ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1575/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4032, pronunțată la data de 18 iunie 2010, Tribunalul Constanța, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția autorității de lucru judecat, excepția prescrierii dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de reclamantul-pârât Municipiul Mangalia - prin Primar în acțiunea reconvențională; a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantul Municipiul Mangalia - prin Primar, în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL; a respins cererea prin care reclamantul a solicitat rezilierea contractului de asociere nr. 4000 din 29 aprilie 1999, ca rămasă fără obiect; a obligat pârâta SC M. SRL în favoarea reclamantului Municipiul Mangalia - prin Primar la plata sumei de 38.981 lei, din care 12.784,49 lei reprezentând suma minimă aferentă perioadei ianuarie 2005-septembrie 2007 și 23.196,43 lei penalități aferente aceleiași perioade, respectiv, ianuarie 2005- 20 septembrie 2007; a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC M. SRL, în contradictoriu cu reclamantul-pârât Municipiul Mangalia - prin Primar;

a obligat Municipiul Mangalia - prin Primar să plătească pârâtei-reclamante SC M. SRL suma de 303.683 lei reprezentând valoare neamortizată a investițiilor și a obligat reclamantul Municipiul Mangalia - prin Primar să plătească pârâtei SC M. SRL suma de 11.300 lei cheltuieli de judecată (din care 4.000 lei onorariu avocat, 1.000 lei onorariu expert, 6.300 lei taxă de timbru).

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul Municipiul Mangalia - prin Primar, în termen, la data de 22 septembrie 2010, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la data de 1 noiembrie 2010. Prin decizia civilă nr. 155/COM, pronunțată la data de 15 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a anulat, ca netimbrat, apelul comercial declarat de apelantul-reclamant Municipiul Mangalia - prin Primar, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC M. SRL, împotriva sentinței civile nr. 4032 din 18 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. 2418/254/2007, și a obligat apelanta la 4.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că, deși apelantul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 3.150 lei și timbru judiciar de 2,5 lei, pentru termenul din 1 noiembrie 2010 (conform dovezii de citare de la fila 6 din dosar), taxă care nu a fost contestată în procedura prevăzută de art. 18 din Legea nr. 146/1997, acesta nu s-a conformat și nu a depus taxa judiciară de timbru până la termenul de judecată stabilit. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul Municipiul Mangalia - prin Primar, la data de 23 decembrie 2010. În recursul său, ce poate fi încadrat în drept în prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ., recurentul-reclamant Municipiul Mangalia - prin Primar a invocat, în esență, că, instanța de apel nu a procedat legal atunci când a anulat apelul ca netimbrat, deși nu i s-a adus la cunoștință faptul respingerii cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, existând dovezi că a fost formulată, cât și a obligației de plată, în opinia sa cererea fiind legal scutită de la plata unor astfel de taxe. În ceea ce privește, hotărârea primei instanțe, a arătat că aceasta este nelegală atât în privința soluționării excepțiilor cât și a fondului cererii privitoare la suportarea investițiilor realizate la activul ce a făcut obiectul contractului de asociere. Analizând recursul se găsește nefondat.

Potrivit dovezii de la fila 6 din dosarul de apel, instanța de apel a pus în vedere recurentului obligația de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar în ședința de judecată din 1 noiembrie 2010, recurentul a fost din nou încunoștiințat prin reprezentantul legal asupra îndeplinirii obligației legale până la termenul din 15 noiembrie 2010, sub sancțiunea anulării recursului, ca netimbrat, deci, nu se poate aduce nicio critică instanței, care, și-a îndeplinit obligația legală rezultată din dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, modificată. În aceeași ședință de judecată reprezentantul legal a invocat în apărare dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificată, dar nu a declarat și nici nu există dovezi că ar fi contestat măsura instanței – potrivit procedurii legale.

Or, potrivit art. 18 din Legea nr. 146/1997, modificată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate, cererea judecându-se în camera de consiliu de către un alt complet de judecată, în încheierea pronunțată, este irevocabilă. Această procedură constituie singura cale de atac pe care recurentul a avea împotriva stabilirii taxelor de timbru și, deci, neformularea unei astfel de cereri la instanța competentă, susținerea contrară nefiind dovedită, obliga partea să achite aceste taxe, sub sancțiunea anulării cererii, potrivit art. 20 alin. (3) din aceeași lege.

Prin urmare, în condițiile neformulării cererii de reexaminare, în mod legal instanța a aplicat sancțiunea pentru nesatisfacerea obligației adusă la cunoștința acesteia potrivit art. 20 alin. (2) din lege, orice apărare privind incidența dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificată privind scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru neputând fi făcută omisso medio în recurs. În aceeași situație se află și, criticile privind fondul pretențiilor deduse judecății, recurentul neputând invoca motive de nelegalitate și netemeinice ale hotărârii primei instanțe omisso medio , în condițiile soluționării apelului formulat împotriva acestei hotărâri, pe excepție și nu pe fond. Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul va fi respins, ca nefondat. Văzând și art. 274 C. proc. civ., recurentul va fi obligat la cheltuieli de judecată în recurs, fiind în culpă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul MUNICIPIUL MANGALIA - PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 155/COM din 15 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul-reclamant Municipiul Mangalia - prin Primar să plătească intimatei-pârâte SC M. SRL Mangalia suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2011.