ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1397/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1397/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr. 524/88 din 18 martie 2009, reclamanta SC A.C. SRL, prin lichidator E.G.I.P.U.R.L.

Tulcea a solicitat obligarea pârâtei SC A.V. SRL la plata sumei de 40.829,725 Euro

reprezentând prejudiciul ce i s-a produs prin executarea parțială a

contractului de antrepriză din 24.05.2007, a sumei de 21.741,83 Euro , cu titlu

de daune interese și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că între părți

s-a încheiat la 24 mai 2007 un contract de antrepriză prin care reclamanta s-a

obligat să execute lucrări de terasament și o hală de depozitare pe terenul

proprietatea societății pârâte, situat în Isaccea, parcela 249, sola 15, pentru

care i s-a plătit un avans de 20%, respectiv 80.000 Euro și apoi 43.257 Euro ,

în total 123.257 Euro , însă la 6 iulie 2007 i-a adus la cunoștință pârâtei că,

în urma studierii avizului geotehnic, sunt necesare lucrări suplimentare la

terasament ceea ce presupune majorarea costurilor lucrărilor, condiții în care

s-a ajuns la neînțelegeri și la înregistrarea pe rolul Judecătoriei Tulcea a

dosarului nr. 5407/327/2007, având ca obiect asigurare dovezi în care s-a

pronunțat Încheierea din 17 aprilie 2008 prin care s-a constatat că a executat

lucrări în valoare totală de 164.086,725 Euro .

S-a mai susținut că diferența dintre valoarea

prestației și avansul achitat este în sumă de 40.829,725 Euro , solicitată prin

acțiune, iar de la data pronunțării Încheierii, respectiv 17 aprilie 2008, în

baza art. 10.3 din contract, s-au calculat daune-interese care se ridică la

suma de 21.741,83 Euro .

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1073 și

următoarele C. civ.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la

dosar, înscrisuri.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare și cerere

reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata daunelor

de 5% din valoarea totală a contractului de antrepriză, dar ulterior s-a

renunțat la judecată.

În probatoriu, pârâta a solicitat încuviințarea

depunerii de înscrisuri, luarea unui interogatoriu reclamantei, audierea a doi

martori și efectuarea în cauză a unei expertize tehnice, ultimele două probe

fiind respinse întrucât vizau stabilirea gradului de executare a lucrărilor ce

fusese deja verificat în cadrul dosarului având ca obiect asigurare de dovezi,

iar pe de altă parte pentru că potrivit susținerilor pârâtei, lucrarea a fost finalizată

de altă societate (f. 45).

La termenul din 12 iunie 2009, societatea pârâtă

a solicitat declanșarea procedurii falsului cu privire la înscrisul

reprezentând confirmarea primirii convocării la conciliere, contestându-se

semnătura administratorului.

S-a depus înscrisul original, s-au depus și alte

înscrisuri în care este cuprinsă semnătura administratorului și s-au luat probe

de semnătură, după care instanța a decis sesizarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria Tulcea cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri

sub semnătură privată, dar pentru că nu s-a indicat și autorul falsului, s-a

decis să nu se suspende cauza, ci să se continue judecata.

Prin sentința nr. 2435 din 9 decembrie 2009 Tribunalul

Tulcea a respins excepția prematurității introducerii cererii ca nefondată. A

admis cererea principală formulată de reclamanta prin lichidator judiciar și a

obligat societatea pârâtă să plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei

de 40.829,725 Euro , la cursul de schimb al B.N.R. din ziua efectuării plății,

cu titlu de c/val lucrări.

A obligat societatea pârâtă să plătească reclamantei

echivalentul în lei a sumei de 21.741,83 Euro , la cursul de schimb al B.N.R.

din ziua efectuării plății, cu titlu de daune interese.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., a

obligat societatea pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.500 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 246 C. proc. civ., a

luat act de renunțarea pârâtei SC A.V. SRL la judecata cererii reconvenționale.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de

fond a reținut că între părți s-a încheiat contractul de antrepriză din 24 mai 2007,

prin care reclamanta SC A.C. SRL, în calitate de antreprenor, pe de o parte s-a

obligat să execute lucrări de terasamente și o hală de depozitare pentru

beneficiarul SC A.V. SRL Tulcea, conform situațiilor anexate contractului,

urmând ca începerea lucrărilor să fie la 3 zile după încasarea avansului și să

se finalizeze la 7 august 2007.

Relativ la preț, s-a stipulat în același

contract că valoarea acestuia este de 400.000 Euro , plus TVA și că plata se va

face în RON, la cursul de schimb oficial stabilit de B.N.R., pentru data

efectuării plății, în etape, astfel: avans 10% din valoarea totală a

lucrărilor, în termen de 48 ore de la semnarea contractului; avans 20% din

valoarea totală a contractului, la data începerii lucrărilor, plata finală – în

baza unei expertize ce va fi efectuată în 8 zile de la terminarea lucrării

(art. 6).

Din înscrisurile anexate a reținut tribunalul că

între părți au apărut neînțelegeri legate de valoarea unor lucrări suplimentare

a căror necesitate a reieșit din avizul geotehnic solicitat ulterior încheierii

înțelegerii, anexă la documentația întocmită în vederea obținerii autorizației

de construcție.

Pe de altă parte, demararea lucrărilor a fost

întârziată întrucât contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul pe care se

construia s-a încheiat abia în luna iulie 2007, în aceeași perioadă fiind

eliberată și autorizația de construire, corespondența anexată în cauză fiind

relevantă în acest sens, conținutul acesteia fiind cunoscut ambelor părți după

cum rezultă din cuprinsul adreselor expediate de ambele societăți în care se face

trimitere la adresele precedente.

Printr-o adresă din 19 iulie 2007 (fila 64) SC A.V.

SRL, beneficiar, autorizează lucrările suplimentare, în baza avizului

geotehnic, cu condiția prezentării unei situații – deviz de către inginerul

proiectant, ce ulterior a procedat la întocmirea acestor devize, ce sunt

anexate la dosar.

În continuare, s-a insistat de către reclamantă

pentru încheierea unui act adițional pentru lucrările suplimentare, însă s-a

întâmpinat opoziția antreprenorului.

La data de 4 octombrie 2007, s-a înregistrat pe

rolul Judecătoriei Tulcea dosarul nr. 5407/327/2007, prin care SC A.V. SRL a

solicitat efectuarea unei expertize care să stabilească stadiul lucrărilor de

antrepriză pe proprietatea sa, în raport de contractul de antrepriză, situația

de lucrări și documentația tehnică aferentă autorizației de construcție.

Inițial, s-a înlocuit un raport de expertiză ce

nu a avut în vedere toate situațiile întocmite, însă, ulterior,

valorificându-se și înscrisurile întocmite de proiectantul S.A., desemnat de

societatea beneficiară să coordoneze lucrările efectuate, s-a stabilit exact

stadiul lucrărilor și valoarea acestora, respectiv 164.086,725 Euro .

Prin încheierea din 17 aprilie 2008 a Judecătoriei Tulcea, s-a constatat efectuată expertiza tehnică de specialitate.

Față de valoarea lucrărilor executate, stabilită

prin raportul de expertiză și suma achitată până la momentul apariției

neînțelegerilor între părți, respectiv 123.257 Euro, rezultă o diferență de

achitat de 40.829,725 Euro.

Potrivit art. 10.3 din contract, neplata în

termen a lucrărilor executate și recepționate, conduce la rezilierea

contractului din inițiativa antreprenorului, beneficiarul fiind obligat la

plata de daune-interese reprezentând 0,15% din valoarea lor, estimată de experți

la data rezilierii lui.

Prima instanță a reținut că lucrările stabilit a

fi executate prin raportul de expertiză arătat nu au fost recepționate din

culpa beneficiarului care, nemulțumit de creșterea costurilor construcției,

determinată însă de avizul geotehnic întocmit, pornind de la situația

terenului, nu a mai achitat facturile emise de antreprenor, ceea ce a condus la

întreruperea relațiilor contractuale.

Deși la acest moment nu s-a stabilit

că o altă persoană a semnat de primire în locul administratorului, chiar și în

ipoteza în care nu s-ar fi urmat procedura concilierii, întrucât prin

întâmpinare și prin corespondența anexată pârâta și-a exprimat punctul de

vedere relativ la pretențiile reclamantei, rezultă că din moment ce o

conciliere, o înțelegere, un acord al părților este exclus, după cum reiese din

înscrisurile alăturate, nu se justifică trimiterea lor, încă o dată, în această

etapă în care nu s-ar rezolva nimic în plus, doar pentru că nu s-a respectat

întocmai procedura instituită prin art. 720

1)

C. proc. civ.

Împotriva acestei soluții a promovat

apel pârâta motivat de faptul că instanța de fond a dat o interpretare

necorespunzătoare probelor administrate, nu a administrat toate probele

necesare stabilirii adevărului, a neglijat existența unor probe evidente făcând

în același timp o aplicare greșită a legii.

Răspunzând criticilor formulate de

pârâtă, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios

administrativ și fiscal, prin decizia nr. 110 din 17 septembrie 2010 a admis apelul, a schimbat în parte hotărârea criticată în sensul că a respins acțiunea

principală ca nefondată. A păstrat dispoziția referitoare la cererea

reconvențională, intimata-reclamantă fiind obligată la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 30.369 lei.

În fundamentarea soluției, instanța

de control judiciar a reținut că prima instanță a admis acțiunea reclamantei,

reținând că deși nu a fost încheiat un act adițional pentru lucrările

suplimentare, din cauza opoziției antreprenorului, aceste lucrări au fost

totuși autorizate de beneficiar, în baza avizului geotehnic, printr-o adresă

din 19 iulie 2007, cu condiția prezentării unei situații deviz de către

inginerul proiectant – S.A., ce ulterior a procedat la întocmirea acestor

devize, ce au fost anexate la dosar. De asemenea, a reținut, din raportul de

expertiză tehnică a cărui efectuare s-a constatat prin Încheierea din 17

aprilie 2008 a Judecătoriei Tulcea, că față de valoarea lucrărilor executate și

suma achitată până la momentul apariției neînțelegerilor între părți, 123.257 Euro

, rezultă o diferență de 40.829,725 Euro .

În calea de atac, la solicitarea

apelantei, instanța a suplimentat probatoriul prin audierea martorului S.A. și

prin întocmirea de către același expert a unui supliment la raportul de

expertiză efectuat în dosarul de asigurări, care să aibă în vedere aspectele

expuse de apelanta pârâtă.

Din declarația martorului, care a

avut calitatea de proiectant al lucrării instanța reține că situația de lucrări

în valoare de 85.000 Euro a fost trimisă de executant către beneficiar,

generând discuții cu privire la cantitatea de lucrări înscrisă, acest fapt

determinându-l pe beneficiar să-i ceară efectuarea unei estimări.

Nu a putut da curs solicitării

beneficiarului întrucât avea nevoie de un aparat topometric care trebuia să fie

pus la dispoziție de constructor, fapt ce nu s-a realizat.

Martorul a arătat că prin adresa din

31 iulie 2007 a estimat o cantitate suplimentară în raport de cea reală pe baza

situației de la fața locului, respectiv dimensiunile gropii, felul în care

arătau taluzurile întrucât pământul extras a fost depozitat pe marginea gropii.

Cu privire la înscrisul din 31 iulie

2007 prin care a confirmat anumite cantități de lucrări efectuate de constructor

a făcut mențiunea că determinarea lor a stabilit-o pe baza măsurătorilor cu

ruleta însă precizează că între o asemenea măsurătoare și aparatul topografic

pot apărea diferențe semnificative.

A mai menționat că deși a confirmat

la data de 31 iulie 2007 acele cantități, în raport de documentația pusă la

dispoziție constructorului acesta a depășit prin lucrările efectuate cele

prescrise și consideră că au fost făcute pe riscul acestuia. Pentru a se ajunge

însă la cantitățile de care a făcut vorbire trebuia să se realizeze și

lucrările de polisare, care vizează malurile, taluzurile.

De asemenea, deosebită importanță au în cauză

concluziile suplimentului la raportul de expertiză tehnică efectuată de același

expert.

Astfel, expertul a arătat că potrivit

contractului de antrepriză, reclamanta s-a obligat să execute, la prețul de

51.030 Euro + TVA lucrări de excavații – 7500 mc, amenajare teren – 8000 mc și

compactare teren – 1600 mc.

Or, la data efectuării constatărilor în teren –

16 noiembrie 2007 se executase doar o săpătură generală din care a rezultat o

groapă cu următoarele dimensiuni : L 55,20 ml, l 34,50 ml, H 1,50 ml la care

s-a adăugat și rampa de acces în groapă. Săpătura s-a executat cu taluz

vertical deși planșa dată de proiectantul de rezistență prevedea taluz de 45

iar fundul săpăturii era doar nivelat.

Volumul total al excavațiilor executate fiind de

2.903,85 mc, mai puțin cu 4.596,15 mc decât obligația angajată de reclamantă

prin deviz. Iar valoarea lucrărilor efectuate este de 13.076,325 Euro, adică

mai mică cu suma de 37.953,675 Euro.

Referitor la completările la raportul de

expertiză din dosarul nr. 5407/327/2007 expertul a formulat precizări în sensul

că acestea au fost evaluate pe baza unor înscrisuri ce nu au valoarea actelor

ce se cer a fi întocmite, conform legislației în vigoare, pentru ca pe baza

lor, beneficiarul lucrării să poată fi obligat la plată.

Mai mult, arată că înscrisurile întocmite de

arhitectul S.A. la data de 27 iulie 2007 se referă la lucrări suplimentare

privind terasamentul și amenajarea terenului impuse de studiul geotehnic,

lucrări ce nu s-au executat și nu puteau fi obiectiv confirmate la plată.

Concluzionând asupra probelor

administrate, instanța de apel a constat că reclamanta nu a făcut dovada

efectuării lucrărilor suplimentare pe care le solicită la plată pârâtei.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs reclamanta invocând în susținerea criticilor formulate dispozițiile art.

304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel, recurenta susține că

instanța de apel a reținut și acceptat afirmațiile martorului S.A. care a

declarat că antreprenorul, pe riscul său, a depășit lucrările prevăzute în

contract și că lucrările din datele de 31 iulie 2007 și 27 aprilie 2007 care

poartă semnătura martorului nu au fost corecte deoarece măsurătorile au fost

făcute cu ruleta și nu cu un aparat topo, ceea ce a dus la erori semnificative,

în contra corespondenței purtată de cele 2 părți și care demonstrează

contrariul celor susținute.

Instanța de apel a reținut și

acceptat greșit concluziile trunchiate din suplimentul de expertiză.

Instanța de apel, s-a aflat în

eroare atunci când a solicitat un act adițional pentru lucrări suplimentare

care nu s-au efectuat.

Recursul este nefondat.

Din conținutul criticilor formulate

în raport de probele administrate în cauză, în raport de considerentele

instanței de apel, rezultă că acesta se referă la modul de interpretare a

probatoriilor vizând aspecte de netemeinicie și mai puțin aspecte de

nelegalitate respectiv a modului de interpretare a clauzelor contractului în

raport cu dispozițiile art. 969 C. civ.

Audierea martorului S.A. s-a impus

pentru a demonstra că în situația derulării pe luna iunie 2007 s-au inclus

lucrări neexecutate și că scopul întocmirii estimărilor pe lucrările

suplimentare a fost determinate de stabilirea ordinului de mărime a lucrărilor,

estimare ce nu echivala cu o confirmare de plată.

Referitor la completările la

raportul de expertiză din dosarul nr. 5407/327/2007, expertul a formulat

precizări în sensul că acestea au fost evaluate pe baza unor înscrisuri ce nu

aveau valoarea actelor ce se cer a fi întocmite conform legislației în vigoare,

pentru ca, pe baza lor, beneficiarul lucrării să poată fi obligat la plată.

Nici al 3-lea motiv de recurs nu

poate fi primit având în vedere că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada

executării unor lucrări suplimentare privind amenajarea terenului lucrării

impuse de studiul geotehnic.

Cu alte cuvinte recurenta-reclamantă

nu a prezentat un act adițional la contract, semnat de pârâta-intimată prin

care aceasta să fie de acord cu efectuarea acestor lucrări, așa cum prevăd

dispozițiile art. 9.1 din contract.

Mențiunile din adresa întocmită de pârâtă la

data de 19 iulie 2007 nu pot fi considerate drept acord atâta timp cât situația

deviz întocmită de proiectant nu corespunde realității astfel cum însăși acesta

a recunoscut în fața instanței.

În aceste condiții, văzând dispozițiile art. 312

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta SC A.C. SRL Tulcea prin lichidator judiciar E.G.I.P.U.R.L. împotriva

deciziei civile nr. 110/COM din 17 septembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal.

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de

6250 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte SC A.V.

SRL Tulcea.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 31 martie

2011.