ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1397/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr. 524/88 din 18 martie 2009, reclamanta SC A.C. SRL, prin lichidator E.G.I.P.U.R.L. Tulcea a solicitat obligarea pârâtei SC A.V. SRL la plata sumei de 40.829,725 Euro reprezentând prejudiciul ce i s-a produs prin executarea parțială a contractului de antrepriză din 24.05.2007, a sumei de 21.741,83 Euro , cu titlu de daune interese și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că între părți s-a încheiat la 24 mai 2007 un contract de antrepriză prin care reclamanta s-a obligat să execute lucrări de terasament și o hală de depozitare pe terenul proprietatea societății pârâte, situat în Isaccea, parcela 249, sola 15, pentru care i s-a plătit un avans de 20%, respectiv 80.000 Euro și apoi 43.257 Euro , în total 123.257 Euro , însă la 6 iulie 2007 i-a adus la cunoștință pârâtei că, în urma studierii avizului geotehnic, sunt necesare lucrări suplimentare la terasament ceea ce presupune majorarea costurilor lucrărilor, condiții în care s-a ajuns la neînțelegeri și la înregistrarea pe rolul Judecătoriei Tulcea a dosarului nr. 5407/327/2007, având ca obiect asigurare dovezi în care s-a pronunțat Încheierea din 17 aprilie 2008 prin care s-a constatat că a executat lucrări în valoare totală de 164.086,725 Euro . S-a mai susținut că diferența dintre valoarea prestației și avansul achitat este în sumă de 40.829,725 Euro , solicitată prin acțiune, iar de la data pronunțării Încheierii, respectiv 17 aprilie 2008, în baza art. 10.3 din contract, s-au calculat daune-interese care se ridică la suma de 21.741,83 Euro . În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1073 și următoarele C. civ.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, înscrisuri. Pârâta a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata daunelor de 5% din valoarea totală a contractului de antrepriză, dar ulterior s-a renunțat la judecată. În probatoriu, pârâta a solicitat încuviințarea depunerii de înscrisuri, luarea unui interogatoriu reclamantei, audierea a doi martori și efectuarea în cauză a unei expertize tehnice, ultimele două probe fiind respinse întrucât vizau stabilirea gradului de executare a lucrărilor ce fusese deja verificat în cadrul dosarului având ca obiect asigurare de dovezi, iar pe de altă parte pentru că potrivit susținerilor pârâtei, lucrarea a fost finalizată de altă societate (f. 45). La termenul din 12 iunie 2009, societatea pârâtă a solicitat declanșarea procedurii falsului cu privire la înscrisul reprezentând confirmarea primirii convocării la conciliere, contestându-se semnătura administratorului.

S-a depus înscrisul original, s-au depus și alte înscrisuri în care este cuprinsă semnătura administratorului și s-au luat probe de semnătură, după care instanța a decis sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, dar pentru că nu s-a indicat și autorul falsului, s-a decis să nu se suspende cauza, ci să se continue judecata. Prin sentința nr. 2435 din 9 decembrie 2009 Tribunalul Tulcea a respins excepția prematurității introducerii cererii ca nefondată. A admis cererea principală formulată de reclamanta prin lichidator judiciar și a obligat societatea pârâtă să plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei de 40.829,725 Euro , la cursul de schimb al B.N.R.

din ziua efectuării plății, cu titlu de c/val lucrări. A obligat societatea pârâtă să plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei de 21.741,83 Euro , la cursul de schimb al B.N.R. din ziua efectuării plății, cu titlu de daune interese. În temeiul art. 274 C. proc. civ., a obligat societatea pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. În temeiul art. 246 C. proc. civ., a luat act de renunțarea pârâtei SC A.V. SRL la judecata cererii reconvenționale. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat contractul de antrepriză din 24 mai 2007, prin care reclamanta SC A.C. SRL, în calitate de antreprenor, pe de o parte s-a obligat să execute lucrări de terasamente și o hală de depozitare pentru beneficiarul SC A.V.

SRL Tulcea, conform situațiilor anexate contractului, urmând ca începerea lucrărilor să fie la 3 zile după încasarea avansului și să se finalizeze la 7 august 2007. Relativ la preț, s-a stipulat în același contract că valoarea acestuia este de 400.000 Euro , plus TVA și că plata se va face în RON, la cursul de schimb oficial stabilit de B.N.R., pentru data efectuării plății, în etape, astfel: avans 10% din valoarea totală a lucrărilor, în termen de 48 ore de la semnarea contractului; avans 20% din valoarea totală a contractului, la data începerii lucrărilor, plata finală – în baza unei expertize ce va fi efectuată în 8 zile de la terminarea lucrării (art. 6). Din înscrisurile anexate a reținut tribunalul că între părți au apărut neînțelegeri legate de valoarea unor lucrări suplimentare a căror necesitate a reieșit din avizul geotehnic solicitat ulterior încheierii înțelegerii, anexă la documentația întocmită în vederea obținerii autorizației de construcție.

Pe de altă parte, demararea lucrărilor a fost întârziată întrucât contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul pe care se construia s-a încheiat abia în luna iulie 2007, în aceeași perioadă fiind eliberată și autorizația de construire, corespondența anexată în cauză fiind relevantă în acest sens, conținutul acesteia fiind cunoscut ambelor părți după cum rezultă din cuprinsul adreselor expediate de ambele societăți în care se face trimitere la adresele precedente. Printr-o adresă din 19 iulie 2007 (fila 64) SC A.V. SRL, beneficiar, autorizează lucrările suplimentare, în baza avizului geotehnic, cu condiția prezentării unei situații – deviz de către inginerul proiectant, ce ulterior a procedat la întocmirea acestor devize, ce sunt anexate la dosar.

În continuare, s-a insistat de către reclamantă pentru încheierea unui act adițional pentru lucrările suplimentare, însă s-a întâmpinat opoziția antreprenorului. La data de 4 octombrie 2007, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea dosarul nr. 5407/327/2007, prin care SC A.V. SRL a solicitat efectuarea unei expertize care să stabilească stadiul lucrărilor de antrepriză pe proprietatea sa, în raport de contractul de antrepriză, situația de lucrări și documentația tehnică aferentă autorizației de construcție. Inițial, s-a înlocuit un raport de expertiză ce nu a avut în vedere toate situațiile întocmite, însă, ulterior, valorificându-se și înscrisurile întocmite de proiectantul S.A., desemnat de societatea beneficiară să coordoneze lucrările efectuate, s-a stabilit exact stadiul lucrărilor și valoarea acestora, respectiv 164.086,725 Euro . Prin încheierea din 17 aprilie 2008 a Judecătoriei Tulcea, s-a constatat efectuată expertiza tehnică de specialitate.

Față de valoarea lucrărilor executate, stabilită prin raportul de expertiză și suma achitată până la momentul apariției neînțelegerilor între părți, respectiv 123.257 Euro, rezultă o diferență de achitat de 40.829,725 Euro. Potrivit art. 10.3 din contract, neplata în termen a lucrărilor executate și recepționate, conduce la rezilierea contractului din inițiativa antreprenorului, beneficiarul fiind obligat la plata de daune-interese reprezentând 0,15% din valoarea lor, estimată de experți la data rezilierii lui. Prima instanță a reținut că lucrările stabilit a fi executate prin raportul de expertiză arătat nu au fost recepționate din culpa beneficiarului care, nemulțumit de creșterea costurilor construcției, determinată însă de avizul geotehnic întocmit, pornind de la situația terenului, nu a mai achitat facturile emise de antreprenor, ceea ce a condus la întreruperea relațiilor contractuale.

Deși la acest moment nu s-a stabilit că o altă persoană a semnat de primire în locul administratorului, chiar și în ipoteza în care nu s-ar fi urmat procedura concilierii, întrucât prin întâmpinare și prin corespondența anexată pârâta și-a exprimat punctul de vedere relativ la pretențiile reclamantei, rezultă că din moment ce o conciliere, o înțelegere, un acord al părților este exclus, după cum reiese din înscrisurile alăturate, nu se justifică trimiterea lor, încă o dată, în această etapă în care nu s-ar rezolva nimic în plus, doar pentru că nu s-a respectat întocmai procedura instituită prin art. 720 1) C. proc. civ. Împotriva acestei soluții a promovat apel pârâta motivat de faptul că instanța de fond a dat o interpretare necorespunzătoare probelor administrate, nu a administrat toate probele necesare stabilirii adevărului, a neglijat existența unor probe evidente făcând în același timp o aplicare greșită a legii.

Răspunzând criticilor formulate de pârâtă, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 110 din 17 septembrie 2010 a admis apelul, a schimbat în parte hotărârea criticată în sensul că a respins acțiunea principală ca nefondată. A păstrat dispoziția referitoare la cererea reconvențională, intimata-reclamantă fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 30.369 lei. În fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că prima instanță a admis acțiunea reclamantei, reținând că deși nu a fost încheiat un act adițional pentru lucrările suplimentare, din cauza opoziției antreprenorului, aceste lucrări au fost totuși autorizate de beneficiar, în baza avizului geotehnic, printr-o adresă din 19 iulie 2007, cu condiția prezentării unei situații deviz de către inginerul proiectant – S.A., ce ulterior a procedat la întocmirea acestor devize, ce au fost anexate la dosar.

De asemenea, a reținut, din raportul de expertiză tehnică a cărui efectuare s-a constatat prin Încheierea din 17 aprilie 2008 a Judecătoriei Tulcea, că față de valoarea lucrărilor executate și suma achitată până la momentul apariției neînțelegerilor între părți, 123.257 Euro , rezultă o diferență de 40.829,725 Euro . În calea de atac, la solicitarea apelantei, instanța a suplimentat probatoriul prin audierea martorului S.A. și prin întocmirea de către același expert a unui supliment la raportul de expertiză efectuat în dosarul de asigurări, care să aibă în vedere aspectele expuse de apelanta pârâtă. Din declarația martorului, care a avut calitatea de proiectant al lucrării instanța reține că situația de lucrări în valoare de 85.000 Euro a fost trimisă de executant către beneficiar, generând discuții cu privire la cantitatea de lucrări înscrisă, acest fapt determinându-l pe beneficiar să-i ceară efectuarea unei estimări.

Nu a putut da curs solicitării beneficiarului întrucât avea nevoie de un aparat topometric care trebuia să fie pus la dispoziție de constructor, fapt ce nu s-a realizat. Martorul a arătat că prin adresa din 31 iulie 2007 a estimat o cantitate suplimentară în raport de cea reală pe baza situației de la fața locului, respectiv dimensiunile gropii, felul în care arătau taluzurile întrucât pământul extras a fost depozitat pe marginea gropii. Cu privire la înscrisul din 31 iulie 2007 prin care a confirmat anumite cantități de lucrări efectuate de constructor a făcut mențiunea că determinarea lor a stabilit-o pe baza măsurătorilor cu ruleta însă precizează că între o asemenea măsurătoare și aparatul topografic pot apărea diferențe semnificative.

A mai menționat că deși a confirmat la data de 31 iulie 2007 acele cantități, în raport de documentația pusă la dispoziție constructorului acesta a depășit prin lucrările efectuate cele prescrise și consideră că au fost făcute pe riscul acestuia. Pentru a se ajunge însă la cantitățile de care a făcut vorbire trebuia să se realizeze și lucrările de polisare, care vizează malurile, taluzurile. De asemenea, deosebită importanță au în cauză concluziile suplimentului la raportul de expertiză tehnică efectuată de același expert. Astfel, expertul a arătat că potrivit contractului de antrepriză, reclamanta s-a obligat să execute, la prețul de 51.030 Euro + TVA lucrări de excavații – 7500 mc, amenajare teren – 8000 mc și compactare teren – 1600 mc.

Or, la data efectuării constatărilor în teren – 16 noiembrie 2007 se executase doar o săpătură generală din care a rezultat o groapă cu următoarele dimensiuni : L 55,20 ml, l 34,50 ml, H 1,50 ml la care s-a adăugat și rampa de acces în groapă. Săpătura s-a executat cu taluz vertical deși planșa dată de proiectantul de rezistență prevedea taluz de 45 iar fundul săpăturii era doar nivelat. Volumul total al excavațiilor executate fiind de 2.903,85 mc, mai puțin cu 4.596,15 mc decât obligația angajată de reclamantă prin deviz. Iar valoarea lucrărilor efectuate este de 13.076,325 Euro, adică mai mică cu suma de 37.953,675 Euro. Referitor la completările la raportul de expertiză din dosarul nr. 5407/327/2007 expertul a formulat precizări în sensul că acestea au fost evaluate pe baza unor înscrisuri ce nu au valoarea actelor ce se cer a fi întocmite, conform legislației în vigoare, pentru ca pe baza lor, beneficiarul lucrării să poată fi obligat la plată.

Mai mult, arată că înscrisurile întocmite de arhitectul S.A. la data de 27 iulie 2007 se referă la lucrări suplimentare privind terasamentul și amenajarea terenului impuse de studiul geotehnic, lucrări ce nu s-au executat și nu puteau fi obiectiv confirmate la plată. Concluzionând asupra probelor administrate, instanța de apel a constat că reclamanta nu a făcut dovada efectuării lucrărilor suplimentare pe care le solicită la plată pârâtei. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta invocând în susținerea criticilor formulate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Astfel, recurenta susține că instanța de apel a reținut și acceptat afirmațiile martorului S.A.

care a declarat că antreprenorul, pe riscul său, a depășit lucrările prevăzute în contract și că lucrările din datele de 31 iulie 2007 și 27 aprilie 2007 care poartă semnătura martorului nu au fost corecte deoarece măsurătorile au fost făcute cu ruleta și nu cu un aparat topo, ceea ce a dus la erori semnificative, în contra corespondenței purtată de cele 2 părți și care demonstrează contrariul celor susținute. Instanța de apel a reținut și acceptat greșit concluziile trunchiate din suplimentul de expertiză. Instanța de apel, s-a aflat în eroare atunci când a solicitat un act adițional pentru lucrări suplimentare care nu s-au efectuat. Recursul este nefondat.

Din conținutul criticilor formulate în raport de probele administrate în cauză, în raport de considerentele instanței de apel, rezultă că acesta se referă la modul de interpretare a probatoriilor vizând aspecte de netemeinicie și mai puțin aspecte de nelegalitate respectiv a modului de interpretare a clauzelor contractului în raport cu dispozițiile art. 969 C. civ. Audierea martorului S.A. s-a impus pentru a demonstra că în situația derulării pe luna iunie 2007 s-au inclus lucrări neexecutate și că scopul întocmirii estimărilor pe lucrările suplimentare a fost determinate de stabilirea ordinului de mărime a lucrărilor, estimare ce nu echivala cu o confirmare de plată.

Referitor la completările la raportul de expertiză din dosarul nr. 5407/327/2007, expertul a formulat precizări în sensul că acestea au fost evaluate pe baza unor înscrisuri ce nu aveau valoarea actelor ce se cer a fi întocmite conform legislației în vigoare, pentru ca, pe baza lor, beneficiarul lucrării să poată fi obligat la plată. Nici al 3-lea motiv de recurs nu poate fi primit având în vedere că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada executării unor lucrări suplimentare privind amenajarea terenului lucrării impuse de studiul geotehnic. Cu alte cuvinte recurenta-reclamantă nu a prezentat un act adițional la contract, semnat de pârâta-intimată prin care aceasta să fie de acord cu efectuarea acestor lucrări, așa cum prevăd dispozițiile art. 9.1 din contract.

Mențiunile din adresa întocmită de pârâtă la data de 19 iulie 2007 nu pot fi considerate drept acord atâta timp cât situația deviz întocmită de proiectant nu corespunde realității astfel cum însăși acesta a recunoscut în fața instanței. În aceste condiții, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.C. SRL Tulcea prin lichidator judiciar E.G.I.P.U.R.L. împotriva deciziei civile nr. 110/COM din 17 septembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 6250 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte SC A.V. SRL Tulcea. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 31 martie 2011.