 (art. 7). Prețul contractului s-a convenit la suma de

7.606.491,73 RON cu taxare inversă (art. 5.1), modificat inițial prin Actul

adițional din 28 noiembrie 2007 și în final prin Actul adițional din 29

februarie 2008, stabilindu-se în cele din urmă la valoarea de 7.663.915,29 RON

la care se adaugă TVA de 1.456.143,91 RON plătibil în 84 de rate lunare egale.

Că, prin adresele din 18 martie

2008 și din 19 martie 2008 pârâta Serviciul Public

Administrarea

Domeniului Public și Privat

Mangalia a solicitat reclamantei SC S.E. SRL

transmiterea documentației tehnică economică privind execuția unor lucrări

suplimentare care vor extinde rețeaua de iluminat public realizată prin

proiectul "Reabilitare și modernizare sistem de iluminat public în

Municipiul Mangalia - parțial Faza 1", precum și o ofertă privind

executarea lucrărilor reprezentând comenzi suplimentare față de cele executate

conform contractului. Prin adresa din 18 martie 2008 reclamanta a înaintat

pârâtei solicitante devizul ofertă al obiectivului 3 - Mangalia faza 1 -

Suplimentări.

Că, existența lucrărilor

suplimentare executate de reclamanta SC S.E. SRL a fost atestată de Comisia de

verificare alcătuită din delegați ai ambelor părți contractante conform

proceselor - verbale de constatare - verificare din data de 28 iulie 2010,

respectiv 29 iulie 2010. În cuprinsul acestui din urmă proces-verbal s-a

prevăzut valoarea situațiilor de plată conform centralizatorului anexat de

945.750,90 RON (cu finanțare cu TVA), fără a fi constatate lipsuri sau

deficiențe.

Instanța a avut în vedere că, în

general, asemenea modificări pot fi însă operate dacă sunt prevăzute în

termenii inițiali ai contractului sau dacă modificarea este cauzată de factori

externi și obiectivi și că, contractul de achiziție publică poate fi modificat

fără organizarea unei noi proceduri de atribuire competitive, dacă modificarea

nu este substanțială și urmărindu-se asigurarea unui echilibru între

dezideratul continuării în condiții de eficiență a executării contractului și

obligația asigurării liberei concurențe și egalității de tratament pentru toți

actualii și potențialii adjudecatari și că O.U.G. nr. 34/2006 permite în mod

expres autorităților să majoreze prețul unui contract de lucrări sau de

servicii cu 20% din valoarea inițială și, "în cazuri temeinic motivate” cu

până la 50%, toate acestea, prin organizarea unei simple proceduri de negociere

fără publicare prealabilă a unui anunț de participare, la finalul căreia se

poate încheia un act adițional la contractul inițial.

Având în vedere că lucrările

suplimentare sunt legate de contractul inițial, valoarea maximă cumulată a

lucrărilor suplimentare nu depășește 20% din valoarea contractului inițial,

modificarea nu este substanțială - față de raportul de valoare între lucrările

contractate inițial și lucrările suplimentare a căror necesitate a survenit

ulterior, precum și că atribuirea este făcută contractantului inițial astfel

cum rezultă din corespondența purtată între părți, instanța a reținut că sunt

îndeplinite condițiile legale mai - sus amintite, sens în care autoritatea

contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea

prealabilă a unui anunț de participare la finalul căreia se poate încheia un

act adițional la contractul inițial.

Din coroborarea înscrisurilor

depuse la dosar a reținut că reclamanta SC S.E. SRL și-a executat obligația de efectuare

a lucrărilor suplimentare la contractul inițial care au extins rețeaua de

iluminat public realizată prin proiectul "Reabilitare și modernizare

sistem de iluminat public în Municipiul Mangalia - parțial Faza 1"

(procesele-verbale de constatare - verificare din data de 28 iulie 2010,

respectiv 29 iulie 2010) și în considerarea efectelor contractului de lucrări

din 03 august 2007, a reciprocității și interdependenței obligațiilor ce revin

părților, a faptului că obligația ce revine uneia dintre părți își are cauza

juridică în obligația reciprocă a celeilalte plăți, urmează a se obligă pârâții

la plata sumei de 945.750,90 RON cu titlu de lucrări suplimentare efectuate la

contractul de lucrări din 03 august 2007.

În ceea ce privește solicitarea

reclamantei de obligare a pârâților la plata dobânzii începând cu data semnării

procesului-verbal de recepție a lucrărilor suplimentare efectuate și până la

data introducerii acțiunii, s-a constatat că aceasta nu a prezentat un mod de

calcul al dobânzii solicitate și nici nu a făcut dovada emiterii efective a

facturilor în vederea efectuării plăților de către achizitor în conf. cu disp.

art. 18 din contractul de lucrări din 03 august 2007 referitor la modalitățile

de plată, considerente pentru care nu au fost acordate de instanță.

Apelurile declarate de pârâții

Municipiul Mangalia - prin Primar și Consiliul Local Mangalia prin Primar și

Serviciul public Administrarea Domeniului Public și Privat Mangalia au fost

respinse ca nefondate prin decizia nr. 138 din 21 noiembrie 2013 a Curții de

apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrative și fiscal,

care a reținut următoarele:

Cu privire la criticile privind

instanța competentă să soluționeze cauza s-a avut în vedere că acțiunea a fost

formulată la data de 30 ianuarie 2012, dată la care competența de soluționare a

cauzei revenea secției comerciale a tribunalului, potrivit art. 286 alin. (1)

din O.U.G. nr. 34/2006.

În ce privește procedura

prealabilă s-au luat în considerare prevederile art. 7 alin. (6) din Legea nr.

554/2006 și s-a constatat că autoritatea contractantă a fost convocată la

conciliere, însă apelanții nu contestă existența concilierii prealabile în

privința plății sumelor de bani, susținerile lor fiind legate de încheierea

actului adițional la contract, caz în care nu poate fi separată solicitarea de

plată a sumelor de bani de încheierea actului adițional la contract, plata

sumelor implicând și materializarea înțelegerii părților.

Pe fondul cauzei, s-a ret,inut

că, între autoritatea contractantă Serviciul Public Mangalia și pârâta SC S.E.

SRL în calitate de executant a intervenit contractul de lucrări din 03 august

2007 - modificat prin două acte adiționale din 28 noiembrie 2007 și 29

februarie 2008 - prin care acesta din urmă s-a obligat să execute lucrările de

reabilitare și modernizare sistem de iluminat public în Municipiul Mangalia -

parțial Faza 1, că apelantele nu contestă că acest contract a fost executat și

că întreaga sa apărare (inclusiv obiectivele expertizei solicitate și respinsă de

instanță ca neutilă cauzei) privește nelegalitatea încheierii unui act

adițional la contract pentru efectuarea unor lucrări suplimentare, nefiind

îndeplinite cerințele O.U.G. nr. 34/2006.

S-a considerat că, relevant în

speță este probarea existenței solicitării autorității contractante de

efectuare a unor lucrări suplimentare față de cele care au făcut obiectul

contractului inițial și s-a constatat că o astfel de solicitare a existat, așa

cum rezultă din următoarele documente ulterioare finalizării contractului din

03 august 2007 (care prevedea un termen de finalizare a lucrărilor ce făceau

obiectul contractului de 45 de zile - art. 6):

- adresa din 19 martie 2008 prin

care se solicită oferta intimatei pentru realizarea unor lucrări suplimentare;

- adresa din 18 martie 2008 către

SC E.D. SRL (proiectant) care dovedește și că exista intenția de extindere a

rețelei de iluminat public, existând în acest sens și o listă cu zonele în care

se va realiza extinderea;

- adresa din 10 aprilie 2008 care

cuprinde oferta se SC Z.E. SRL pentru lucrările suplimentare, cu devizele cu

cantitățile de lucrări și valoarea acestora;

- adresa din 26 iulie 2010 din

partea autorității contractante prin care societatea intimată era invitată

pentru verificarea lucrărilor executate;

- procesul verbal de constatare

verificare încheiat în data de 28 iulie 2010 care constată executarea

lucrărilor suplimentare, concordanța cantitativă cu situațiile de lucrări

suplimentare prezentate de executant, starea de functionare;

- procesul verbal de constatare -

verificare, completare la procesul verbal de constatare verificare din data de

28 iulie 2010 încheiat în data de 29 iulie 2010 care confirmă existența unui

proiect tehnic executat de SC E.D. SRL, valoarea situațiilor de plată.

În condițiile în care autoritatea

contractantă a solicitat intimatei transmiterea unei oferte pentru executarea

unor lucrări suplimentare față de contratul inițial, intimata a transmis

această ofertă care a fost acceptată , fiind urmată de executare (confirmată de

procesele verbale încheiate de către autoritatea contractantă cu participarea

executantului), instanța de apel a reținut că, actul adițional ce urmează a se

încheia nu este decât materializarea înțelegerii părților care a fost

finalizată prin executare, neavând relevanță (față de obiectul cauzei)

respectarea în cauză a prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, întrucât solicitarea de

către autoritatea contractantă a efectuării de către intimată a unor lucrări

suplimentare fără respectarea prevederilor legii privind achizițiile publice

(fapt de altfel susținut de aceasta în tot cuprinsul cererii de apel) poate

atrage sancționarea acesteia în conformitate cu prevederile legale fără însă să

înlăture obligația sa legală ce rezultă din contractul încheiat cu executantul

lucrării, de plată a lucrărilor efectuate.

Împotriva deciziei, pârâtele au

declarat recurs intemeiat pe prevederile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.,

aducând in susținere următoarele argumente ce sunt comune ambelor recursuri:

pe art. 304 pct. 3 C. proc. civ. ­ când hotărârea s-a dat cu încălcarea

competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii.

În argumentare, recurenții fac

trimitere la dispozițiile art. 2 lit. c) și art. 8 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 modificat prin O.U.G. nr. 77/2012

potrivit cu care, în cauzele în care contractul dintre părți are natura

juridică a unui contract administrativ, litigiile născute în legătură cu acesta

sunt de competența instanței de contencios administrativ, date fiind și

prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Redând conținutul art. 286 alin.

(1) așa cum a fost modificat de pct. 68 al art. 1 din O.U.G. nr. 77/2012,

publicată în M. Of. nr. 827/2012 se arată că, în raport de obiectul cererii de

chemare în judecată, respectiv "obligația" de a încheia act adițional

la un contract încheiat în temeiul O.G. nr. 34/2006", actul ce se solicită

a fi încheiat este un act administrativ bilateral, iar acțiunea este

inadmisibilă în raport de prevederile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004

pentru neefectuarea procedurii administrative.

Așa fiind, recurentele consideră

că potrivit Legii nr. 554/2004 și O.U.G. nr. 34/2006 modificat prin O.U.G. nr.

77/2012, instanța competentă în soluționarea cauzei este Tribunalul Constanța, secția

contencios administrativ și fiscal, iar pe cale de consecință, decizia atacată

a fost pronunțată de o instanță necompetentă.

- lnvocând prevederile art. 312

alin. (5) C. proc. civ., rolul activ al judecătorului concretizat în

prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., prevederile art. 261 C. proc. civ.

și dreptul la un proces echitabil conform art. 6 alin. (1) din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și practica C.E.D.O., recurenții arată că au

solicitat administrarea unor probe care tindeau la dovedirea susținerilor și

apărărilor lor.

Consideră că, în speță, numai un

specialist putea stabili în concret necesitatea efectuării lucrărilor

suplimentare și oportunitatea acestora în condițiile existenței contractului din

anul 2007, precum și dacă aceste lucrări puteau fi realizate de sine stătător

de același sau alt agent economic în condițiile O.U.G. nr. 34/2006 și a

normelor de transparență.

De aceea, apreciază că instanța

de apel a respins în mod greșit cererea sa privind efectuarea unei expertize

tehnice de specialitate, proba fiind una esențială pentru soluționarea justă a

cauzei, respectiv în analizarea legalității încheierii unui act adițional la

contractul de achiziție publică pentru efectuarea unor lucrări suplimentare și

dacă au fost îndeplinite condițiile cerute de O.U.G. nr. 34/2006.

Față de aspectele învederate,

recurenții solicită casarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii spere

rejudecare.

și aplicat greșit prevederile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 fără să

aibă în vedere că lucrările invocate de reclamant nu au fost executate ca

urmare a derulării contractului din anul 2007 și nici ca urmare a apariției

necesității unor lucrări suplimentare sau imprevizibile pentru care ar fi

trebuit emise notificări și să respecte procedura negocierii.

Mai mult, aceștia arată că pentru

angajarea unor cheltuieli suplimentare era absolut necesar ca acestea să fie

prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli al autorității contractante,

care la data elaborării caietului de sarcini și a fișei de date a achiziției nu

a avut în vedere executarea unor lucrări suplimentare.

Recurenta susține că, în cazul în

care s-ar aprecia că erau necesare lucrări suplimentare, condițiile impuse de

art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 trebuiau să fie îndeplinite cumulativ,

iar în cauză acestea nu sunt îndeplinite în cazul a două dintre acestea,

respectiv aceea ca atribuirea să fie făcută contractantului inițial și aceea ca

lucrările sau serviciile suplimentare/adiționale să nu poată fi, din punct de

vedere tehnic sau economic, separate de contractul inițial fără apariția unor

inconveniente majore pentru autoritatea de a contracta sau, deși separabile de

contractul inițial, să fie strict necesare în vederea îndeplinirii acestuia.

Se arată că cele două documente

pe care se bazează intimata sunt neconforme cu realitatea și nu emană de la

autoritatea contractantă, neavând aplicată ștampila și nici numărul de

înregistrare al Serviciului Public

Administrarea Domeniului Public

și Privat

Mangalia, iar lucrările suplimentare puteau fi separate din punct

de vedere tehnic și economic de contractul inițial ceea ce înseamnă că trebuia

organizată o nouă licitație publică sau în cazul în care ar fi fost posibilă

negocierea fără publicarea unui anunț de participare trebuia încheiat un act

adițional la contractul inițial, situație care ar fi permis recurenților să

prevadă în bugetul de venituri și cheltuieli sumele necesare efectuării

lucrărilor.

De asemenea, recurenții apreciază

că lucrările nu erau strict necesare în vederea îndeplinirii obligațiilor

contractuale și că nu se confirmă veridicitatea acestora și nici necesitatea

acestora.

Recurentele au invocat prin actul

depus la data de 31 octombrie 2014 prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

susținând încălcarea dispozițiilor art. 85 raportat la art. 105 C. proc. civ.

prin aceea că odată cu deschiderea procedurii insolvenței împotriva reclamantei

aceasta trebuia citată prin administratorul special, ceea ce denotă că citarea

acesteia nu s-a realizat cu respectarea normelor legale prevăzute sub sancțiunea

nulității.

De asemenea, acestea au invocat

prin aceeași cerere și lipsa unei motivări reale și efective a soluției de

respingere a probei cu expertiză, probă considerată de acestea ca fiind

esențială în dezlegarea pricinii.

Prin întâmpinare, intimata a

solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând decizia atacată prin

prisma motivelor invocate de recurente, Înalta Curte constată că recursurile

sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Primul motiv de recurs întemeiat

de recurenți pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. 2

lit. c) și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 286 din O.U.G. nr.

34/2006 modificat prin O.U.G. nr. 77 din 27 noiembrie 2012 nu este fondat.

Potrivit art. 286 din O.U.G. nr.

34/2006, în forma în vigoare la momentul sesizării instanței, procesele și

cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor

cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea,

nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a

contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către

secția comercială a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul

autorității contractante.

Este adevărat că acest articol a

fost modificat prin pct. 68 al art. 1 din O.U.G. nr. 77 din 27 noiembrie 2012,

în sensul că litigiile anterior enunțate au fosta date în competența instanței

de contencios administrativ, însă aceste modificări au intrat în vigoare la

data de 1 ianuarie 2013, deci ulterior datei de 30 ianuarie 2012, data

sesizării instantei astfel că, nu au incidentă în prezenta cauză.

În plus, potrivit art. III din

același act normativ prin care sunt reglementate normele tranzitorii,

contestațiile, procesele și cererile în materie de achiziții publice, aflate în

curs de soluționare în fața Consiliului sau, după caz, a instanțelor

judecătorești la data intrării în vigoare a ordonanței, continuă să se judece

în condițiile și cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au

fost începute.

Prin urmare, instanța a respectat

prevederile legale în materie de competență, statuând corect că litigiul este

de competența materială, în primă instanță, a secției comerciale a tribunalului

în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, respectiv a

Tribunalului Constanța.

În ce privința criticilor

formulate pe fondul cauzei, ce țin de interpretarea și aplicarea corectă a

prevederilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 se constată că sunt

fondate.

Potrivit prevederilor articolului

menționat - autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de

negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare când este

necesară achiziționarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiționale, care

nu au fost incluse în contractul inițial, dar care datorită unor circumstanțe

imprevizibile au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului și, numai

dacă se respectă, în mod cumulativ condițiile: atribuirea să fie făcută

contractantului inițial, lucrările sau serviciile suplimentare/adiționale să nu

poată fi, din punct de vedere tehnic și economic, separate de contractul

inițial fără apariția unor inconveniente majore pentru autoritatea contractantă

sau, deși separabile de contractul inițial, să fie strict necesare în vederea

îndeplinirii acestuia, și dacă valoarea cumulată a contractelor care vor fi

atribuite și a actelor adiționale care vor fi încheiate pentru lucrări și/sau

servicii suplimentare ori adiționale să nu depășească 20% din valoarea

contractului inițial.

Rezultă că situațiile în care

autoritatea contractantă are dreptul de a apela la procedura de negociere fără

publicarea prealabilă a unui anunț de participare sunt strict reglementate și

limitate expres la cazuri reglementate prin lit. a)-j) ale art. 122.

În cauza de față, reclamantele

s-au prevalat de prevederile de la lit. i) ce reglementează situația

necesității achiziționării unor lucrări sau servicii suplimentare/adiționale ce

nu au fost prevăzute în contractul inițial, ceea ce înseamnă că indiferent de

existența unei cereri sau nu din partea autorității contractante, instanța

trebuia să analizeze dacă aceste lucrări au devenit necesare datorită unor

circumstanțe imprevizibile, să numească aceste circumstanțe și dacă ele sunt

necesare pentru îndeplinirea contractului.

În plus, instanța trebuia să

analizeze dacă sunt îndeplinite cumulativ și celelalte condiții privind

persoana căreia trebuia făcută atribuirea, dacă valoarea lor nu depășește 20%

din valoarea contractului inițial și dacă lucrările nu puteau fi, din punct de

vedere tehnic și economic, separate de contractul inițial fără apariția unor

inconveniente majore pentru autoritatea contractantă sau, deși separabile de

contractul inițial, să fie strict necesare în vederea îndeplinirii acestuia.

Cel puțin din punctul de vedere

al celei din urmă condiții instanța și al condițiilor generale impuse de prima

parte a textului de lege, instanța nu a procedat la o analiză efectivă, ci doar

s-a rezumat la a enumera o serie de acte din care ar fi rezultat că

solicitările de lucrări suplimentare ar fi venit din partea autorității

contractante, aspecte insuficiente a demonstra condițiile impuse de lege.

Așadar, instanța avea a analiza

în mod efectiv dacă modificările raportului contractual inițial pot fi operate,

dacă sunt prevăzute în termenii initiali ai contractului sau dacă modificarea

este cauzată de factori externi și obiectivi, dacă, contractul de achiziție

publică poate fi modificat fără organizarea unei noi proceduri de atribuire

competitive, dacă modificarea nu este substanțială și urmărindu-se asigurarea

unui echilibru între dezideratul continuării în condiții de eficiență a

executării contractului și obligația asigurării liberei concurențe și egalității

de tratament pentru toți actualii și potențialii adjudecatari și dacă sunt îndeplinite

prevederile O.U.G. nr. 34/2006, tocmai prin raportare la obiectul acțiunii

deduse judecății prin care s-a solicitat obligarea la încheierea unui act

adițional la un contract de achiziție publică ce are i reglementare specială se

impunea ca instanța de apel să verifice respectarea prevederilor actului

normativ anterior menționat.

Așa fiind, modul în care a

procedat instanța de apel echivalează cu o nejudecare a fondului pricinii,

fiind de neînțeles reținerea acesteia potrivit cu care - față de obiectul

cauzei - nu ar prezenta relevanță respectarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006,

în care reclamanta a solicitat perfectarea unui act adițional la un contract de

achiziții publice, iar procedura de angajare reclamantelor într-un astfel de

raport contractual este reglementată prin legi speciale.

Cu privire la criticile ce țin de

modul de apreciere asupra utilității administrării probei cu expertiză tehnică,

apreciată ca fiind esențială în rezolvarea cauzei, instanța de recurs

reamintește că aprecierea aparține exclusiv instanței devolutive în raport de

circumstanțele concrete ale cauzei.

În fine, în privința motivelor

invocate ulterior cererilor de recurs, motive apreciate de recurente ca fiind

de ordine publică, se constată că acestea se subsumează de fapt prevederilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ce nu au acest caracter.

În consecință, față de

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâte

împotriva sentinței, iar în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., constatând

că instanța de apel nu a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului,

și fără a stabili complet situația de fapt, va casa decizia atacată cu

consecința trimiterii spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, instanța de apel

va analiza dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 122 lit.

i) din O.U.G. nr. 34/2006, scop în care va administra probele pe care le va

considera de cuviință a fi necesare și utile cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

pârâții Primarul Municipiului Mangalia, Municipiul Mangalia - prin Primar, Consiliul

Local Mangalia și Serviciul Public

Administrarea Domeniului Public

și Privat

Mangalia împotriva deciziei civile nr. 138 din 21 noiembrie 2013

a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

Casează decizia recurată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 februarie 2015.