ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1575/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4032, pronunțată la

data de 18 iunie 2010, Tribunalul Constanța, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția autorității de lucru judecat, excepția

prescrierii dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale

pasive, invocate de reclamantul-pârât Municipiul Mangalia - prin Primar în

acțiunea reconvențională; a admis în parte acțiunea principală formulată de

reclamantul Municipiul Mangalia - prin Primar, în contradictoriu cu pârâta SC

M. SRL; a respins cererea prin care reclamantul a solicitat rezilierea

contractului de asociere nr. 4000 din 29 aprilie 1999, ca rămasă fără obiect; a

obligat pârâta SC M. SRL în favoarea reclamantului Municipiul Mangalia - prin

Primar la plata sumei de 38.981 lei, din care 12.784,49 lei reprezentând suma

minimă aferentă perioadei ianuarie 2005-septembrie 2007 și 23.196,43 lei

penalități aferente aceleiași perioade, respectiv, ianuarie 2005- 20 septembrie

2007; a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC M. SRL,

în contradictoriu cu reclamantul-pârât Municipiul Mangalia - prin Primar; a

obligat Municipiul Mangalia - prin Primar să plătească pârâtei-reclamante SC M.

SRL suma de 303.683 lei reprezentând valoare neamortizată a investițiilor și a

obligat reclamantul Municipiul Mangalia - prin Primar să plătească pârâtei SC

M. SRL suma de 11.300 lei cheltuieli de judecată (din care 4.000 lei onorariu

avocat, 1.000 lei onorariu expert, 6.300 lei taxă de timbru).

Împotriva acestei sentințe a formulat apel

reclamantul Municipiul Mangalia - prin Primar, în termen, la data de 22

septembrie 2010, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la data

de 1 noiembrie 2010.

Prin decizia civilă nr. 155/COM, pronunțată la

data de 15 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a anulat, ca netimbrat, apelul

comercial declarat de apelantul-reclamant Municipiul Mangalia - prin Primar, în

contradictoriu cu intimata-pârâtă SC M. SRL, împotriva sentinței civile nr. 4032

din 18 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. 2418/254/2007,

și a obligat apelanta la 4.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control

judiciar a reținut, în esență, că, deși apelantul a fost citat cu mențiunea de

a achita taxa judiciară de timbru de 3.150 lei și timbru judiciar de 2,5 lei,

pentru termenul din 1 noiembrie 2010 (conform dovezii de citare de la fila 6

din dosar), taxă care nu a fost contestată în procedura prevăzută de art. 18

din Legea nr. 146/1997, acesta nu s-a conformat și nu a depus taxa judiciară de

timbru până la termenul de judecată stabilit.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în

termenul legal, reclamantul Municipiul Mangalia - prin Primar, la data de 23

decembrie 2010.

În recursul său, ce poate fi încadrat în drept

în prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurentul-reclamant

Municipiul Mangalia - prin Primar a invocat, în esență, că, instanța de apel nu

a procedat legal atunci când a anulat apelul ca netimbrat, deși nu i s-a adus

la cunoștință faptul respingerii cererii de reexaminare a taxei judiciare de

timbru, existând dovezi că a fost formulată, cât și a obligației de plată, în

opinia sa cererea fiind legal scutită de la plata unor astfel de taxe.

În ceea ce privește, hotărârea primei instanțe,

a arătat că aceasta este nelegală atât în privința soluționării excepțiilor cât

și a fondului cererii privitoare la suportarea investițiilor realizate la

activul ce a făcut obiectul contractului de asociere.

Analizând recursul se găsește nefondat.

Potrivit dovezii de la fila 6 din dosarul de

apel, instanța de apel a pus în vedere recurentului obligația de plată a taxei

judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar în ședința de judecată din 1

noiembrie 2010, recurentul a fost din nou încunoștiințat prin reprezentantul

legal asupra îndeplinirii obligației legale până la termenul din 15 noiembrie

2010, sub sancțiunea anulării recursului, ca netimbrat, deci, nu se poate aduce

nicio critică instanței, care, și-a îndeplinit obligația legală rezultată din

dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, modificată.

În aceeași ședință de judecată reprezentantul

legal a invocat în apărare dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997,

modificată, dar nu a declarat și nici nu există dovezi că ar fi contestat

măsura instanței – potrivit procedurii legale.

Or, potrivit art. 18 din Legea nr. 146/1997,

modificată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate

face cerere de reexaminare, la aceeași instanță în termen de 3 zile de la data

la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate, cererea judecându-se

în camera de consiliu de către un alt complet de judecată, în încheierea

pronunțată, este irevocabilă.

Această procedură constituie singura cale de

atac pe care recurentul a avea împotriva stabilirii taxelor de timbru și, deci,

neformularea unei astfel de cereri la instanța competentă, susținerea contrară

nefiind dovedită, obliga partea să achite aceste taxe, sub sancțiunea anulării

cererii, potrivit art. 20 alin. (3) din aceeași lege.

Prin urmare, în condițiile neformulării cererii

de reexaminare, în mod legal instanța a aplicat sancțiunea pentru

nesatisfacerea obligației adusă la cunoștința acesteia potrivit art. 20 alin. (2)

din lege, orice apărare privind incidența dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997,

modificată privind scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru neputând fi

făcută

omisso medio

în recurs.

În aceeași situație se află și, criticile

privind fondul pretențiilor deduse judecății, recurentul neputând invoca motive

de nelegalitate și netemeinice ale hotărârii primei instanțe

omisso medio

,

în condițiile soluționării apelului formulat împotriva acestei hotărâri, pe

excepție și nu pe fond.

Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

Văzând și art. 274 C. proc. civ., recurentul va

fi obligat la cheltuieli de judecată în recurs, fiind în culpă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamantul

MUNICIPIUL MANGALIA - PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 155/COM din 15

noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant

Municipiul Mangalia -

prin Primar să plătească intimatei-pârâte SC M. SRL Mangalia suma de 2000 lei,

cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

13 aprilie 2011.